Temeri , solidaritate, sperante
După luni îndelungate de lockdown, oamenii încep să vadă lumina de la capătul tunelului.
Lumina unei normalităti, speranta unei veri relaxante, la care am visat în multe luni de distantare si stagnare.
Dar, în momentele de reflectie, apar întrebările: mai sunt eu cel de dinainte?
Sunt eu cel care eram înainte de pandemie? În ce măsură m-am schimbat?
Si cum mă voi descurca în această nouă lume?
Tuturor ne e dor de tot ce făcea ca viata noastră să fie diversă, colorată, frumoasă înainte.
Asa cum explică psihiatrii, frica functionează în organismul nostru ca o sirenă care ne avertizează dacă un necunoscut intră în casă noastră.
Frică are aceeasi functie: trebuie "să ne atragă atentia asupra unui pericol, pentru a ne permite să îl înfruntăm în cel mai bun mod"
Fie afectat de frica de contaminare.
Nu stim dacă vaccinul va avea succes, nu stim cum se vor schimba vietile noastre sau dacă vor mai fi vreodată ca înainte. Dezvoltarea vaccinului în timp record este o realizare umană, dar cu toate acestea, de la vaccin la o schemă de vaccinare pentru toată populatia în timp util avem de parcurs un drum cu obstacole pe care deja le întâmpinăm: reticenta oamenilor fată de vaccin, neîncrederea în sistemul medical, cu timiditate, cu teamă, chiar cu angoasă.
În ultimul an ne-am apropiat de atât de multe noi definitii ale ideii de «a fi în sigurantă», încât nu stim câti dintre noi vor reactiona nonsalant si degajat într-o încăpere cu mai multi oameni, într-o sală de concert sau de teatru, chiar si într-un avion, inclusiv în eventualitatea fericită a vaccinului efectuat.
Nu credem că ne vom arunca asupra tuturor acestor lucruri ca si cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
Ca atare, vom avea in continuare un timp bazat pe testare si eroare, pe încercarea de a găsi noi perspective si noi metode de a putea rămâne functionali în conditii noi si în situatii de adaptare continuă.
Poate că unii dintre noi am pierdut pe cineva, poate că altii am pierdut doar o vacantă, un contract sau niste bani.
Toti, însă, ne-am pierdut pentru un timp libertatea, reperele, confortul, siguranta, încrederea în mâine. Ar trebui să nu uităm că suntem vulnerabili, după cum ar trebui să nu uităm că, asa vulnerabili fiind, putem ridica din nou capul. Un lucru este cert: drumul în timpul pandemiei a fost anevoios si stresant. Iesirea din pandemie este cu atât mai putin un automatism.
Nu doar noi ne-am schimbat, ci si lumea din jurul nostru.
Sprijin, solidaritate, ajutor reciproc – toate acestea sunt importante în aceste vremuri.
Lumea învată din crize si stie ce înseamnă solidaritatea.
Valoarea solidaritătii oferă o busolă morală într-o lume care ne pune din ce în ce mai mult pe toti în aceeasi barcă.
Ea ne învătă că trebuie să pierdem si noi, atunci când ceilalti pierd, desi nu noi suntem marii pierzători.
Amenintarea va fi indiferenta norocosilor care nu sunt dispusi să-si sacrifice privilegiile si resursele, a celor care vor să-si facă lumi separate.
Socializarea prin întâlnirile de familie ori cele cu prietenii rămâne în topul activitătilor de care oamenilor le este cel mai dor. Solidaritatea ne dă speranta că, indiferent de cum vom cădea, în picioare sau nu, un simt al grijii ne va tine pe toti împreună. Noua organizare a muncii, binefacerea comunicării digitale si concentrarea nu trebuie degradate la rolul de victime ale pandemiei.
Ele trebuie să devină o parte din remodelata lume si din reproiectata noastră viată care ne va aduce bucurii si satifactii.
Viata este ca o competie, ca si jocurile olimpice care au inceput in Japonia.
Bucurie si sperantă să vezi că sportivi din toata lumea dovedesc ca teama poate fi invinsă.
Ii vom urmări cu drag si cu dorinta ca cel mai bun să castige.
Să căutam motive de a fi multumiti, să privim cu discernămant ce resurse si capabilităti fizice, intelectuale, afective,
avem si cum le putem folosi la inaltă tensiune, onest, perseverent - fiindcă viata este o competitie si cu noi insine.
|
Dumitru Puiu Popescu 7/23/2021 |
Contact: |
|
|
