Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestinã
Note de carierã
Condeie din diasporã
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouã
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastrã
Traditii
Limba noastrã
Lumea în care trãim
Pagini despre stiintã si tehnicã
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhiv� 2024
Articole Arhiv� 2023
Articole Arhiv� 2022
Articole Arhiv� 2021
Articole Arhiv� 2020
Articole Arhiv� 2019
Articole Arhiv� 2018
Articole Arhiv� 2017
Articole Arhiv� 2016
Articole Arhiv� 2015
Articole Arhiv� 2014
Articole Arhiv� 2013
Articole Arhiv� 2012
Articole Arhiv� 2011
Articole Arhiv� 2010
Articole Arhiv� 2009
Articole Arhiv� 2008
Articole Arhiv� 2007
Articole Arhiv� 2006
Articole Arhiv� 2005
Articole Arhiv� 2004
Articole Arhiv� 2003
Articole Arhiv� 2002


Tudor Gheorghe la Toronto

As putea denumi aricolul de fata "O seara regala de muzica romaneasca", ar suna un pic pretentios gazateresc, dar n-ar fi deloc departe de adevar.

Aseara, vineri 3 iunie, am fost "mobilizati" la Vila Colombo de acel "household " nume care este Tudor Gheorghe, personalitate artistica de exceptie in care prezenta scenica a actorului profesionit devine pretextul expunerii originale a muzicii pe care conventional o numim -folclor romanesc- si care, de fapt, este expresia directa a ceea ce mai corect ar trebui s-o numim-spirit romanesc.

Zice Marin Sorescu: "De fiecare data cand il ascult-si asta se intampla des-Tudor Gheorghe imi confirma banuiala ca poezia romaneasca populara si culta poate misca muntii."
Nimic mai exact.

Olteanul acesta, nascut acum 6o de ani la Podari, scolit la Craiova si Bucuresti, actor tanar cu "viitor" pe scena Nationalului craiovean devine vocea "oficiala" a romanului, sofisticata interpelare a sensurilor profunde ale fiecarui strigat de hora, rafistolata-ar zice Nicapetre- incursiune sub coaja dura, directa, poate primitiva a cantecului taranesc. Debuteaza in 1969 cu stiutul-de noi cei de atunci si poate si de cei mai tineri- "Menestrel la Curtile Dorului" si pana in 1996, se spune in prezentarea facuta inainte de spectacol in Observatorul, prezinta 22 de spectacole de muzica si poezie. Si continua .
Imi place titlul " Tudore deschide poarta" cu care isi prezinta un grup de spectacole dupa '96, poarta pare a fi simbolica bariera dincolo de care artistul se incumeta sa-si arunce privirea, ba si mai rau , sa o deschida enfatic poate dar cu sinceritatea cautatorului onest si rezultanta : "What you see is what you get!"
Ceea ce impresioneaza la Tudor Gheorghe, vazut si ascultat de multe ori, este profesionalismul subliniat de prezentarea scenica fara pretentii: un scaun sa-si sprijine ghitara, microfonul si tinuta sobra a omului pentru care abilitatea comunicarii este esentiala.
Recitalul de aseara ne-a imbatat efectiv de romanism, romanismul acela de calitate de care ducem dorul nu numai pentru ca suntem la distanta, dar si pentru ca il simtim subtiindu-se sub bombardamentul lumii din afara.
Tudor a cantat, a recitat, a glumit, a strecurat cate un of marginal, a dat usor cu tifla si ne-a tinut sub "presiunea"calitaii fiind sau nefiind admiratori ai artei lui.

"S-a pus" pe cantat de primavara cu oful romanului obosit de lungimea iernii , ne-a plimbat prin ograzile imbatate de flori si ne-a soptit ca inca suntem tineri
:"Marie, Marie i-a sa-mi spui tu mie
Care floare-n floare
Noaptea pe racoare........"

Ca "menestrel" se opreste la trei dintre poetii remarcabili ai secolului trecut: Ion Alexandru a carui "Lumina lina" se desfasoara subtil, curge spre noi in unduirile vocii tinuta-n frau, Paunescu al carui har s-a pierdut undeva pe drumul anapoda croit, dar pe care Tudor il stie si il pretueste si Marin Sorescu cu care evident comunicarea emotionala intra in planurile transcendente: se stiu, se inteleg , se contopesc.
Tudor recita "La lilieci"-un fragment- melodia, sunetul, cantecul nu-si au locul aici. Universalitatea, complexitatea lumii, intelepciunea adunata de pe"dearandul" as zice, se rasucesc in paginile lui Sorescu si vorba cade grea, sever, definitiva, nu admite intrebari stupide, zace pe creierul nostru si aflam asa ocazional cum suntem.
Si ca romani si ca oameni : destepti? Poate. Singuri? Precis!

Prima parte a recitalului o incheie aducand in scena pe tanarul naist Nicolae Voiculet , partenerul turneului in Canada, elev al lui Zamfir, talentat, sensibil, remarcabil cum o sa constatam in partea a doua a spectacolului.
Este indiscutanil meritul lui Zamfir ca naiul a evoluat de la simplu instrument lautaresc la rafinatul "Pan flute" cautat peste tot in lume, introdus in concerte sinfonice, pop, rock etc, etc...
Nicolae Voiculet are palmaresul unui instrumentist de exceptie, i-am admirat abilitatea tehnica , dar mai ales, sensibilitatea interpretarii melodiilor vechi s-au noi, ne-a cucerit.

Da, dar Tudor ar fi trebuit sa revina mai repede in cea de a doua parte a recitalului, timpul este totdeauna prea scurt atunci cand artistul are atatea de spus iar spectatorii asteapta si mai mult.
Si pe deasupra a si trebuit sa se grabeasca sala fiind inchiriata pe un timp limitat si fiindca suntem aici, precis limitat. Depasesti-platesti.
Asa dar, a revenit, ne-a promis un concert viitor cu taraf cu tot si si-a inceput calatoria prin cantecul romanesc pe care il denumim : doina, cantec de dor, poezie de dragoste.

Regal! Ce mai!
A pornit din Podarii Doljului oprindu-se "cam din 40 in 40 de km." cu o fuga la Strehaia-pronuntata fara H-" ca francezii", zice , o lasa repede si trece pe la Severin, Herculane, intra-n Gorj si imposibil de parasit meleagurile astea oltene in care reverberatiile melodice au pofunzimea bucuriei totale sau tristetea iremediabila a dragostei.
Calatoria continua totusi prin Banat, Transilvania, Maramuresul il retine o clipa in plus ca apoi sa intre in Bucovina "Domnului Eminescu", trece Prutul ne aminteste de Grigore Vieru pe care il iubeste si intra triumfal in Bucuresti persifland tonul lautaresc al locului.
Si gata! Parafrazam?
Parafrazam: A venit, a cantat, a recitat si ne-a cucerit.






Tea Nicolescu    6/5/2005


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian