Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002


Gânduri mărturisite - Viața pe contrasens

Un eveniment fericit din ultimul timp m-a făcut să reflectez la ideea de „sens și contrasens” în viața omului. Aparent a merge pe contrasens nu este de dorit, dacă ne referim la sensul unic al unei străzi, la definiția neechivocă a unei legi umane sau divine sau la evoluția noastră de la naștere până la plecarea pe lumea cealaltă.

Privind ideea de contrasens ca pe o direcție diferită de cea pe care majoritatea o adoptă la un moment dat, constat că de fapt mai toată viața am fost pe contrasens. Nu am fost membru de partid, nici al celui comunist și nici al celor vopsite ca democratice după revoluție, am votat cu Ion Rațiu pe când majoritatea zdrobitoare votase pentru continuitate, majoritate care astăzi se întreabă, retoric și nenatural, cum ar fi fost dacă alegeam diferit.
Nu cred în ideea de gașcă, comunitate sau partid care merge într-o direcție stabilită de sus, pe criterii pe care doar mințile luminate ale conducătorilor le înțeleg. Directivele luminoase și farurile călăuzitoare m-au lăsat întotdeauna indiferent. Cred că Dumnezeu ne-a lăsat un cap pe care ar trebui să-l folosim, pentru a înțelege realitatea, a căuta adevărul și a decide cu mintea noastră propriul destin.

Așa se face că mai întotdeauna mintea mi-a arătat o altă cale decât cea pe care eram împins de către oamenii de bine. Cumva oamenii de bine voiau mai mult binele lor decât al celorlalți. Oricum binele impus cu forța miroase a dictatură. Nici astăzi nu suntem prea departe, cu pandemia politizată și folosită ca instrument de reeducare. Să nu ajungem cu imunitatea de turmă la mentalitatea de turmă.

A nu putea merge duminica la mall dacă nu ești vaccinat, seamănă cu interdicția de circulație a mașinile cu soț sau fără soț pe timpul „epocii de aur”. Vai de mama ei de democrație și de libertate. Dacă acesta este liberalism, atunci cum va fi noul „comunism” sau cum se va numi, pentru a fi mai ușor de înghițit de tânăra generație, care pare a avea nevoie de o experiență traumatizantă pentru a se trezi.
Pe contrasens descoperi cine ești, ce vrei, ce poți, pe contrasens ești cu Dumnezeu, cu visurile și speranțele tale, cu realizările și eșecurile tale, cu prietenii pe care-i ai sau pe care i-ai avut și care ți-au marcat existența, pe contrasens înțelegi valorile mai bine decât în gașcă, partid sau rețea socială.
Cum să nu fii pe contrasens când societatea utopică imaginată de Aldous Huxley în lucrarea „Brave New World” începe a se materializa. Alpha, Beta, Gamma, Delta și Epsilon erau categoriile sociale din utopia lui Huxley. Ca într-un sinistru joc al sorții, variantele de coronavirus poartă tot nume de litere grecești, poate procesul de selecție artificială Bokanovski a început deja.

Dreptul la intimitate și la familie nu existau în „Minunata lume nouă”. Fiecare vedea prin ochii celorlalți. Și nu mai trăiai nimic pentru tine, „toată lumea aparține tuturor” era sloganul mobilizator, într-un fel de Facebook perfecționat al viitorului. Citeam recent că și bărbații ar trebui să nască, în numele egalității supreme. Nu-i acesta un nou pas către eradicarea nașterii naturale, și a familiei tradiționale?

Fericirea generală era țelul suprem. Deviza planetară era „Comunitate, Identitate, Stabilitate”, cuvinte goale într-o lume cu milioane de gemeni identici dezvoltați în eprubete și condiționați pentru diverse activități. Ca și dezideratele ”Libertate, Fraternitate, Egalitate” ale Revoluției Franceze. Nu au fost acestea întotdeauna doar praf în ochii cetățeanului. De fapt se dorește să „stați la locurile voastre”, asta ni se cere și astăzi.
Controlul comportamental al populației în „Brave New World” era făcut cu un drog numit „Soma”, un medicament de neutralizare a emoțiilor, pe care fiecare îl lua de bunăvoie pentru binele societății. Astăzi rolul acestor droguri este preluat de filmele si jocurile pe calculator de o violență extremă, care duc la desensibilizarea emoțională a tinerei generații. Inocularea obligatorie e pe „repede înainte”.

Cetățenii Delta erau condiționați de mici să urască cărțile și florile cu explozii și șocuri electrice. Astăzi condiționarea se face folosind calculatorul și telefonul mobil. În toate societățile totalitare, imaginare sau nu, cărțile sunt arse, nemaifiind văzute ca valori. Nici accesul la istorie nu trebuie permis, distrugerea monumentelor istorice în utopia sus amintită, semănând ca două picături de apă cu distrugerea recentă a statuilor.
Cu florile e o altă poveste, omul nu trebuie să piardă timpul admirând natura și Creația, ci trebuie să contribuie „la propășirea orânduirii din care face parte”, ar spune-o cineva de tristă amintire. Recunoaște-ți cumva evenimentele sportive de astăzi desfășurate în pauza dintre reclamele publicitare?
Dar uneori „ajunge și o măciucă la un car de oale” cum zice un proverb românesc, care să-i trezească pe toți din reveria indusă de propagandă. Omul „îmbunătățit” genetic dar continuu dependent de droguri, care să-l mențină în starea de funcționare, de insensibilă „fericire”, de acceptare inconștientă a condiției de sclav, nu numai că nu este liber, dar în esență nu mai este om, este parțial mașină, parțial parte a inteligenței care l-a condiționat și-l folosește.

„Dar nu vreau confort. Îl vreau pe Dumnezeu, vreau poezie, vreau pericol real, vreau libertate, vreau bunătate, vreau păcat.” își continuă „sălbatecul” John, din utopia lui Huxley, pledoaria pentru dreptul de a fi om.


Ioan Cojocariu
August 2021, Toronto, Ontario, Canada






Ioan Cojocariu    8/9/2021


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian