1 Iulie - Ziua Canadei
În mai multe rânduri, cu tot respectul, am analizat și încercat, sa abordez cu posibilitățile mele o zi a unei națiuni și nu una oarecare ci a CANADEI, țara care mi-a dat ceea ce mi-am dorit și sperat, acea viziune a unei lumi în care poți avea tot ce ai visat vreodată, dar nu oricum ci intr-o liniște, siguranță deplina și mulțumire de sine. Aici mi s-a împlinit tot ce-am dorit! Mulțumesc Domnului pentru calea arătată!
Sigur ajungând la evenimentele cronologice care au determinat acea zi, pot face comparația fără să greșesc prea mult, cu nașterea unui copil care va urma un drum în viața mai bun sau mai puțin bun cum îi este scris in soartă, până la împlinirea lui ca om matur.
Înainte de a se naște o țară însă, ea are o sama de sfătuitorii cu dorințe arzătoare pentru a ei înfăptuire. Nu este ușor, dar, cu multă chibzuință și răbdare, cu sfătuitori și mentori, chiar lupte aprige cu cei care nu o vor, ea devine realitate la o dată când se împlinește voința națiunii și voia lui Dumnezeu.
Pentru a ajunge la ziua Canadei nu a fost ușor, sa străbătut un drum lung și sinuos, timp în care minți luminate ale nației au nășit aceasta facere, începând de la primii coloniști Europeni din Marea Britanie și Franța, care au debarcat pe coastele estice ale Americii de Nord după un drum lung și anevoios pe Oceanului Atlantic, încă din sec. al XV-lea.
Nici un loc de pe planetă însă, nu a fost lăsat de Dumnezeu fără stăpânire, la fel precum teritoriile abia descoperite, care și ele erau populate de băștinașii aborigeni ce trăiau în grupuri distincte, mai mult sau mai puțin numeroase, ducându-și traiul după reguli doar de ei gândite.
A trebuit sa treacă un număr însemnat de ani până în anul 1763 când teritorii aparținând Franței au fost cedate Mari Britanii și un alt număr de ani, nu puțini, când prin unirea coloniilor Britanice din Nord America sa format Dominionul Canadei având statut federal la 1 Iulie 1864
Conducători Britanici, prin Proclamația Regelui George al- lll-lea încă din octombrie 1763, au păstrat și protejat în teritoriile aparținătoare, pe vechii proprietari, cu cultura, religia, politicile sociale, inclusiv al vorbitorilor de limba franceza care erau destul de numeroși, care format mai târziu Quebec, provincie a Canadei de sine stătătoare, cu o autonomie proprie, la fel cum sa întâmplat mai târziu, cu toate cele încă noua provincii și trei teritorii.
Nu s-au realizat însă toate, doar prin simple înțelegeri sau tratate scrise, ci și prin numeroase războaie mai scurte sau lungi, mai mari sau mici, inclusiv cu băștinașii aborigeni, în urma cărora, de-a lungul secolelor, a rămas mult pământ însângerat cu morți, răniți sau refugiați, despre care istoricii le-au analizat și descris în decursul timpului.
Războaiele începute în 1812 când au fost invadate teritoriile Canadei de către Americanii din nordul Statele Unite, în diverse rânduri cu eșecuri și câștiguri de ambele părți până în 1814 și 1817 când prin diverse tratate provinciile Canadiene au început sa se constituie ca o forță a republicanismului Canadian, nu de puține ori Britanicii încercând sa-l reprime.
Luptele pentru independența nu au fost ușoare, ci prin revolte de mare amploare care au lăsat în urma mii de reprimați și multe orașe puse sub ocupația trupelor Britanice, dar și stabilizând independența cu multă diplomație de către conducători.
Procesul de constituire al statului Canadian, a început în anul 1864: 1866 cu propunerea sa se formeze Dominionul Canadian într-o singura confederație pentru a da un semnal Marii Britanii de republicanism Canadian și sa încheiat în anul 1982, data la care a primit dreptul să-și formeze Noua Constituție.
În timp, după 1867 rând pe rând au aderat la confederație alte provincii care erau sub suzeranitate Britanică. În 20 iulie 1871 British Columbia, in 1873, insula Prince Edward în 1905, precum și celelalte care rând pe rând au format Marea Canada.
Așadar, timpul nu s-a oprit în loc si o țară cu toate provinciile ajunse la același consens, de a sprijini un conducător, Prim-ministru, un parlament federal unic, format din partide politice (liberal și conservator), precum și la înființarea unei armate cu care sa participe la conflictele (primul și al doilea război mondial precum și alte conflagrații mondiale) unde interesul țării o cerea, multe s-au împlinit.
Nu a fost mereu ușor, un teritoriu nou fără infrastructura suficienta, fără baza materiala necesara construcțiilor de tot felul, cu o agricultura începătoare, dar mai ales numeroase recesiuni (1929 până în 1933 ) care a stagnat bunul mers al națiunii și al nivelului de trai al populației.
Apropierea însă de Statele Unite și a efortului conjugat al canadienilor precum și a hotărârilor înțelepte ale conducătorilor și parlamentului a făcut ca națiunea sa prospere, favorizând primirea unui număr mare de imigranți din toata lumea astfel ajungând la un nivel de trai printre cele mai mari din lume.
În 1965 Canada și-a adoptat steagul național, el constituind o nouă etapa de consolidare a spiritului de independență al țării.
Și atunci poporul ...și conducătorii și-au pus întrebarea deloc ușoară: Când sa fie ziua Canadei? După ce criterii sa o alegem?
Și au urmat o serie lungă de dezbateri, cu argumente pro și contra, analizând între multele fapte eroice ale începuturilor formării națiunii, a evenimentelor memorabile din istoria atât de scurtă dar atât de furtunoasă a noi tari.
Au analizat timpul când cele zece provincii și trei teritorii au format un întreg, dând lumii o nouă țară, a doua ca întindere, înconjurată de trei mari oceane, dar nu a fost suficient.
Sau oprit la începutul...începutului când primele semne de unire au dat roade, dând startul de constituire a noii națiuni.
Nu poate fi altă zi, au căzut toți de acord, decât ziua în care sa început ,,Procesul de constituire al statului Canadian” 1 Iulie 1867. Atunci s-a dat drumul spre formare a unei noi națiuni, atunci a început și a continuat făcând în timp cinste omenirii și celor ce nu și-au precupețit niciun efort pentru a realiza ce și-au propus.
Dumnezeu a hotărât, parlamentul a aprobat, noua națiune sa conformat și de atunci an de an ziua de 1 Iulie este ziua națională a CANADEI, respectată și onorata de întregul popor, spre cinstea și memoria înaintașilor care s-au sacrificat pentru a avea noi astăzi o tara mandra, bogată, frumoasă, unde grija fata de om și munca lui, constituie atribute care greu se regăsesc în alte locuri din lume.
Trebuie sa fim mândrii ca suntem cetățeni Canadieni, cinstind ziua de 1 Iulie Ziua Națională, respectând cu strictețe legile țării și tot ceea ce tine de bunul mers al națiunii.
Toronto 23 Iunie 2021
ACHIM BUCUTEA
DARURI DE ZIUA TA!
Fericit, cu brațe întinse privesc țintă către cer
Ochi-mi mari se pierd în haos să dezlege un mister.
-Voi putea să zbor vreodată. departe prin galaxii,
Să găsesc izvorul luminii, când planetele-s pustii?
Vreau un soare de iubire, o lumină orbitoare,
Să vin cu brațe pline de raze, să ți le așez la picioare.
Vreau să țin tot universul, strâns în mâna-mi de bărbat
Să scot plugul și pe ogor, să încep cu flori la semănat.
De-aș avea cerul cu lumina, sau marele ocean planetar
Tot n-ar fi de ajuns, ca astăzi, să ți le aduc ție-n dar.
Dacă aș fi un comandant, să am oști cât frunze-n zare
Toate-aș vrea să defileze, prin fața ta ca un soare.
Dacă aș fi un aventurier să calc planeta cu piciorul,
Tot aș veni azi la tine să-i trag ușii tale zăvorul.
Ca să-ți dăruiesc în taină, comorile din adâncul mării
Bogăția nesfârșită ce cuprinde largul zării.
Dacă aș fi un cosmonaut, pe o navă planetară,
Mi de stele ti-aș fi adus, prinse în șirag diseară.
Din imensul nesfârșit, ce-mi cutremură gândirea,
Ti-aș da o planetă mică să sădim pe ea iubirea.
Dar eu sunt precum mă ști, soi de viță omenească
Am palate din hârtii, bogății...dragostea noastră.
Îți dau doar aceste rânduri, să însemne totul prin nimic.
Și-o poveste și-o durere și-o alinare câte un pic.
DORINȚA UNUI TÂNĂR,
Când eram tânăr visam să ajung departe,
Spre înălțimile cu aburi mișcători
Să zbor cu acea fărâmă, din suflet ce desparte,
Clipa de vecie cu reci și grei fiori.
Visam să ajung cu viața peste moarte,
Acolo unde nu a ajuns nimeni nicicând.
Să văd, dincolo de vămi, de ce sufletul are parte,
Și cine se joacă cu stelele de le văd râzând.
Să-mi înfășor anii, cu nemăsuratul timp din stele
Cu infinitul ce-l poate cuprinde un pământean.
Să aduc scânteie de pace în micuțele, palmele mele.
Să pot face pentru semeni, clipa de un an.
Să avem viață veșnică, iar vânturile morții
Să le opresc la poarta intrării pe pământ.
Fericirea să nu mai fie la cheremul sorții,
Sau vii sa vrea, să intre în locul morților în mormânt.
CE SUNTEM NOI PE ACEST PĂMÂNT?
Ce sunt EU? Ce ești TU? Ce suntem noi pe acest pământ?
Un fir de praf din infinit, purtat prin univers pe vânt.
Un fir de viață ce are nume, din ghemul fără de sfârșit,
Un joc al sorții ce ne duce, pe-un drum de Dumnezeu dorit.
Ce sunt eu? Un luptător pe scena vieții, mult prea singur și tenace,
Ce vrea cu gândurile sale, în vremea-i rece să se îmbrace.
Un crai rătăcitor prin lume, ce caută mereu o mare iubire,
Un foc de vreascuri mocnit, ce-și oglindește văpaia în a ta privire.
Ce ești tu în a mea scurtă viață? Poate o rază albă de lumină,
Venită în noapte de la stele, pe flori la mine-n grădină.
O stea ce-a apărut stângace, pe un cer mult prea îndepărtat,
Dar prea târziu din lunga-i cale, de mine s-a apropiat.
Ce sunt ale noastre clipe? Un torent de lavă, ieșită din adânc încins,
Pe care vântul vieții trecătoare, nici nu ști când el, le-a stins.
Un uragan ce vrea să sfarme, toate stâncile în a lui cale,
Dar se poticnește-n pietricelele ce se înșiruiesc pe cărările tale.
Ce sunt ale noastre ambiții? Valuri mult prea mici și trecătoare,
Ce încearcă să dea peste maluri, dar se pierd în razele de soare.
Niște vise prea mărețe, pentru viața noastră, puțină și ne însemnată,
Ce cu aripile ei frânte, nu cred că va putea să zboare vreodată.
Ce este al nostru Pământ? Un vreasc ce arde-n universul mare,
Un ghem de lut pe care întindem, viața să se usuce-n soare.
Un ins ce ne-a lăsat casa lui, fără de plată, spre găzduire,
Iar noi chiriași grăbiți și răi, nici măcar nu-i dăm cinstire.
Și atunci, ce suntem noi? Ce vrem? Unde oare ne îndreptăm?
Spre un munte ros de timpurii, cu clipa noastră să-l mutăm?
Putea-vom ridica prin timp, pe terenuri, din nisipuri mișcătoare,
Un castel ca să reziste o veșnicie, la viscole ploi și soare?
Întrebări la care nimeni din lume, n-o să poată să răspundă,
Numai Dumnezeul nostru, cu puterea și gândirea lui ce-a blândă.
EL ne dă la fiecare muritor, după fapte, cum i se cuvine plata lui,
Când spășiți ne vom duce în fața lui, în împărăția cerului.
Achim Bucutea
|
Achim Bucutea 7/1/2021 |
Contact: |
|
|
