Criza de credibilitate a globalismului
Sistemul globalist-anglo-saxon-sionist-sdomit se află în declin.Acest sistem este încă puternic și capabil să facă rău,mai ales prin acțiuni agresive,prin război.Dar,cum spuneam,declinul sau este evident.Este evident din punct de vedere economic;creșterile economice semnificative se petrec în spatiul euro-asiatic(i.e. Asia și Rusia).Iar din punct de vedere militar posibilitățile de agresiune “globaliste” se reduc.Spre exemplu ,“globalismul” nu mai poate amenința militar :Rusia,China,India,Pakistan,Coreea de Nord.Dar încă mai evident este declinul “globalist” în domeniul discursului public,al credibilității.
În acest domeniu “globalismul” a pierdut orice urmă de încredere și a ajuns la folosirea minciunilor grosolane,pur și simplu la tăgăduirea realității.
Mai cu seamă poate fi văzut acest lucru în folosirea unei ipocrizii stridente și în disperata încercare de a impune “dublu standard”,dublă măsură,o măsură pentru “noi” și alta pentru restul lumii.
Concret asta înseamnă, sau s-ar dori să fie,’dreptul” “globalismului” de a predica o morală și standarde de comportament cărora el(“globalismul’) nu ar fi dator să le urmeze.Asta în virtutea unor alte teorii despre “superioritatea globalistă,”excepționalismul” American,etc.Aceste teorii nefiind altceva decât o penibilă reciclare a unor discursuri similar propagate de Nazism,”rasa superioară”(!?),sau de cei care se consideră “aleși”.
Exemple despre asemenea comportament aberant,triumfalist și găunos,fără conținut,sunt numeroase.
Vorbește “globalismul” despre “anexarea” Peninsulei Crimeea,dar nu menționează cazul Kosovo și distrugerea Serbiei.Vorbește “globalismul” despre “genocidul” Uigurilor dar nu vorbește despre genocidul populației băștinașe din America de Nord sau despre sfartecarea Mexicului la jumătatea veacului al XIX-lea.
Vorbește “globalismul” despre suferințele lui Navalnii dar nu pomenește de Julien Assange sau despre lagărul de exterminare de la Guantanamo.Iar exemplele pot continua.
Ce rezultă este că “globalismul” caută să înlăture un adevăr esențial,veșnic:obligativitatea ca cel care predică valori morale să le practice el însuși,altfel se va dovedi un ipocrit și un fariseu.
Asemenea încercări au existat și în trecut și au fost la fel de jalnice.
Să ne gândim la modul în care fariseii au aflat “vină” Manuitorului pentru vindecarile unor bolnavi Sâmbăta.Atunci când li s-a spus că și ei scot vita căzută în groapă Sâmbăta,în loc să se căiască au decis să îl ucidă pe Mânuitor.
În manieră similară acționează “globalismul”.
Atunci când lacrimile lor de crocodil și predicile moralizatoare,despre “drepturile”omului sau despre comportamentul în relații internațional,sunt confruntate cu acțiunile lor,în totală antiteză cu predica lor,”globalistii” se indignează.Această crasă ipocrizie și fariseism sunt mai nou acoperite prin vehementul atac împotriva “whataboutism”-ului.Termenul reprezintă constrângerea întrebării ‘what about?”,ce despre?.Propaganda globalistă a încercat și încearcă să demonizeze termenul și,făcând aceasta ,dovedesc încă mai mult sistemica lipsa de credibilitate pe care o au.
Cei care caută să atace acest procedeu,proba “whataboutism-ului”,care înseamnă a valida moralitatea unei critici numai în măsură în care “predicatorul” și practică cele predicate, spun că
Whataboutismul, cunoscut și sub numele de whataboutery, este o variantă a formulei “tu quoque”(și tu faci la fel).”Tu quoque” discrediteza poziția unui adversar, acuzându-l de ipocrizie și aducându-I aminte că și el procedează la fel.În esență globalistii caută să elimine adevărul ,răspicat arătat în cuvintele Mântuitorului: ” De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu observi bârna din ochiul tău?! Sau cum poţi să-i spui fratelui tău: «Lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi!», când iată că tu ai o bârnă în ochiul tău?! Ipocritule! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea clar să scoţi paiul din ochiul fratelui tău!”(Matei 7;3-5) Evident ,o asemenea încercare de discreditare a unui adevăr elementar este o încercare grotescă.Este elementar că atunci când te erijezi în moralist să ai la rândul tău o viață morală.Este ridicol ca un stat în permanent război cum sunt Statele Unite,același stat care a atacat țări sub cele mai absurde pretexte,să se prezinte ca apărător al păcii.
Mai departe aceșți patetici propagandiști încearcă să spună că nu este corect să amintești unui acuzator că și el procedează la fel ca cel pe care îl acuză..Această afirmație cu capul în jos nu este și demonstrată.Și nu este demonstrate deoarece este o aberație cretinoida.Din nou este un caz flagrant de a vedea paiul din ochiul vecinului dar nu barna din propriul ochi.
În realitate „whataboutismul” este o practică absolut legitimă.Whataboutismul dovedește dacă cel care critică are autoritatea morală să o facă sau nu. Iar dacă această autoritate morală nu există și este contrazisă de faptele acuzatorului acesta ar trebui să își țină gura închisă!
Cei care folosesc whataboutismul nu se angajează într-o respingere goală sau cinică a responsabilității: whataboutismul este un instrument util pentru a expune contradicții, standarde duble și ipocrizie din partea unui acuzator imoral.
În mod limpede s-a artat că cei care au condamnat whataboutismul au făcut-o doar pentru a devia criticile privind încălcările drepturilor omului comise de Statele Unite sau de aliații săi. Utilizarea termenului în mod critic ,aproape exclusiv de către media americană, este dovadă de dublu standard, și dovadă că acuzățiile morale făcute de SUA și aliații lor sunt doar un pretext pentru a-și pedepsi rivalii geopolitici , de a descoperi noi „motive” de război și asta fără a lua în seama propriilor acțiuni greșite.
Media „globalistă” încearcă să acrediteze că menționarea victimelor capitalismului în discursul popular trebuie respinsă ca „whataboutism”, și implică faptul că doar atrocitățile comise de „alții” merită atenție.Este limpede că astfel de acuzății aduse „whataboutism-ului” sunt nevalide, deoarece aceleași argumente folosite împotriva „altora” pot fi folosite și împotriva globalismului. Când acuză pe alții globalistii privesc în oglindă propriului lor chip!
Cred că din cele menționate în mod clar rezultă criza de argument a globalismului și încă mai vârtos profunda lui criză morală și de credibilitate.
Alexandru Nemoianu
Istoric / Michigan
USA
|
Alexandru Nemoianu / Michigan 6/28/2021 |
Contact: |
|
|
