Gânduri mărturisite : Succesul și sacrificiul
Oamenii au făcut sacrificii din cele mai vechi timpuri. În antichitate sacrificiile materiale, animale sau chiar umane erau considerate ca fiind o metodă de comunicare cu zeii, ca prin bunăvoința acestora calea spre succes să fie mai ușor accesibilă.
În mitologia română există „mitul jertfei” sau mitul sacrificiului pe altarul creației eterne, atât de bine exprimat prin balada „Monastirea Argeșului” culeasă de Vasile Alecsandri și publicată în volumul „Poezii populare ale românilor”, apărut în 1852.
Meșterul Manole își sacrifica soția si copilul, pentru veșnicia operei sale arhitectonice, zidindu-i într-un perete al mânăstirii. Sacrificiul continuă la un nivel superior, Meșterul Manole și ceilalți nouă meșteri mari calfe și zidari, fiind sacrificați de către Negru Vodă, pentru a lăsa ca moștenire neamului o operă unică, un monument de arta și un lăcaș de cult inegalabil ca valoare.
Simbolul jertfei apare în toate culturile lumii, și este elementul comun al marilor religii. Îl regăsim în sacrificiul mitologic al lui Prometeu care a dat oamenilor focul cu prețul înlănțuirii de o stâncă unde un vultur monstruos îi devora zilnic ficatul, în sacrificiul lui Abel care a revelat natura duală a creației, în jertfa lui Iisus Hristos pe cruce, și chiar în sacrificiul lui Dumnezeu care și-a lăsat Fiul să moară pentru izbăvirea noastră.
Legea Sacrificiului pare a fi o lege fundamentală a naturii, pe care noi oamenii nu o putem înțelege cu mintea logică, un fel de egalizare al energiilor în univers. Pentru a obține un anumit lucru trebuie să oferi ceva în schimb. „În natură, nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă." spunea Antoine-Laurent de Lavoisier, părintele chimiei moderne.
Un individ, o comunitate sau o națiune trebuie să aducă din când în când o jertfă Creatorului. Regii daci își sacrificau fiii trimițându-i soli lui Zamolxe, mama lui Ștefan cel Mare își jertfește fiul trimițându-l la luptă după cum ne spune Dimitrie Bolintineanu în legenda „Muma lui Ștefan cel Mare” scrisă în 1847, „Du-te la oștire! pentru țară mori!/ Și-ți va fi mormântul coronat cu flori!”.
Tudora Vrâncioaia își trimite pe toți cei șapte fii la luptă, ne mărturisește „Legenda Vrâncioaiei”, asemenea matroanelor romane care le spuneau fiilor să se întoarcă „cu scut sau pe scut“, adică învingător sau mort. Marele Ștefan, Voievod al Moldovei pentru 47 ani, a ridicat mănăstiri, biserici și fortărețe după fiecare război câștigat ca ofrandă adusă lui Dumnezeu pentru ajutorul dat, la sfatul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul.
Prețul succesului trebuie întotdeauna plătit, uneori chiar cu viața. Să ne amintim de Mihai Eminescu, poetul și geniul nostru național, a cărui dispariție a fost grăbită și de contemporanii săi, de Beethoven cel surd care a compus noua simfonii monumentale, de Nikola Tesla, probabil cel mai mare inventator al tuturor timpurilor, care a murit în sărăcie, de Ion Luca Caragiale autoexilat în Germania pentru că revelase prea bine specificul caracterului românesc și de Mihai Viteazul care unise prea devreme pământurile românești.
Succesul este în general atingerea unui obiectiv și diferă de la om la om, pentru unii este bogăția, pentru alții recunoașterea, pentru unii este evoluția materială, pentru alții cea spirituală. „Succesul constă în trecerea de la eșec la eșec fără pierderea entuziasmului.”, spunea Winston Churchill, eșecul fiind parte din drumul către succes în orice activitate. „Nu am dat greș, ci pur și simplu am găsit 10.000 de idei care nu funcționează.”, mărturisea Thomas Alva Edison despre experimentele realizate în decursul vieții.
Tot ceea ce suntem, ceea ce avem și ceea ce creăm cu mintea sau cu mâinile noastre este un dar a lui Dumnezeu pentru care trebuie să aducem jertfă de mulțumire, jertfă descrisă maiestuos în Psalmul 50 al lui David „Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inimă înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi”
Prețul succesului trebuie plătit și la nivel social, democrația și libertatea obținându-se și păstrându-se prin jertfă și sacrificiu. Nu poți vorbi de democrație când aleșii aleargă doar după interesele lor uitând de alegători după ce și-au văzut sacii în căruță, și nici de libertate când ți se spune cum să te îmbraci, ce să mănânci, ce să vorbești sau să nu vorbești, unde și ce ai voie să scrii, nu mai spun de ce să faci cu propriul corp sau cu propria viață. „Vom plăti orice preț, vom suporta orice povară, pentru a asigura supraviețuirea și succesul libertății.”, spunea J.F. Kennedy și a plătit cu viața.
Nimic nu e nou sub soare, doar noi oamenii nu înțelegem legile universului și uneori dezechilibrăm balanța, ca un câștigător la jocul de noroc al sorții, și ne mirăm de prețul pe care trebuie să-l plătim pentru succesele noastre, în loc să împărtășim din tot ce avem și suntem cu aproapele nostru. „Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” Ioan 3.16.
Ioan Cojocariu
Toronto
|
Ioan Cojocariu 7/10/2021 |
Contact: |
|
|
