De vorbă cu scriitorul Nicolae Bălasa
În marea aventure a cunoaşterii celor mai mari scriitori, oameni ai culturii româneşti, am avut onoarea de a lua un interviu d-lui Nicolaie Bălaşa, un ,,colos" în spaţiu cultural românesc.
Nu exagerez cu nimic făcând astfel de afirmaţi, pentru că mărturie stau operele dânsului, ca nişte pietre la hotarele tării.
-Rep. Cine este omul, scriitorul Nicolae Bălasa ? Povestiţi-ne de apariţiile editoriale ce cuprind ele si ce ati scris ?(volume,etc)
Înainte de a răspunde, amintesc mai întâi ce îi spune Dumnezeu lui Moise, pe Muntele Sfânt, când este întrebat: „cine ești, ce să le spun celor de jos?” Iar Dumnezeu îi răspunde: „Eu sunt cel ce sunt” Cu speranța că nu voi comite o blasfemie, am să răspund în aceeași manieră, însă prin raportare la viața de pe pământ, viață în care am coborât cu ceva ani în urmă: eu sunt cel ce fac, câtă vreme „lumea este o lume a faptelor și nu a lucrurilor”, sper eu, una a faptelor îndumnezeite. Spun îndumnezeite, cu gândul la ce am scris cu suflet și inspirație divină. Și nu este puțin:
Lucrări științifice/eseuri în domeniul comunicării:
• Organizarea și funcționarea mass media în Oltenia, - Analiză mass-media, Editura Spirit Românesc, Craiova, 2000, nr. pagini: 160;
• Comunicare și natura înțelegerii umane, studiu în domeniul comunicării sociale, publicat în Revista Lamura, nr. 36, 37, 38, p.
24, 2004;
• Text și discurs - studiu în domeniul comunicării sociale - Analele Universității din Craiova, 2005;
• Comunicare și înțelegere, lucrarea științifică în domeniul comunicării Editura NEWEST, Târgu Jiu, 2005, nr. pagini 219;
• Sub semnul întrebării, Eseuri în domeniul comunicării media, Ediția I, Ed. Apostrof MJM, Craiova, 2012, nr. pagini 269;
• Sub semnul întrebării, Eseuri în domeniul comunicării media , Ediția II, Ed. Apostrof, MJM , Craiova, 2012, nr. pagini 290;
Roman
1. ,,Blesteme”, roman, Editura Spirit Românesc, Craiova, 1995, nr. pagini: 235 ;
2. ,,Pe apa sâmbetei”, roman, Editura Horion, Craiova, 1998, nr. pagini: 163 ;
3. ,,La început a fost cuvântul” (Antologie a Societății Scriitorilor Olteni), Editura Societății Scriitorilor Olteni, 2001, ,, Pe apa sâmbetei” , ediția a II a – fragment și note;
4. . Medalionul Literar – Structură permanentă de cultură și educație, Puntea frântă și căderea spre niciunde – fragment, Comunicare și înțelegere, p.p. 206-213, Editura Ramuri, Craiova,
2006;
5. Puntea frântă și căderea spre niciunde, roman, Editura NEWEST, Târgu Jiu, 2006, nr. pagini:335 ;
6. Puntea frântă și căderea spre niciunde, roman, republicat integral în săptămânalul socio-cultural Timpul, Gorj, începând cu nr. 360 din săptămâna 26 01- 01 02 2007, E-mail: scmbn_timpul@yahoo.com, Website: www. timpulgj.ro;
7. Mătăniile Alexandrei, roman, Editura NEWEST, Târgu Jiu, 2008, nr. pagini 195;
8. Mătăniile Alexandrei, roman republicat integral, în săptămânalul socio-cultural Timpul, Gorj, începând cu nr.10 (418) din saptamana 07-13 martie 2008; E-mail: scmbn_timpul@yahoo.com, Website: www.timpulgj.ro;
9. Mătăniile Alexandrei, roman - s-au publicat fragmente din carte în revista de cultură Destine Literare – Canada, nr 2/2008, 3 și 4/2009 , http://www.xn--scritoriiromni-mhb.com/ ;
10. Vămile apocalipsei, roman, Editura NEWEST, Târgu Jiu, 2009, nr. pagini 535 p.;
11. Vămile apocalipsei, roman, republicat integral, în săptămânalul socio-cultural Timpul, Gorj, începând cu nr 454 din saptamana 14-20 noiembrie 2008; E-mail: scmbn_timpul@yahoo.com, Website: www.timpulgj.ro;
12. Acvariul cu fâțe, roman, Editura NEWEST, Târgu Jiu, 2010, nr. pagini 309 p.;
13. Acvariul cu fâțe, roman – s-a publicat, în serial, în revista de cultură Destine Literare – Canada, începând cu nr. 5/2009 , www. http://xn--scritoriiromni-mhb.com/;
14. Acvariul cu fâțe, roman – s-a publicat, în serial, în cotidianul Observatorul din Toronto – Canada, începând cu decembrie,2009,http:// http://www.observatorul.com/Default.asp...;
15. Viața ca iluzie și clipa ca destin, roman, Editura Măiastra, Târgu Jiu, 2011, nr. pagini 183 p. ;
16. . Sarra, roman, vol I, Ed. Apostrof, MJM , Craiova, 2012, 277 p, carte tipărită cu sprijinul Consiliului Județean Dolj și Bilbliotecii Aman;
17. Sarra, vol I și II, roman, Editura Autograf MJM, 2015, 500p.- carte tipărită cu sprijinul Consiliului Județean Dolj și Bilbliotecii Aman;
18. Cerșetor în iadul de la poarta raiului – roman foileton, Editura Autograf MJM, 2017,
212 p. carte tipărită cu sprijinul Consiliului Județean Dolj și Bilbliotecii Aman;
19. Ființă și ființare la români, roman foileton, Editura Autograf MJM, 2018, 500 p.;
20. Povestea raiului pustiu, roman foileton, Editura Autograf MJM, 2020, 230 p;
21. Dincolo de normalitate, roman de tip enciclopedic, Editura Autograf MJM, 2021, 319p;
Teatru
1. Preț pe dispreț, teatru, Ed. Măiastra, Tg. Jiu, 2011, nr. pagini 79 p.;
2. Preț pe dispreț, teatru, publicată integral în Observatorul, Toronto, Canada, 2011;
3. Teatru, Teatru-comedie, Ed. Apostrof, MJM, Craiova, 2013, nr. Pagini 162; carte tipărită cu sprijinul Consiliului Județean Dolj și Bilbliotecii Aman;
4. Slugă la Dârloagă – teatru, Editura Autograf MJM, 2014, 74;
Eseuri
1. Lacrimi și bani, roman eseu, Ed. Apostrof, MJM , Craiova, 2013, nr. Pagini 145; carte tipărită cu sprijinul Consiliului Județean Dolj și Bilbliotecii Aman;
2. Bani și suspine, roman eseu, Editura Autograf MJM, 2014, 153 p. carte tipărită cu sprijinul Consiliului Județean Dolj și Bilbliotecii Aman;
3. Lacrimi, Bani, Suspine, roman eseu, Editura Autograf MJM, 2016, 315p. carte tipărită cu sprijinul Consiliului Județean Dolj și Bilbliotecii Aman;
Luate în ansamblul lor, toate aceste titluri au în spate un univers structurat pe linia Adevărului-Libertății-Dreptății-Frumosului, linie a divinității supusă, în primul rând , realismului critic și moralei ce tinde spre absolutizare („fă acel bine, încât binele făcut de tine să fie un bine pentru întreaga omenire!” este îndemnul Kantian, evident, reformulat de către subsemnatul, reformulare în interiorul căreia se mișcă aproape toate personajele din cărțile mele, inclusive eu), și doar după aceea, sub semnul esteticii, în niciun caz, exclusivistă.
Dar să revenim la întrebare: „Cine sunt?” Deși nu prea știu ce să răspund, simplificând, contextual, aș spune că sunt și eu ca tot omul, un contingent ce se mișcă „însăilând viața” între Dumnezeu și neamul său. Altceva ce aș putea fi?!
Rep. Ce părere aveti despre cultura românească, încotro se îndreaptă si ce trebuie schimbat pentru a vorbi cu adevărat de această ramură?
NB Păreri?! Am și nu prea! – expresie tipică olteanului, specifică zonei în care am văzut lumina zilei. Când e să am, chiar dacă nu aș avea, tot ar trebui să am cumva. Din acest motiv, îndrăznesc să afirm și să susțin cu tărie că întreaga cultură româneasca, abordată holistic, este una de factură medie, pe alocuri, deasupra acestei linii ce își area rădăcinile în cultura clasică germană. Prin ea, desigur, cu celelalte mari culturi ale Europei, în special cea greacă din Antichitate, apoi cea franceză, italiană etc, dar și din culturile orientale, vechi, indiană, asiro-babiloniană, egipteană sau feniciană. Putem discuta cu argumente solide despre aceste afirmații făcute anterior, chiar dacă sunt în preajma noastră din cei care consideră cultura română o cultură de debara. Dar, ce să zic? Și ei sunt oameni! Democratic vorbind, și „debaraua” poate să-și spună cuvântul.
Dacă ar fi să mă refer la cultura românească contemporană, asta din zilele și din preajma noastră, înainte de orice ar trebui să iau în calcul găștile, haitele, ideea de cloaca sau cea , „de geniu gol”, fără de conținut etc., și să afirm, fără reserve, că se circumscrie „conceptelor” enumerate anterior. Prin urmare, pentru a nu lăsa spații de interpretare, cultura din zilele și din preajma noastră, în marea sa parte, este o cultură de gașcă, de haită („dar ce haită trebuie să fie acea haită să nu cadă pradă altei haite?”), cultură de cloacă, și evident, cultura specifică „geniului gol” troacă și pe dinăuntrul său, și pe dinafară. Ceilalți, rămași pe dinafară, trudesc cu ei înșiși și Cuvântul, cu penelul și culoarea, cu duritatea pietrei, pe alocuri luându-se de piep chiar și cu Dumnezeu. Ceea ce trebuie reținut constă în faptul că o o cultură fără temelie nu există, iar cultura care nu are la temelia sa moralitatea, stă gata să se dărâme.
Cât privește întrebarea ce ar trebui schimbat, mulți ar sări să spună că trebuie schimbat „X” cu „Y” etc. Pițifelnici dintr-ăștia de-al de Sfântul Sisoe, poleiți într-ale culturii, au fost, au bălmăjit și o să mai fie. Desigur, de aici și bălmăjeală, cât cuprinde!
Nu putem face abstracție de faptul că oricare cultură a lumii, mare sau mica, ține de teritoriile în care apare și se dezvoltă și, desigur, de mințile luminate ce se nasc în mijlocul acelor popoare. Prin urmare, cultura unui popor ține de structura spirituală a poporului și de valorile promovate de către acesta. Ca exemplu, cu ușoară ironie, spun că un popor de hoți, în mare parte, are cultura hoțului! Nici că s-ar putea altfel! Iar de aici, schimbă dacă poți!
Rep. După cum vedeţi, de ceva ani au apărut mulţi poeti, scriitori, credeţi că literatura noastră se îmbogăţeşte sau este o ideologie sau un mod de exprimare a unora, vizavi de perioada în care trăim, de viata spirituală, socială?
NB. În mare, la această întrebare am răspuns. A insista înseamnă a intra în detaliu, a individualiza. Din acest motiv repet, spre a întări ca idee, ceea ce am spus mai sus: Ceilalți, rămași pe dinafară, adică cei ce nu s-au afiliat găștilor sau nu au intrat în cine mai știe ce cloacă, spre a adula „geniile troacă”, trudesc cu ei înșiși cu Cuvântul, cu penelul și culoarea, cu duritatea pietrei, pe alocuri luându-se de piep chiar și cu Dumnezeu, în ideea de a face artă. Ceea ce trebuie reținut constă în faptul că o o cultură fără temelie nu există, iar cultura care nu are la temelia sa moralitatea, stă gata să se dărâme și să se destrame.
Rep. Credeţi în Dumnezeu ? Consideraţi că este necesar să nu neglijăm această latură spirituală?
NB. Pentru a răspunde la o asemenea întrebare, mi-ar trebui o viață și, probabil, răspunsul ar întârzia să vină. Până atunci , voi repeta și eu cuvântul Mântuitorului : „Dacă tu poți crede, toate îi sunt cu putință celui ce crede. La care, omul, (este vorba de omul ce avea copilul bolnav, posedat de demoni, din Noul Testament, pe care Iisus îl vindecă), cu glas mare și cu lacrimi a strigat: Cred, Doamne, ajută necredinței mele!”
Prin urmare, mărturisirea corectă și pentru mine este aceeași: „Cred, Doamne, ajută necredinței mele!”
La partea a doua a întrebării, pentru a răspunde, aș face apel la Platon și la marele cărturar român Petre Țuțea. Primul spune că „Omul este un animal biped, cu unghii late și fără pene”. Cel de-al doilea zice răspicat: „Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri.” …Și tot Țutea spune că pentru a căpăta sens lucrurile, trebuie așezat, în capul mesei, Dumnezeu.
Pentru mine, Dumnezeu este cârja, este bastonul omului la vremuri de răstriște, dar și Adevărul suprem ce, deocamdată, ni se tot amână. Fără El, fie și doar ca speranță, rătăcim între cer și pământ, ne irosim viața, sensul, menirea.
Rep. Pandemia a divizat, a distrus vieti, vorbim de încetinirea economică, credeţi că se răsfrânge si în cultură sau în domeniul spiritual? Mai putem vorbi de o refacere în astfel de domenii?
NB. Ființa „este și nu poate să nu fie” - ne spune Parmenide, primul gânditor care a abordat deschis problema ființei. Viața, în general, la fel ar trebui să fie. În particular, omul se poate autodistruge, însă în acest caz, la ce bun măreția sa?! Nu mă tem de ceea ce se întâmplă. Crize de tot felul au bântuit, cam la 50-60 de ani, întreaga planetă. Au trecut molime, au trecut toate, inclusiv crizele culturale. Omenirea are capacitatea de regenerate. Fără cultură, fără spiritualitate, nu se poate. Omul merge, totuși, în două picioare, iar marea sa calitate, ce îl diferențiază în natură, este capacitatea de a povesti și a se lăsa povestit. V-ați putea imagina o lume standardizată, robotizată? Eu, nu! Unitatea în diversitate, iubirea aproapelui sau în cel mai rău caz, empatia ce stăruie în noi, își va spune cuvântul. Cei ce propun modele deja experimentate, uită că și ei sunt muritori, iar cuvântul neîndumnezeit, fără substanță, se pierde la cea mai mică și scurtă adiere de vânt.
Rep. Sunteţi un familist convins?
NB. Da, cred în familie și în menirea sa. Familia este una din valorile societății tradiționale. Acolo sunt cele mai statornice și puternice relații. Dai de un necaz, apelezi la familie, nu la puterea politică, ducându-te să strigi ca apucatul în fața primăriei, guvernului sau în fața altor instituții ale statului. Familia îți oferă stabilitatea emoțională și nu ducă după luncă, ce bate câmpii de la oricare tribună.
Rep. Iubiţi, d-le Bălaşa? De unde inspiraţia și muza? Simplu, am fost uimită de inteligenţa, activitatea şi cultura de care daţi dovadă, explicaţi...
NB. Înainte de a răspunde trebuie să mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ferit de ură, m-a ferit de invidie, de multe chestiuni ce decad ființa umană. Cu mâna pe inimă, credeți-mă, nu am cunoscut ura și nu am invidiat pe nimeni. Ba mai mult, mă pot bucura de realizările semenilor, ceea ce nu e ceva de neglijat. Apoi, trebuie să spun că mă simt confortabil între oameni și de fiecare dată, „dau Cezarului ce e al cezarului” Din această perspectivă, pot spune că iubesc lumea. Dacă e să particularizăm, desigur, ca orice bărbat, am fost îndrăgostit și am iubit. Îmi plac femeile frumoase care, pe lângă un chip și feminitate pe măsură, au un „zbâc” ce le fac să îți sară în suflet, să ți se lipească de inimă. Ele, femeile de acest fel, mi-au inspirat romanele de dragoste. Citiți Mătăniile Alexandrei, Viața ca iluzie și clipa ca destin etc, și o să-mi dați dreptate.
Rep Ca particularitate, ce mâncare preferati și ce hoby are Nicolae Bălasa?
NB. Mâncare preferată? Ce să zic, am bătut lumea în lung și în lat, am gustat din multe mâncăruri gătite în lume. Toate îți par, de moment, deliciul de pe fața pământului, când mănânci a doua oară, ceva se diluează. La fel ca și în cazul locurile frumoase: trebuie văzute doar o dată. Amintirea nu doar că păstrează, dar și amplifică frumosul, îi dă dimensiune și, cu siguranță, perspectivă. Dar dacă ar fi să spun totuși ce mâncăruri aș prefera, m-aș limita la mâncărurile făcute în gospodăriile țărănești din România. O babă curată și la propriu și la suflet, gătește mai bine decât cel mai mare bucătar. Celălalt termen „chefi” îmi displace... Apoi chefii ăștia moderni, amestecă tot felul de buruieni, ce-i drept, într-o formă estetică, dar, de cele mai multe ori, fără gust.
Ca oricare om de artă, hoby-ul meu este arta. Citesc, admir, mă frământ în interior, spre a-mi găsi gramul de liniște, de cele mai multe ori la limita disperării.
Rep. Dacă ati fi presedintele României pentru o zi, ce ati schimba în ţtara noastră?
NB. Cu siguranță, nu voi fi, deși îmi place să glumesc pe această temă. În consecință, nu am idee ce aș putea schimba. Cert este că îmi doresc mult mai multă demnitate pentru poporul român. Apoi, mi-l doresc în mijlocul popoarelor lumii, la aceeași masă, cu aceleși drepturi și la pâinea cea de toate zilele, cât și la deliciile vremurilor. Prea mult timp l-au ținut flămând și cu capul în pământ, tot felul de vântură lume. Păcat! Suntem la fel ca toți oamenii din jurul nostru... suntem la fel ca toți oamenii de pe fața pământului. Repet, ca toți oamenii! Aroganțele de acum și din toate timpurile par a fi doar carențe contextuale bine înpachetate și cu un marcheting pe masură.
Rep. Ce adresati cititorilor ei ascultătorilor nostri?
NB. Păi, ce aș putea să le adresez?! În primul rând trebuie să știe că fără carte nu se poate! Fără carte vor fi slugi pe vecie! Apoi, ar trebui să se îngrijească mai mult de sănătatea fizică și, desigur, de cea spirituală. Nu în ultimul rând le-aș spune că demnitatea fiecăruia, și a poporului, ca ansamblu, depinde de gramul de înțelepciune de care dăm dovadă. Prin urmare, să fie înțelepți și să procedeze în consecință. Nimic fără Dumnezeu, totul, alături lui, fără frică!
Rep. D-le Nicolae Bălada. sunt copleşită în fata mărturisirii dvs.,a persolalitătii vădite prin operele create dăruite nouă celor care iubim, citim,apreciem ideologia transmisă generaţiilor.t
Mintea mea de muritor inconsecvent mă duce cu gândul la aforismul ;
Inteligenţa este arta de a înveşmânta ratiunea. Denis Diderott
Da d-le Nicolae Bălasa dvs. v-ati folosit aceste calităti în folosul umanitătii ca un stigmat ce va rămâne în timp.
Multumesc frumos !
Semnat; Miriam Nadia Dabau Paris 2021
|
