Cuvantul bine temperat - Aventură în august
August e luna vacanțelor, călătoriilor și, invitabil, al aventurilor. Dar cine crede că, stând acasă, omul e ferit de aventuri, se înșeală! Acum câteva zile priveam din fotoliu transmisiunile „Jocurilor Olimpice Tokio 2020”, ținute în 2021. Și, într-o pauză publicitară, mă îndrept spre balcon să privesc din interior florile cu care l-am împodobit. Era caniculă, geamurile erau închise și aerul condiționat, plasat în fereastră, făcea răcoare. Balconul meu, la etajul 16, e întins de-alungul întregului apartament și, neavând vecini în dreapta, el se termină. În stânga se continuă la vecini, dar e separat de ei printr-un parapet de sticlă mată în metal. La baza lui există un spațiu foarte strâmt, prin care porumbeii nu pot trece dintr-o parte în alta. Și. cum mă uitam eu la flori, observ, sub unul din scaunele de vară de la marginea din dreapta a balconului, unde se termină, o pisică de culoare închisă dormind. Mi-a sărit inima, nu de spaimă, ci de mirare: cum o fi ajuns pisica pe balconul meu? De unde a venit, sau cine o fi aruncat-o? După care a urmat logic întrebarea ce să fac cu ea. De luat în brațe nu puteam, sunt alergică la pisici și era sâmbătă seara, când administrația blocului e închisă. Mi-a venit ideea să sun o prietenă din apropiere, care are un câine, s-o rog să mă ajute s-o scot de pe balcon. Dau de ea, îi povestesc treaba și-mi răspunde: „Vai, eu am deja 4 pisici, n-o pot lua”. Nici prin cap nu-mi trecuse să-i propun s-o ia, mai ales că știam că avea un câine. Dar bărbatul ei mi-a dat numărul de telefon al serviciului „Protecția Animalelor” și m-a sfătuit să le cer ajutorul. Am sunat. Am fost transferată la diferiți roboți, sâmbătă seara era peste tot închis - și, după vreo 45 de minute am dat în fine de o persoană. I-am explicat situația. Prima întrebare a fost ce culoare are animalul. O fi asta o prioritate? Se dă întâietate animalelor de culoare? Au urmat întrebările la care mă așteptam. I-am dat adresa și mi-a promis că într-o oră va veni ofițerul să mă ajute. Și chiar a venit ofițerul care era o tinerică în uniformă, purtând pe față o mască și cărând cu ea o cușcă și două scule ca de prins fluturi, dar de zece ori mai mari. „Mă numesc Tracy”, s-a prezentat ea. „ Aveți temperatură sau altă formă de Covid”? a fost prima ei întrebare. „Nu am altceva decât o pisică ajunsă ilegal pe balconul meu”. S-a scuzat pentru întrebare, mi-a spus că așa e protoculul acuma, să se asigure că reclamantul n-are Covid. A străbătut salonul și a ieșit pe balcon. Eu, fiind alergică, nu m-am apropiat de animal. Și a început s-o alinte - desigur, în engleză - „Kiti-kiti” și s-o mângâie pe cap cu manușile de cauciuc. Pisica a deschis niște superbi ochi verzi, a ridicat capul - avea o pată albă de blăniță ca guler - și a început să miaune. „Vai ce frumos exemplar” zice Tracy, eu iubesc la nebunie pisicile, am două”. „Dar, continuă ea, cum o fi ajuns aici?” „Păi tocmai asta e, nu știu de unde a apărut” spun eu din casă. „Doamnă, spune Tracy, pisicile se strecoară prin spații foarte mici. La dreapta e capătul balconului, dar în stânga, uitați, e un mic spațiu și poate că a parcurs tot blocul și s-a oprit pentru că nu mai avea unde să se ducă. N-am măsurat capul pisicii, dar i-am spus lui Tracy că pisica se poate aplatiza la corp, dar capul nu și-l poate turti. N-a comentat, părea că acceptă misterul aterizării pisicii. A pus-o în cușcă spunând că probabil stăpânul nu știe de dispariția ei, dar că Asociația lor o va îngriji și o va înapoia stăpânului când îi va suna. Și așa am scăpat de pisică. A doua zi, duminică 8 august, văd pe Facebook o mulțime de poze de pisici și urări de „La Mulți Ani”. Aflu că era ziua mondială a pisicii. Zilele de 7 august - cu pisica pe balcon - și 8 august - ziua mondială a pisicii - îmi vor rămîne cu siguranță în memorie!
Veronica Pavel Lerner / Toronto
|
Veronica Pavel Lerner 9/1/2021 |
Contact: |
|
|