Poezii
Mândra Basarabie
Un mare neam am fost cândva,
Cârmuit de Burebista,
Nu Dunărea ne mărginea,
Nici Nistrul, Prutul și nici Tisa.
De-a lungul vremii-a fost ciuntit,
S-au stabilit granițe noi,
Câte-un crâmpei a tot pierit,
Luat ca pierderi de război.
Sub Mihai Vitezul, nemul,
A mai făcut o-nfrățire,
Apoi, Cuza Vodă, domnul,
A făcut Mica Unire.
A urmat Marea Unire,
Unindu-se sub mândru steag
Toate Țările Române,
Refăcând hotarul drag.
Aveam atunci o Bucovină
Și-o Basarabie, unite
Cu-o Transilvanie română
Și-un vechi Regat, toate-nfrățite.
Istoria ne-a jucat feste,
Imperiile-au hotărât
Și-așa a devenit poveste,
Pământu-ntre Nistru și Prut.
Mândra Basarabie
Ruptă a fost de țăra mamă,
Tăiată ca de-o sabie
Din nația română, dragă.
Mai marii lumii de atunci,
Un pact nedrept au încheiat,
Românilor le-au dat un brânci,
Pământul sfânt le-a fost luat.
Acest pământ drag, românesc,
A îndurat vremi de restriște,
Desprins din plaiul strămoșesc,
A fost nevoit să reziste.
Întotdeauna țara mamă
Și-a vrut copilul înapoi,
Trăiește cu această dramă,
Căci nu depinde doar de noi.
V-așteptăm cu drag acasă
Afară-i înc-o Românie,
Sunt români în lumea-ntreagă,
Departe de popor și glie,
De țărișoara lor cea dragă.
Printre străini nu e ușor,
Se străduiesc bine să fie,
Însă îi macină un dor,
Dorul de scumpa Românie.
Nu-i nicăierea ca acasă,
Printre străini viața e grea,
Acasă, viața-i mai frumoasă,
Te simți stăpân în țara ta.
Românii-s oameni de onoare,
Oricând ai loc la a lor masă,
Primit ești cu pâine și sare,
Ești oaspete de vază-n casă.
Te-așează-n locul cel mai bun,
Sunt onorați să te primească,
E cald sufletul de român
Și blândă vița românească.
E ziua voastră, a tuturor
Românilor din lumea toată,
Știm c-aveți în suflet dor,
Că vă e gândul tot la vatră.
De-aici , de pe pământul sfânt,
Vă-mbrățișăm, frați și surori,
Acasă v-așteptăm oricând,
Nu doar în prag de sărbători.
La mulți ani!... de ziua voastră,
Mândri să fiți, să fiți uniți,
V-așteptăm cu drag acasă,
Sunteți oricând bineveniți.
Purtăm în suflet trei culori
Cu-al nostru drapel ne mândrim,
Simțim c-avem o datorie,
Să-l respectăm și să-l cinstim,
E scut nemului pe vecie.
Suntem aici pe veci stăpâni,
Purtăm în suflet trei culori,
Cu inimile de români
Să le-apărăm, suntem datori.
Roșu , galben și albastru,
Sunt culorile-nfrățirii,
Steagul nostru, ca un astru,
A însoțit Hora Unirii.
La loc de cinste-l păstrăm,
Luptăm pentru onoarea lui,
Cu prețul vieții-l apărăm,
Este simbolul neamului.
Oriunde-n lume ne vom duce,
Avem în suflete un dor,
Nu ne uităm graiul dulce
Și mândrul nostru tricolor.
De-ai noștri eroi ne-amintim,
Ce steagu-n lupte-au purtat,
De ziua steagulu-i slăvim,
Respect lor, că l-au apărat.
Suntem români, purtam ie
Suntem români, purtăm ie
În zile de sărbătoare,
Respectăm a noastră glie,
De la cel mic, la cel mare.
Mătăsoasă, diafană,
Țesută-i din borangic,
Purtată-i cu mare fală,
De fete pe sub ilic.
Este cu arnici brodată,
De mătase, sau bumbac,
Românul, mândru arată,
Că-i simbol din veac în veac.
Broderii cu multe flori,
Împodobesc mândra ie
Cusută-n zeci de culori,
Cu drag și cu bucurie.
Peste ie, tricolorul,
Se încinge cu mândrie
Duce peste veacuri dorul,
Despre țară, despre glie.
Cât vom trăi pe pământ
Și-oriunde-n lume vom fi,
Ne vom păstra straiul sfânt
Și cu el ne vom mândri.
Autor: Luci Trușcă
|
