Observatorul

Horia Stamatu - cel mai eminescian poet al exilului românesc

„Cultura lui Horia Stamatu alături de geniul poetic din care i-a fost alcătuit destinul stau împreună mărturie pentru a sculpta în eternitate chipul unui poet care, ca şi Dante sau Eminescu, a crescut către el însuşi atât din cunoaştere, cât şi din revelaţie, din înţelepciune, cât şi din inspiraţie.”
Vintilă Horia

„Poezia lui Horia Stamatu sună pur, în cadenţe care ne răscolesc vârsta lumii de acolo, de aici, de pretutindeni unde timpul şi spaţiul românesc sunt implicate în drama istoriei şi culturii umane. Scrie româneşte, gândeşte clasic româneşte, iubeşte frumosul, dispretuieşte urâtul.
Citindu-l şi recitindu-l astăzi pe Horia Stamatu – poezie, proză politică, vie, neconformistă, justă şi formulată viguros, studii critice vechi şi noi semanate prin publicaţiile exilului –ai sentimentul jubilant de a fi în marea istorie şi literatură românească”
Titus Bărbulescu.

„Şi în exil şi în ţara regăsită de mâine poezia lui Horia Stamatu va sfinţi locul şi vremea împlinind sorocul spiritualităţii româneşti, hărăzită să dăinuie prin jertfe ciclice, prin eclipse deschizătoare. ”
Virgil Ierunca

Horia Stamatu un poet ... „poate cel mai mare”…?

„O țară cu suflete spălate
și puse în ordine pe gard
e paradisul neîncetat făgăduit
dar niciodată ajuns
și pătat mereu cu sânge”

H. Stamatu

Deşi o autoritate de mare prestigiu literar ca Eugen Ionescu afirma că Horia Stamatu este „un mare poet, poate cel mai mare al României actuale” (apud Manolescu, Fl., 2003:268), iar acestor aprecieri li se vor mai alătura şi alţii, între care şi mereu scepticul Emil Cioran, scrierile lui Horia Stamatu continuă să zacă într-o nedreaptă uitare, poemele şi eseurile publicate de el în presa literară a exilului românesc timp de o jumătate de veac rămân, în continuare, acoperite de colbul trist al nepăsării şi ignoranţei. Fiind vorba despre o operă de spiritualitate românească de certă valoare, pe care de mult ar fi trebuit să o regăsim în studii aprofundate, respectiva stare de lucruri devine un fapt de-ne-înţeles. Iată numai câteva dintre aprecierile formulate în vreme cu privire la scrisul şi personalitatea lui Horia Stamatu: „S-a stins, cu moartea lui Horia Stamatu nu numai un mare poet, ci şi unul din ultimii cavaleri ai rezistenţei româneşti. Ca şi Eminescu, ca şi alţii de dinainte de el şi de după noi, Stamatu a fost unul din cei puţini care au făcut posibilă o permanenţă românească. /…/ În acest ludus princeps, în acest joc întâi sau primordial putem aşeza destinul lui Horia Stamatu, autorul lui Memnon, nume şi el încărcat de simbol, un erou al războiului troian care-şi obţine eternitatea acceptând să fie sacrificat pe câmpul de luptă./…/ Încă de la începuturile lui poetice, Horia Stamatu a spus, într-un singur cuvânt, tot ce avea să desfăşoare în anii următori. Despre semnificaţia estetică a volumelor Kairos, Jurnal, Dialoguri, asupra artei poetice a lui Horia Stamatu în general, a scris pagini definitive Dumitru Ichim în Cuvântul Românesc, aşa încât nu voi reveni asupra lor. /…/ Jurnal (este)una dintre puţinele capodopere poetice ale exilului, asemănătoare până la un punct cu acele fragmentarii ale lui Novalis şi Leopardi, deşi acestea din urmă au fost scrise în proză, însă au pus în evidenţă preocupările adânci, literare şi filozofice ale celor doi romantici. La fel ca ei, însă în versuri, Stamatu, la un diapazon între hermetic şi existenţialist, şi-a povestit în crâmpeie de genialitate, contactul lui cotidian cu viaţa. Freiburgul rămâne astfel legat de destinele majore ale culturii româneşti, atât pentru că a fost şi este sediul Bibliotecii Române, cât şi pentru că, tot aici, între ape cântătoare şi coline împădurite, şi-a petrecut în lumina scrisului viaţa lui de anahoret elocvent, unul dintre poeţii cei mai reprezentativi ai suferinţei şi înţelepciunii tradiţionale româneşti.” (Horia, 1989:15-18.)

Scurte note bio-bibliografice

Născut la 9 septembrie 1912 în Vălenii de Munte, judetul Prahova, poetul, eseistul şi traducătorul Horia Stamatu (Stamatopol) devenea absolvent al Facultăţii de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti, luându-şi licenţa în 1937. A ocupat postul de profesor suplinitor (filozofie şi limba română) la Liceul „Cantemir Vodă” din București. Debutul său literar s-a produs în paginile revisteiFloarea de Foc condusă de Sandu Tudor. Avea să fie selectat cu două poeme în 1934 în Antologia poeţilor tineripe care, la vremea aceea, au editat-o Ion Pillat şi Zaharia Stancu. În acelaşi an publică placheta de versuri intitulată Memnon, obţinând premiul Scriitorilor tineri decernat de Fundaţia regală pentru literatură şi artă. Fapt semnificativ: printre laureaţii premiului din acel an se numărau Eugen Ionescu, Emil Cioran şi Costantin Noica.
Între 1938 şi 1941, sub conducerea lui Mircea Vulcănescu apare în postura de redactor la Enciclopedia României. În perioada dintre anii1946 şi 1948îl regăsim în Germania devenit lector de limba română al Universităţii din Freiburg im Breisgau, catedra de romanistică a profesorului Hugo Fridrich. Tot atunci, în paralel, îşi desăvârşeşte studiile de filozofie cu profesorul Max Müller, discipol al lui Martin Heidegger şi totodată succesorul acestuia la prestigioasa catedră a acestuia. Vreme de încă doi ani (1948-1950) se va afla la Paris, la conducerea secţiei literare a Institutului Român de Cercetări de pe lângă Sorbona, alături de Mircea Eliade, Emil Cioran şi Eugene Ionesco, ca unul dintre principalii fondatorii ai respectivului Institut.
Răspunzând invitaţiei lui Mihai Fotin Enescu, timp de aproape un deceniu, între 1951 şi 1960, trăieşte în Spania, la Madrid, unde se va număra printre fondatorii revistelor Libertatea Românească şi Fapta. Să menţionăm faptul că la Madrid fusese creat încă din 1942 Un Institut cultural Român, care – mai ales după finalul războiului – crease cercuri de limbă şi literatură română susţinute de guvernul spaniol, atât la Madrid, la Barcelona, Salamanca Granade şi Tenerife. Să menţionăm prezenţa deosebit de benefică a poeţilor Aron Cotruş, Al. Busuioceanu şi Vintilă Horia. În respectiva perioadă numeroase cărţi româneşti fuseseră traduse şi publicate la Madrid şi la Barcelona între care trebuie amintite Poemele lui Eminescu (1945) Pădurea spânzuraţilor (1944) Ciuleandra şi Ion (1950) ale lui Liviu Rebreanu, unele eseuri şi studii ale lui Mircea Eliade, Teatrul lui Eugen Ionesco. Privitor la această situaţie a literaturii române în Spania Vintilă Horia publica în Acta Philologica (nr.3/1964:197-198)o veritabilă analizăoferind valoroase informaţii privitoare la exilaţii români: „Comme à Paris et ailleurs, il faut remarquer que l’activité des écrivains roumaines exilés à Madrid se développe sur un double plan lingvistique. Les poètes restent, en général, fidèles à leur langue d’origine, mêmes’il se laissent tenter par la muse locale. Aron Cotruş, Al Busuioceanu ou Horia Stamatu, écrivent en roumain et en espagnole et publient leur vers dans les pages des nombreuses revues éditées en roumain à Madrid, entre 1948 et 1959, en faisant paraître en même temps leur production espagnole sous forme de livres ou bien dans les revues espagnols les plus importantes./…/ Plus intimement liée au drame de l’homme contemporaine est la poésie de Horia Stamatu, image du conflit entre l’homme et l’histoire dont nous sommes tous les victimes, plus ou moins conscientes. Elle raconte, si cette parole peut nous être permise, l’aventure du réfugié, de l’exilé, de l’outsider ou de la personne déplacée au milieu d’un monde qui fait semblant de ne pas s’apercevoir de ce qui se passe autour de lui./…/Les poésie en espagnol de Stamatu, parues en partie dans une revue de Madrid («Punta Europa») ne différent que par le langage de ses creations en roumaines.”
Din 1961 se reîntoarce în Germania, stabilindu-se definitiv la Freiburg unde va ocupa funcţia de redactor la departamentul de Comunicare al Forschungstelle fur Weltzivilisation (1962-1966), institut întemeiat de prof. Arnold Bergsträsser.
În perioada anilor 1980-1986 o serie importantă a scrierilor eseistice sunt publicate de Horia Stamatu în paginile revisteiCuvântul Românesceditată (începând din 1976) la Hamilton în Canada.
Pe tot parcursul acestei perioade continuă să se numere printre cei mai activi colaboratori ai publicaţiilor literare ale exilului românesc şi obţine Premiului Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe (ARA).
În continuarea unui Manifest pentru scriitorii de limbă română din afara României, publicat în nr. 33 (ianuarie 1979) al revistei Cuvântul Românesc, Horia Stamatu aducea în discuţie necesitatea înfiinţării unei Societăţi a scriitorilor români din exil, societate ale cărei scopuri erau, înainte de toate, morale: „Societatea Scriitorilor Români ar fi în diaspora românească un corp de solidaritate morală mai accentuată decât a fost în România” (apud Manolescu, Fl., 2003: 628)

Horia Stamatu – poezia ca interogaţie şi devenire întru cunoaştere

„Viaţa…mai plină de mister – din acea zi în
care a venit spre mine, ca un mare eliberator,
gândul că viaţa poate fi un experiment al celui
ce cunoaşte –”

Fr. Nietzsche

„Cum Deus calculat,fit mundus.”
Leibnitz

Opera lirică a lui Horia Stamatu pare să-şi afle izvorul într-o nostalgie a imposibilei întoarcericătre acele valoricare, din perspectiva lui, se vădiseră deja ca iremediabil pierdute pentru lumea în care îifusese destinat să trăiască. Gândite cumva în siajul şi în atingerea unor rostiri aparţinătoare lui Martin Heidegger,poemele lui ascund răvăşitoare zbateriinterioarece survin dintr-o cultivare aacelei atât de heideggerieneevlavii a amintirii (Was heist denken) cum apare în această heracliticăBucolică III: „Pe râul de pierzanie al undelor şi clipelor/ ce nu se mai întorc am lunecat la ţărmul lumii/unde spinările de apă întunecă întregul cer./Pe muchea râpei caut în sbaterea pustiului întins/ce se despoae în zborul columbelor albe/ tot ce-am pierdut decând cu timpul pierd.//Venea amurgul lumii./…/De n-am fi zei/ nimic n-ar avea nume. Aerul gingaş/ mă poartă pământul se înalţă/ în iarba supusă doarme fără să ştie/ de sine corpul păzitor de suflet./ Duhuri ale puterilor oarbe morţi ai mei/ fără asemănare titani! Sorbiţi o clipă/din neştirea d’intâi şi-n zbaterea voastră/ se vor desvălui ceruri ce n-au mai fost/ oceane şi zodii neştiute de nimeni.”
Horia Stamatu se va alătura lui Vintilă Horiaîn a cărui teză – submersă tuturorconsideraţiilorpe care le-a avansat cu privire la literatură –esenţa poeziei se cuprinde şi chiareste –în diversitateadevenirilor ei –şi o adăstare sui generis întru cunoaştere.Dar, fără îndoială, aici transpar şi reminiscenţe din Fr. Nietzsche care,în Ştiinţa voioasă, scria despre: „…înclinaţia pentru cunoaştere/…/ care nu lasă să-i scape aşa uşor caracterul de semn de întrebare al lucrurilor!” (apud Heidegger, 2014:62.). Iată de ce Poeticul stamatian îşi încarnează suflul într-o (parcămereu sângerândă) interogaţie asupra rostitului şi a de-ne-rostiturilor, a misticelor întunecimi de sorginte apofatică aşa cum le întâlnim în poemulÎngerul a plâns (publicat la Madrid, revista Destin, nr. 12/1962): „Acolo erai? Şi dincolo cine?/ Dincolo, acolo şi stolul/ mereu părelniciei/ cu osia pierzaniei în poluri./ mai doarme, mai geme o noapte/strivită de mări, dar totul e afară./în ploaie, în grădină,/ de-a valma în pleava, razele, graiul,/într-o vraişte de păsări,/în neistovite sângerări,/la secera întretăierii/ un suspin cu gândul./…/ Eu te-am chemat/ şi toate uşile mureau stinghere/ la răscrucile închipuirii/…/ rămâne azurul./ Cele şapte trâmbiţe smulg văl după văl.”

Horia Stamatu se vădeşte, în timp, ca autor al unora dintre cele mai eminesciene creaţii poetice ale literaturii exilului. Între acestea se impune a fi amintite: Juvavum 1945, Râul (1947), Por las calzados de Punta Europa (1956), Exodo in mayo (1957), Recitativ (poeme în versuri şi proză, Madrid, Destin, 1963), Dialoguri (1964), Dialogos (Salamancha, 1971), Kairós (Paris, Caetele Inorogului, 1974), Jurnal (Salamanca, Asociacion Cultural Hispano-Rumana, 1976), Imperiul (Paris, Ioan Cuşa, Ethos, 1981). Multe dintre poemele cuprinse în respectivele cicluri mai fuseseră publicate între timp şi sub forma unor broşuri sau în paginile unor reviste. Astfel, Trei peisagii, alte poeme şi parapoezie au fost publicate în Revista Scriitorilor Români din Germania (1970), precum şi în diverse antologii cum a fost, printre altele,Poezia românească (antologia editată de Vintilă Horia, Salamanca, 1956).
Desigur, un loc important în preocupările lui Horia Stamatu îl vor ocupa cronicile literare şi – mai ales – eseurile publicate în limba română sau în limbi străine. Multe dintre acestea din urmă au abordat teme din sfera filozofiei culturii, a istoriei românilor, etnolingvistică, antropologie şi estetică. Să amintim, spre exemplificare, faptul că în revista Destin (caietul aniversar nr. 11, Madrid, 1959), a publicat eseul intitulat Câteva note asupra gândirii româneşti. Tot la Madrid, în Colecţia Destin (1968), a apărut şi eseul Ion Budai-Deleanu, poet-gânditor al vremurilor noi. În numărul 11 al Revistei Scriitorilor Români (1972) avea să apară cu o altă, deosebit de importantă disertaţie despre „Umorul negru” şi „absurdul” în literatura română cultă şi populară. Aceleiaşi publicaţii îi încredinţa în chiar următorul număr (12 din 1973), eseul intitulat Câteva lămuriri cu privire la Nae Ionescu.
Să încercăm aşadar să descifrăm, în concreteţea ce devine proprieexpresivităţii lor, dar, în egală măsură şi substratul prin care poemele lui Horia Stamatu pun în vibraţieo ideatică ce trimite cu gândul la acel heideggerian Zeit der Dürftigkeit (timp al puţinătăţii şi indigenţei). Efectiv, poetul reacţionează în faţa unui timp şi a unei stări a lumii traversate de prăbuşirea esenţelor şi a valorilor ei fundamentale: „oamenii/.../ mântuiţi în haine de gheaţă caută zadarnic/ îngerii în ziua ce n-a mai apus” (Peisagiu epifanie). Este vizibilă acuitatea şi înfrigurarea cu care sensibilitatea celui care,scriind din exil,resimte – ca pe o povară – apăsareagravă a noilor stări de lucrurice se iviseră în lume. Poezia se vavădi astfel şi capurtătoarea de cuvânta unei umanităţi – aceea a veacului XX– care de aici înainte îşi reclamă irepresibila şi insaţiabila nevoie de Sens (the will of meaning),sensul capabil să-i definească statutul – acum devenit cu totul aparte – şi să îl exprime ca atare. De unde va căpăta un contur deosebit şi modalitatea în care – de aici încolo –va mai putea fi percepută poezia.De unde şi întrebarea, obsedantă, privitoare la „CE – şi Cum – se citeşte” în poezie, întrebarecare îl va preocupa în cel mai înalt grad pecreatorul Stamatu, urmărindu-l până şi în corespondenţele sale private cu unul dintre prietenii cei mai apropiaţi, Leonide Arcade. Iată ce îi scria acestuia în 24 mai 1970: „…când mă gândesc cum se citeşte poezia parcă îmi pare rău de ea. Orice poezie, calificabilă ca atare, este de fapt ermetică. De aceea «poezie ermetică» este o tautologie. Dar vai de poezia la care se bagă în seamă că este…«ermetică». Pentru că poezia care se vede că este «ermetică» încetează de a mai fi poezie şi devine o «scriitură ermetică». În poezie trebuie să pară «totul de la sine înţeles», iar la o mai atentă luare de seamă să se creadă că nu e acolo nimic «de la sine înţeles». Acest ne-de-la-sine-înţeles stă fie în limbajul care parcă «ar curge», dar tocmai din cauza acestei «curgeri» are altă funcţie decât în vorbirea comună, fie prin topos,adică ceea ce pune în totalitatea ei «în scenă». Baudelaire face cu o metrică şi cu o sintaxă oarecare, de la sine înţelese, nişte «torturi» care nu mai sunt «de la sine înţelese». Poezia adevărată este inevitabil «enigmatică», fără să fie «stranie», «frapant-nouă» etc, etc., ceea ce duce la salvarea de manierism, şi manierismul este boala poeţilor ½, fie că e vorba de Verlaine, fie că e vorba de Arghezi, dar la poeţii 1/1 chiar eventuale ticuri manieriste rămân în umbră, cum e cazul lui Baudelaire, sau Hölderlin, sau Eminescu etc.” (Arcade, 2019:115.)
În conformitate cu lumea pe care încearcă să o cuprindă, să o descifreze, să o evalueze şi să o exprime în profunzimea semnificaţiilor ei tot mai obscure şi îngrijorătoare, textele tind să devină purtătoare ale celor mai urgente – şi, în realitatea lor, celor mai tragice – interogaţii. Survenind în siajul marilor seisme ale veacului XX, ele se situează astfel în ipostaza de ecou al cunoscutei şi, în sâmburele ei, mereu obsedant-prezentă, veşnic întrebătoareasintagmă heideggeriană: Vom Wesen des Grundes (despre esenţa temeiului). Sau, altfel spus, ceea ce se reclamă aici este chiar limpezirea alcătuirilor fundamentale, acelea care durează în timp ca sensuri ultime, dat fiind că acolo seface o trimitere la o întoarecere şi la o regândireaoriginarului (în accepţia greacă), a ousiei (apud Heidegger, 1999:101). De unde apare şi nevoia extragerii (scoaterii) din ascundere (Entbergung) a unui anumit chip al realităţii. Aceasta şi pentru că în gândire, însăşistarea-de-neascuns a căpătat – de la un timp –o vizibilănuanţă de relativ dat fiind că, începând de la Schelling încoace fuseseră sesizate disonanţa şi fracturile produse la nivelul a ceea ce numim înţelegere;şi de altfel chiarSchelling formulase o cunoscută rostire despreînnoptarea temeiului metafizic al sensului. Ea se va regăsi, ulterior, reluatăîn interogaţiile heideggeriene.
Va fi evident căîntr-o asemenea configuraţie se vor fi arătat stările lumiiîn viziunilepoetuluiHoria Stamatu. Poate tocmai de aceeael îşi va căutapropriile iluminări prin apropierile degândirea celui care, reflectând asupraFiinţei şi timpului,ajunsese să descopereîn poezie „ sfiala, priinţa şi splendoarea blândeţii(ce dintotdeauna) aparţin fiinţei şi pot fi înţelese în mod poetic” (Heidegger, 2001: 209.) Aşa se face că poemele stamatienedevin ele însele edificatoare chiar şi atunci când parcurg experienţa marilor întunecimi, a hăurilor şi prăpăstiei: „În tot mai rotund/ se-nvăluie totul/ şi nopţi fără fund/ ascund Sabaotul.” Titlul poemului din care am extras aceste versuri este În Haos. Ceea ce duce cu gândul la o încercare de a ilumina condiţia ideii de fiinţare în haos. Să reamintim că, în limbajul lui Nietzsche, cuvântul haos numea”… o reprezentare defensivă, conform căreia nu se spune nimic despre fiinţarea în întregul ei... (ci numai că…) întregul lumii devine, astfel, în mod principial, inefabil şi inabordabil.” (Apud, Heidegger, 2014: 137.)Dar despre haos se vaface vorbire în multe dintre poemele lui cum este şi cel intitulat Soliloq VII: „Totul începe în haos/ şi nici un haos mai mic decât altul/ luptă cu somnul/ unei imemoriabile pulberi/ din fasturile palatului/ ferecat către toate punctele cardinale./ Dar viaţa este arc/ şi moarte în acelaşi timp/ arcul e viaţă şi moarte/ spune din vechi bătrânul.”
Însă nu tot către haos trimit versurile din Râul cel negru? „Râul cel negru, râul cel negru/ înconjură lumea”. Simbol al întunecărilor lumii, al întunecării sensurilor, al prăbuşirii celor mai înalte valori (ecourile spuselor lui Nietzsche răsună şi ele de pe undeva de din foarte aproape), iar Râul cel negru trimite cu gândul şi la Lethe, anticul râu al Uitării. (Să amintim că şi Vintilă Horia a scris despre el!) Tragicul leitmotiv al râului (trimitere indirectă la heracliticul pantha rhei) va mai apărea în multe poeme stamatiene şi dintre ele putem să mai amintimCronică sau Acelaşi râu de unde şi cităm: „Acelaşi râu/ Îl duc mereu/ cu maluri albie curgând/ în el apune Domnul Zeu/ ca să răsară gând cu gând/…/ Dar fără fund şi fără mal/ e fără guri şi nici izvor/ adeseori e doar un val/ mereu din el începător/ Vai ce adâncă-i noaptea lui/ şi fără margini e de clară/ temeiul ne-temei oricui/ cu mine-apune să răsară”. Nu numai că imprecaţiile faţă de răul lumesc capătă tonalitatea şi înălţimea de anatemă biblică,însă aicise face simţit cu claritateun spirit care nu doarcă a citit bine şi a asimilat în profunzime Apocalipsa, dar intuiţiile sale vor să meargă cu mult mai înadâncime, readucându-ne într-o proximitatea acelorsituaţii ce reclamă, într-un anume fel, tocmai prin intermediul poeticului o incidenţă a artei cu sacralitatea. Către altitudinea unor asemenea limpeziri se ridică rostirea poetului,percepţiile lui deschizându-se către imemorialele orizonturi ale acelei stări, fără început şi fără sfârşit a lumii, care este curgerea (heraclitica), eterna devenire, de-ne-cuprins într-o ordine prefigurată, dar răspunzând, totuşi, unei anume forme de necesitate. Se poate vorbi, prin urmare, despre acel misterios fundal al fiinţării, gândit ca predestinare, acela pe care anticii îl numiseră şi îl înţeleseseră ca moiră, fatum, destin. Aşa se întâmplă că poezia – în accepţiile lui Horia Stamatu – se va înscrie în acele teritorii,mereu depărtate, ale unuide-ne-gândit, ale acelui, cum spune poemul: „…atâta cât ochii nu pot cuprinde/ începutul şi sfârşitul sunt una/ cu toată mirarea fuiorul materialiter / de raze într-un şuvoi dar inexplicabil / lumină a tot ceea ce subiectul/ dislocă din indiferenţa a toate/ puternică prejudecata veşniciei/ ad hoc /…./ materialiter în carne/ nu e decât atâta lumină a incidenţelor/ necalculate cuprind începutul şi/ sfârşitul ochii nu pot razele/ mirarea sunt/”(Peisagiu graţie).
Discursul poetic se intersectează astfel cu simbolurileunei dense încărcături metafizice:alb – negru, lumină – întuneric, ziuă şi noapte, început şi sfârşit, toate transfigurate în elemente purtătoare ale unor linii de forţă tensivă tocmaiprin vibraţia lor mistică. Sub semnul acestora vor prinde contur tot mai împovărătoarele situări în lume ale umanului, cum apar înversurile din Bucolica I: „Eram păstorul/ părerilor prinse în horă albe şi negre/ succesive şi simultane a toată omenirea/ necunoscută aidoma orelor/ pe care doar ceasornicul le desparte.”
Dar să ne oprim pentru un moment şi asupra poemelorcuprinse în vol. Contrapunct (Paris, ed. Prodomos, 1969).Nostalgia seninătăţilor primordiale pare să-l urmărească pe cel care, în perpetua lui zbatere se revoltă în faţa neîncetatelor degradări şi maculări ale imanentului. De unde şi nostalgia cătrenitzscheana veşnică reîntoarcerea aceluiaşimenită să repună lumea în făgaşul ei originar: „…Să aşezăm munţii la loc/ să tragem apele în albii,/ să pieptănăm pădurile,/ să scoatem viile/ iar la lumină,/ şi soarele, şi luna,/ să le curăţim de zgură/ şi neamul păsărimii/ să-l vindecăm de spaimă.”
Acest dor fără-de-saţiu de auroral iradiază din întreagalirică a lui Horia Stamatu, iar el este unul dintre acei ce vor încerca cu evidentă obstinaţie să re-deschidă orizonturile către strania puritate a creaţiunii dintâi, către harul Cuvântului primordial cu toate inefabileleLui întemeieri, acolo unde mai adastă încă ecouri ale vechiului adagiu In principio erat verbum/ et verbum erat apud Deum/ et verbum erat Deum. Doar că el îl rememorează şi îl rosteşte într-un fel al său: „În Cuvântul ne-am născut,/ în Cuvântul am crescut/ şi Cuvântul ne-a păscut/…/ Tot ce e scris/ e veşnic zapis,/ iar necitit,/ Cuvântul a murit;/neînţeles/ se face eres,/ calp repetat/ e neascultat./Poeţii câţi sunt/ numai în Cuvânt;/ dar vorba curată/ din zorile minţii/ unde dorm părinţii.” (extras din vol. Contrapunct - Paris, ed. Prodomos, 1969)
Vom observa iarăşi că pentru poetul, dar nu mai puţin şi pentru gânditorul Stamatu,nietzscheana eterna reîntoarcere a aceluiaşi este posibilă; şi el va relua acest gând în diverse chipuri şi momente, dat fiind că pentru el orice reluare a respectivei idei apare ca o oportunitatede a regândi într-un chip nou şi dintr-o nouă perspectivă a celor gândite anterior. Semnificativ dintr-un asemenea punct de vedere este eseulintitulat Timp şi literatură unde se spune că literatura ne scoate „din orice timp obligat, cum ar fi cel istoric, cel al evenimentelor trecute sau actuale,” timpul literaturii fiind un timp intensiv,timpul prin care „suntem prezenţi într-o realitate transcendentă” tuturor timpurilor, iar „această realitate este limba însăşi.Tot în limbă suntem liberi şi de ceea ce se numeşte «spiritul timpului», care include evenimente, simţiri sau idei dominante într-o perioadă istorică sau într-o generaţie.”Cât despre eterna reîntoarcere a aceluiaşise poate deduce că şi ea devine posibilă prin faptul că literatura, salvând o tradiţie sau alta devine,implicit, o reîntoarcere la ceea ce Stamatu numeşte o „sumă a tradiţiei create paideumatic de o parte a umanităţii sau alta, de la Homer sau Virgiliu, până aproape de vremea noastră cu Goethe sau Eminescu/…/În tot ce aremai adânc şi mai cuprinzător, accentuează el, literarura, vorbeşte de un trecut/…/şi angajează în ea tot trecutul umanităţiişi astfel impune un timp intensiv, care nu este nici «actualitate» nici «istoricitate».” (Stamatu, 1977: 14.)Prin urmare nostalgia către acea eternă reîntoarcere a aceluiaşi nu este nici pe departe o simplă iluzie. Cu atât mai mult cu cât, nu numai în aserţiunile din eseisticalui Horia Stamatu, ci şi în poemele sale este mărturisită, cu clarităţi aflate deasupra oricărui echivoc, credinţa în acel „ceva ce se face muzică/şi întinde puntea pontificalei trecericătre cel ce /…/dincolo de cuvinte şi zile/ va fi din nou.”Dar iată cum sună toate acestea în metapoemul dedicatprietenului Leonid Arcade (volumul Imperiul,24 decembrie 1981)căruia îiaduce în prim-plan imaginea unei lumi aflate în plină destrămare: „Scutură-te/ de cenuşa zilelor/ cuget adânc!/ Urmele lor sunt clare/ altundeva/ numai văzul ochiului nevăzutelor/ din zorile ce n-au roşit în amurg.// Dar poate că tot vorbim/ cu un ecou din ce în ce mai stins/ în fel şi chip de jocuri/ până când nici noi/ nu ne mai auzim.// Iar dacă vorbim în semne/ la care toţi se închină/ şi nu ne ascundem de cei mai mulţi/ ajungem slugile plebei/ şi cerşetori/ la toate răscrucile.// De ce nu dăm mandolina/ pe o friptură grasă/ ca Hermes/ năzdrăvanul ce abia născut / i-a furat boii lui Apollo/ şi să-l împace / i-a vândut lira făcută de el/ dintr-o broască ţestoasă?// Şi de ce nu spunem zilelor arse de nenoroc/ pe numele lor/ cenuşă?// Dar oricât ne-am lepăda/ de resturi ce nici măcar/ nu mai pot să ardă/pe cât nu mai suntem din nou/ pe atâta/ rămânem datori eternităţiii/ ce ne-a dat zilele şi aşa din apa bătută în piuă/ nu creşte nădejdea/ nici cât un fir de iarbă.// Dar e ceva/ ce neîncetat rămâne/ (s.n.) între somn şi veghe/ ceva ce se face muzică/şi întinde puntea pontificalei treceri/ şi cel ce nu mai plânge/ în valea fără flori/ fără umbrar/ nici cântătoare şipote// dintre munţii de cenuşă/ dintre râpele amintirilor surpate/dincolo de cuvinte şi zile/ va fi din nou.”(Apud Corbea, 2008: 63.)
Există, în toate acestea despre care s-a vorbit, numeroase elemente ce atestă faptul că în creaţia lui Horia Stamatu am putea descifra o presimţire a marilor înfruntări într-un dincolo (acel dincolo care e numai al poeziei!) cu puterea mistică a Cuvântului, a Verbului gândit ca rugăciune, ca Logos, acela ce pe toate le rânduieşte, cum se spunea într-o nobilă şi străvecherostire heladică.Pe bună dreptate, cei care i-au cunoscut operaconsideră că „…a fost cel mai «eminescian» dintre poeţii noştri care au scris în afara ţării – un poet gânditor a cărui estetică intra în starea de graţie a liricii.Cuvântul, la el, are duplicitatea fecundă a seraficului şi concretului, iar montura lui este condusă de o rară virtuozitate a revelării latenţelor expresive, fapt care-l înglobează în aleasa familie a marilor artişti ai cuvântului.”(Popescu, 2002:117.)
Asta şi pentru că prin cuvânt el ştie să deschidă şi marile porţi ale extazului. Iar privitor la extaz, mitul platonician al peşterii oferise, pentru înţelegerea noastră, imaginea de plutire a sufletului ce se ridică spre luminalucrurilor dumnezeieşti.Se vede de la distanţă că poetul român exilat la Freiburg a trăit şi a scris din interiorul mereu evanescentuluidincolo al poeziei, despre care am mai amintit şi, inevitabil, va trebui să mai vorbim.Horia Stamatu nu este singurul dintre scriitorii exilului românesc ce se va situa, în mod deliberat,sub pavăza uneia dintre cele mai importante şi esenţiale rostiriheideggeriene,aceea care (şi nu numai pentru el)va deveni aproape ca un semnheraldic pentru ideea de poezie:„Poetul este cel care numeşte Sacrul!“ (Der Dichter nennt das Heilige). Începând de laea se dezleagă – cel puţin unadintre –căile apte să ilumineze interioritatea, adesea labirintică a mereu specialelor sale elaborări poetice. Ceea ce explică şi tonalităţile şi altitudinile aproape liturgice ale desfăşurărilor salelirice,mereu deschise spre îndepărtatele şi inefabilele orizonturi ale credinţei. Desigur, legat tocmai de acestea,ar fi greu, dacă nu chiar impardonabil, să nu sesizăm puternica iradiaţie ce se exercită asuprascrierilor lui din sferacelebrelor Cinci glose şi zece romancespe care le-a tradus în româneşte dinopera lui Juan de la Cruzsub titlul Cântul sufletului ce se desfată întru cunoaşterea lui Dumnezeu prin credinţă.Astfel apare în plină lumină speciala vocaţie stamatiană către apropierea de acel„cu totul altul absolut” (das ganz Anderes) sau, mai limpede spus,Sacrul,aşa cumfusese eldefinit de un Rudolf Otto într-o celebrăcarte (Das Heilge) unde se încercasurprinderea elementului iraţional din ideeaprivitoare laDivin.Însă– pornind tot de aici – indirect legată, oarecum chiar împletită cu aceasta – seprofileazăşi specialafascinaţieresimţită de Horia Stamatufaţă deo re-apropierede proto-istoriile poeziei, acolo unde lirismul se suprapune unei stări cu totul aparte,identificabilă în esenţă cu starea de rugăciune. Dar în ce altceva ar putea fi gândită naşterea poeziei dacă nu în acel itinerarium mentis in Deum, dacă nu în rugăciune, adică în ascensiunea către misterul hipernoetical luminii dăinuitoare, din supraesenţa Fiinţei?Se explică astfel şi forţa acelui alt fel de a fi alunei speciale forme de energie, aceea din care se configurează în fapt încărcătura esenţială aPoeticului;ca şi strania lui capacitate de a se situa mereu sub semnul a ceea ce S. Kierkegaard numea aedificatio,tinzând, prin urmare, să construiască, să determine în orizontul fiinţei realizarea unui raport spiritual decisiv. Dintr-o asemenea perspectivă putem spune că dimensiuneaspecială a poemelor lui Horia Stamatu sevădeşte, se devoaleazăpe varii modalităţi şi momente, în primul rând ca o pulverizare afrontierelor dintre lumi; dintre ceea ce este accesibil şi ceea ce nu se poate dărui decât printr-o cu totul altă (cealaltă, posibilă) Cunoaştere...de his quae sunt suprarationem,cum ar fi spus doctor mirabilis Thoma d’Aquino. Survine aici o continuă, deliberată, îndepărtarede imanent, prin refuzul tuturor decăderilor acestuia. Evident, poemele lui, dintr-o asemenea perspectivă, au o vizibilă nostalgie a muzicii, a acelui plus vague et plus soluble dans l’aire. Este aspiraţia către acel dincolo în care pulsează forţele necunoscute ale unui suflet în aşteptare de elanuri extranoetice. Vom desluşi astfel căutarea, întrucâtva oarbă de sine, despre care se poate spune că, într-un fel aparte, apropie spiritul scrierilor lui de spiritul rătăcitoarelor personaje ale romanelor lui Vintilă Horia sau chiar ale lui Mircea Eliade cel din nuvela În curte la Dionis.În perfectă consonanţă de sensuri cu toate acesteaHoria Stamatu (în Revista Scriitorilor Români, München, nr.16/1979) aprecia că „iradiaţia lui Orfeu până la noi este indiscutabilă./.../Nu încape îndoială că orficul este una din componentele naturii româneşti/…/Orfeua constrâns chiar puterile sălbatice ale sub-lumii (selva oscura) prin cântec să ajungă la Persephona/…/Cântecul nu estedoar încântare,«seducţie», ca la sirene, ci un fel de forţă vindecătoare.”
Se mai poate deduce de aici că stările emoţionalede aură mistică, în esenţa lor(şi în subsidiaritatea lor) suntstări de cunoaştere extranoetică.Prin urmare – într-o accepţie a gânditorilor din vechime – s-ar mai putea spune şi că, potrivit lui Stamatu,Poieticultinde să devină o icoană a minţii, trimiţându-ne cu gândul la aceaEtimasía, despre care Evagrie spunea: ”Acolo se zice că şade Dumnezeu, unde este cunoaşterea”.(Apud Scrima, 2005: 177.)
Îi vom da, prin urmare, dreptate lui H. Brémond cel ce afirmase că, atunci când în experienţa poetică apare inspiraţia, se conturează un moment în care poeţii, instantaneu, intră în sfera acelei dimensiuni privilegiate (despre care vorbesc şi teologii) şi prin care poeţii se transformă în mistici. Aşa se face că Horia Stamatu se încadreazăîn categoria rarisimă a acelor poeţi despre care se poate spune pe drept cuvânt că „ating, printr-o metafizică profundă şi originală, starea de religiozitate/..../ ajung la un anumit prag de reflecţie lirică şi de expresivitate, la o metafizică de tip liric în care miticul şi religiosul se împletesc şi se confundă.” (Simion, 1997:137)
Aşa cum se întâmplă şi în numeroase alte domenii, era de neconceput ca reflecţia filozofică să nuocupe un loc tot mai amplu şi mai ferm în sfera literaturii, acolo unde de la o vreme – nu fără o subterană legătură cu acest aspect – îşi fac apariţia în contururi (nu prea limpezi) acele qualia sensibile care insinuează evanescentele deveniri ale unei poetici a modernităţii. Percepţia noastră, cu toate aproximaţiile (inerente naturii imponderabile ale unui asemenea teritoriu), întrezăreşte totuşi ceva din luminozitatea intimă a esenţelor fenomenale ale Poeticului. În miezul străvechi al vibraţiei lor, ele poartă încă semnul auroral al acelei experienţe fundamentale a Omenescului pe care, întorcându-ne în timp, o regăsim doar în efluviile spirituale ale sincretismului antic. Acelea din care poezia, religia şi filozofia au izvorât îngemănate laolaltă sub irepresibila necesitate a de a rosti adevărurile esenţiale privitoare la lumea în care trăim. Acolo îşi fac apariţia, uneori,luminile marilor începuturi a toate cele ce aveau să urmeze întru „a fi”, având în vedere că Heidegger consideră începutul „… acel ceva care astfel precedă istoria şi o determină ca atare/…/ acel ceva care, în istoria ce ţine de ordinul esenţei, vine la urmă”. (Heidegger, 2001: 9.)Pe frontispiciul lui, gânditorul vedeastrălucind două nume: Parmenides kai Hrakleitos,acolo unde incipitul,deopotrivă al gândirii, al poeticului şi al zeilorsurvenise odată cu unul dintre primelemari poeme ale lumii.Pe urmele unor asemenea totaleîntâlniri şi iluminări de sensuri, o semnificaţie aparte o va căpăta accentul de mare densitate, acela pe care, într-un astfel de context, Constantin Noica îl va fi pus pe ideea, atât de amplă şi întregitoare ce adună laolaltă Comuniunea, Comunicarea şi Cuminecarea. Vom înţelege astfel şi mai profund dimensiunea congenerialităţii poemului cu filozofia şi religia, dimensiune fără de care poemele lui Horia Stamatu nu ar putea fi cuprinse în deplinătatea semnificaţiilor polisemantice pe care le posedă .
„...Simpla comunicare, scria Constantin Noica, fie şi savant justificată de lingvişti, cu refuzul cuvântului sau considerarea lui drept o construcţie arbitrară, ca la mult prea invocatul Saussure, nu satisface toate nevoile spiritului şi nu răspunde întrebărilor filozofiei. La limită ducând gândul, dacă vom intra în comunicare cu alte fiinţe raţionale, nu se va pune oare din nou, pe cu totul alt plan, fireşte, problema comuniunii cu ele? Comunicarea nu poate înlătura comuniunea, pe care doar o lărgeşte. Comuniunea şi cuminecarea.../.../ Cuvântul, mai mult decât structurile de vorbire, dacă acestea sunt doar formale, şi mai mult decât semnele univoce, perfect definite şi sigure ale limbajelor universale vizate, spune ceva spiritului şi raţiunii, nu doar intelectului, îngăduind mai mult decât informaţie şi înţelegere: subînţelesul, supraînţelesul, înţelesul şi înţelegerea adevărată care au loc între subiecte şi nu doar între subiect şi obiecte.../.../ Cu atât mai mult are sens de comuniune sau cuminecare cuvântul prin înţelesurile lui pierdute dar subînţelese /.../ îngăduind o filozoficească cuminecare.” (Noica, 1995: 12-13)
În siajul unor asemenea afirmaţii este cât se poate de limpede că, prin însăşi apariţia lui congeneră cu discursul religios, discursul poetic nu poate să fie, în singularitatea esenţei sale, decât totComunicare şi Cuminecare. Dintr-un asemenea motiv s-a putut spune, pe bună dreptate că asemenea oricăror alte tipuri de experienţă: „...trăirea poetică, precum şi cea religioasă resimt nevoia cuvântului. Acestui fapt îi corespunde sensul grecesc primordial al cuvintelor respective: poezia (de la grecescul poiein) este facere prin cuvânt, după cum teo-logia este vorbire despre divinitate. Nu trebuie să presupunem pur şi simplu că avem de-a face aici cu două lucruri deosebite, cu vorbirea poetică sau cu cea religioasă. Este clar că nu se poate distinge cu uşurinţă între limbajul poeziei şi cel al tradiţiei mitologice.” (Gadamer, 2000:127)
În temeiul unor asemenea raţiuni se detaşează şi cazul aparte al operei lui Horia Stamatu. Poetica pe care o ilustrează – şi care îl ilustrează – este situată în proximitatea unui mod cu totul aparte de a înţelege, de a gândi, de a se comunica pe sine şi de a cuminecacu lumeaşi despre lumea în care trăieşte. Desigur, privind astfel lucrurile, nu trecem cu vederea nici o anume discretă adiere a unor ecouri din Esteticahegeliană. Nu e mai puţin adevărat că şi dintr-o asemenea perspectivăPoezia, ca artă, şi-ar căpăta oîntregitoare constelaţie de sensuri complementareprin situarea în teritoriile care i-au fost şi i-au rămas comune – prin inefabilul lor – cu religia şi filozofia.De altfel, tocmai din aceste reminiscenţe, un fel de anamnesis,de reîntoarcere către albia matricială a imemorialelor începuturi, dau o vibraţie aparte acelui „…mod de a înfăţişa înaintea conştiinţei şi de a exprima divinul, de a exprima cele mai profunde interese ale omului, cele mai cuprinzătoare adevăruri ale spiritului.” (Hegel, 1966:13)
Vom înţelege astfel provenienţa acelor caracteristici din care emană o aură specifică a textului poetic, devenit deţinător al unor vibraţii de factură religioasă. La Horia Stamatu se lasă surprinsă,i-mediat, acea „neobişnuită încordare a spiritului, voinţa colosală de cuprindere, un fior, în fine, aproape mistic de a prinde marile mecanisme cosmice. Scârba /.../ faţă de răul lumesc este biblică/.../ Marea poezie, vreau să spun, duce temele spre această graniţă de sus, acolo unde se sfârşeşte previzibilul, determinantul. Întâlnirea cu religiosul este în acest mod indirect posibilă într-o poezie care, fără concepte teologice, ne pregăteşte să înţelegem şi să acceptăm Marele Cod. Pe scurt, metafizica poetică duce de multe ori mai direct spre sugestia divinului decât poezia construită pe canoane teologice.” (Simion, 1997:6)
Poate că având în vedereaceste consideraţii, ce pledează pentru existenţa unei anumite esenţe, nu va fi greu să întrezărim aiciun specific aparţinător literaturii tinere din interbelic, ulteriorîntregii literaturi a exilului românesc care avea să o continue în spirit.Este vorba de o amprentă vizibilă şi încreaţia poetică a lui Horia Stamatu, fenomenul discret, dar totuşi persistent, al unui aer de suavăincandescenţă mistică. De altfel aceasta impregnează– şi chiar pe multiple planuri – ethosul întregii spiritualităţi a poporului român, ce se cuprinde şi se exprimă, complex şi totodată lapidar, în ideea de Ortodoxie.Ca veritabil purtătot de cuvânt al tinerei generaţiiMircea Eliade a fost între cei dintâi care au văzut în Ortodoxie „…acel sens sublim al omului şi al vieţii la care se ajunge fie pe cale mistică (experienţă individuală), fie pe calea etică (experienţă de limitare a individului); fie prin contact cu Dumnezeu, fie prin contact cu umanitatea. Şi – argumentase elmai departe– cred că la ortodoxie se vor opri cei mai mulţi din ultima generaţie pentru că ortodoxia rezolvă antagonismul dinamic dintre Iisus şi Apollon-Dionysos; pentru că sensul creştinismului e cel mai perfect spiritual, aşadar cel mai real şi mai fecund. Dar, problema ortodoxiei, a misticii şi eticii ortodoxe se leagă de o sumă de întrebări care nu pot fi lăsate fără răspuns.” (Eliade, 1990:68)
Şi noi, cei de astăzi, ar trebui să nu uităm că, în fond, întreaga cultură românească din interbelic s-a ilustrat printr-o exemplară altitudine spiritualăşi – în formele ei de manifestarecontinuate şi amplificate în literatura exilului – se vor puteadesluşiapropierile fără precedent ce au existat întregeneraţiile de scriitori autentici. Aşa se face că intelectualitatea tânără din interbelic (Mircea Eliade, Horia Stamatu, Vintilă Horia, Ştefan Baciu, Petru Comarnescu, Anton Golopenţia, Constantin Noica, André Scrima) îşi va urma spiritualmente antecesorii: pe Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu, Dumitru Stăniloae,după cum şi aceştia, la rândul lor, îi urmaseră pe marii gânditori ai ecleziei sud-est europene: Lossky, Dionisie Areopagitul ori Grigore Palamas. Când, în 1940, fiind ales membru al Academiei Române, în discursul de întâmpinare a lui Nichifor Crainic, Lucian Blaga afirma că acesta „…nu vine singur între noi. Cu el alături intră în Academia Română şi Dionisie Areopagitul, Maxim Confesorul şi Ioan Damaschin, gânditorii falnici ai creştinătăţii răsăritene.” (Duţu,2015:23.)Astfel se explică faptul că ortodoxia se vădea la momentul acela ca o unică soluţie capabilă să contracareze dominaţia şi supremaţiile – mereu mai acaparatoare – ale gândirii pozitiviste. Cu toţii încercau astfel să îşi deschidă orizonturi de natură apofatică în modul de a gândi relaţia cu Transcendenţa şi respectivele tendinţe deveniseră tot mai vizibile în scrierile unor Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu, Dumitru Stăniloae şi – în fapt – aveau să iradieze asupra scrisului tuturor celor ce aveau să-i urmeze, mulţi dintre ei revendicându-se din trena ideatică a revistei Gândirea. Cu – totuşi – o excepţie, aceea a lui Horia Stamatu. E drept că şi în cazul lui o anume iradiaţie se exercitase şi chiar cu o anumită forţă a cărei vizibilitate este incontestabilă.Revelaţia şi esoterismul puseseră şi asupra scrierilor lui indelebilalor amprentă. Cu precizarea că înPoietica îmbrăţişată de autorul lui Kairosamintita incandescenţă avea o nuanţare uşor diferită datorată impactului său spiritual cu existenţialismul heideggerian. Aşa se explică mai pronunţata lui aplecare către sfâşierile interioare ale omului din veacul XX, către falsificarea marilor adevăruri ale umanităţii.El va denunţa agresivitateaantiumană aideologiilor ucigătoare de libertate cărorali se va opune prin însăşi polifonia plurivocă a impulsurilor sale profund protestatare. Prin urmare să nu ne mire faptul că – până şi în interiorul mediilor spirituale în care s-a mişcat cu o evidentă dezinvoltură în perioada debutului său – poetul Horia Stamatu a păstrat o nedesminţită distanţă ce ni-l arată în ipostaza unui mare însingurat.În adolescenţă – potrivit unor mărturii din corespondenţa sa cu L.M.Arcade – marea lui pasiune fusese Fr. Nietzsche. Astfel se explică de ce, în perioada primelor lui începuturi literare,nu îl vom aflanici în rândul tinerilorcare se vor grupa şi vor debutamodelaţi de spiritul Gândiriişial lui Nichifor Crainic (Ştefan Baciu, Vintilă Horia)dar nu-l vom regăsi nici,ulterior, alături de Vintilă Horia şi grupul său format din Ion Şiugariu, Axente Sever Popovici, Ovid Caledoniu sau Marcello Camilucci, când respectivii optaseră pentru o ambiţioasă revistă numai a lor,Meşterul Manole. Cu alte cuvinte, în perioada când publica în ţară – deşi reverberaţiile religioase ale poemelor sale deveniseră cât se poate de evidente, el – aşa cum subliniază Titu Popescu – „ nu a apărut în paginile Gândirii.” Iar explicaţiilesuntpe deplin lămuritoare în privinţapoziţiilor lui faţă de revistaGândirea,cunoscut fiind, la momentul acela, faptul că: „…din 1926, conducerea şi direcţia revistei sunt asumate integral de Nichifor Crainic, care a supravegheat cu un raţionalism doctrinar sever şi o înţelegere restrictivă a specificului naţional. Două eseuri doctrinare de vârf impun programatic această orientare: «Parsifal», în care cere menţinerea canonică a patriarhalismului rural şi «A doua neatârnare», unde identifica tradiţionalismul cu ortodoxia./…/ Dar tradiţionalismul excesiv cerut de Crainic era însoţit şi de reacţia paralelă a respingerii europeismului şi repugnare a modernităţii, de interzicere a înnoirilor structurale. Or, temperamentul creator stamatian, deschis spre înnoire şi asimilarea culturii europene, spre poezia modernă şi spre mişcarea de idei a Occidentului, s-a lovit în principal de intoleranţele ideologului gândirist. Pentru un poet de ţinuta etică a lui Stamatu, fondul religios comun nu era suficient motiv pentru colaborarea la Gândirea./…/Acest fapt nu umbreşte situarea esenţială a creaţiei stamatiene în orizontul creştinismului.” (Popescu, 2006: 26.)Luând în consideraţie toate acestea nu se poate spunecă Horia Stamatu s-ar fi îndepărtat de aspiraţiile şi orientările generale aletinerei generaţiide scriitoridin care făcea parte. Trebuie totuşi să convenim că prin „singurătatea” şi „distanţa” de care se înconjurase încă de la debut el va dobândi în scrierile lui o nuanţă cu totul şi cu totul aparte.Se poate sesiza că în totalitatea poemelor lui vibreazăacea„stare de religiozitate” şi acel „prag de reflecţie lirică” despre care s-a mai amintit aici şi care îl singularizează.
La toate acestea se va adauga şiaccentuata lui orientare existenţialistă, orientaremarcatămai ales deevenimentul(eveniment prin urmărilepe care le va avea ulterior) traducerii de către poet a celebrei conferinţe(susţinută de Martin Heidegger la Roma în 1936) Hölderlin şi esenţa poeziei (Hölderlinund das Wesen der Dichtung). Să mai subliniem cănoteletraducătorului Stamatu deveneau chiar ele o veritabilă şi tulburătoare disertaţie.
Poate că şi pornind de aici ar trebui să marcăm momentul de impact şi să vorbimdesprecopleşitoarea fascinaţie exercitată de autorul lui Sein und Zeitatât asupra lui cât şi asupra tinerilor intelectuali români din perioada interbelică.Ea îşi găseştedeplineleexplicaţiiîn rezonanţa giganticelorranversări de situaţii provocate în gândire de cel ce avusese curajul, pe de-o partesă cerceteze şi chiar săaducă în discuţietulburătoarea interogaţie despre „ce este «este» ?”; iar pe de altă partesăarunce asupra întregii tradiţii filozofice a Europei impardonabila acuză privitoare lauitarea Fiinţei(Sein fergesenhait). Era veritabilaanatemă ridicată în faţaunei lumi şi a unui timp al indigenţei, al puţinătăţii şi mizeriei spirituale, timpul în care sacralitatea nu s-a mai împletit cu Fiinţa; şi astfel Fiinţa nu s-a mai putut regăsi pe sine în inconfundabilele ei determinări. Totodată Heideggeravea să fie şi acela care – pe urmele lui Nietzsche– sugerairepresibila nevoie de depăşire a metafizicii printr-o nouă gândire:gândireace ar putea căpăta sensul de „meta-metafizică”. Nu va fi, prin urmare, deloc întâmplător că ecourile unor astfel de rostiri aveau să„modeleze”, într-un anume fel,nu doar meditaţia poetică a unor Horia Stamatu, Vintilă Horia, Octavian Vuia sau Constantin Amăriuţei, ci şi gândirea unuia dintre cele mai importante segmente ale întregii generaţii de tineri intelectuali.
Edificator dintr-o asemenea perspectivă se vadovediveritabilul exod al tinerilor români la cursurile lui Martin Heidegger. Pe parcursul unui deceniu şi jumătate (prin urmare chiar de la debutul activităţii didactice începute de acesta la Freiburg), gânditorul prin excelenţă al epocii noastre (aşa l-a numit încă de pe atunci Octavian Vuia, unul dintre cei mai fervenţi şi entuziaşti discipoli ai gânditorului) a avut în repetate rânduri ocazia să-i cunoască şi să-i aprecieze pe studenţii români.Referitor la grupul acestora, al căror interes deosebit deja îl remarcase, profesorul utiliza – referitor la ei – expresia Die Lateiner. Între destul de numeroşiiparticipanţila seminariile pe care le-a susţinut la acea vremepot fi amintiţi Constantin Noica, Octavian Vuia, Alexandru Dragomir, Petre Ţuţea, Petre Pandrea, Constantin Floru, D. C. Amzăr, Ştefan Teodorescu, N. Balcă, Chirilă Popovici, Virgil Bogdan, Constantin Oprişan şi Walter Biemel.
Cât se poate de elocvente se vor dovedi – în perioada imediat următoare–preocupările materializate prin traduceri, studii şi analize ale tinerilor discipoli români axate pe opera de cugetător a lui Martin Heidegger, asigurând astfel marideschideri către toate orizonturile gândirii de sub care «ies din ascunderetoate cele ce sunt».”Aşa se face că, în 1940, Walter Biemel împreună cu Alexandru Dragomir, traduceau în limba română Was ist Metaphysik? Deşi trebuia să aibă loc la Cartea românească, apariţia acestei cunoscute prelegeri (rostită de Heidegger în1928,momentul când deveneasuccesor al fostului său maestru, Edmund Husserl, la Universitatea din Freiburg) avea să fie suspendată în urma intervenţiei directe venite din partea ambasadei germane de la Bucureşti. (Era perioada când filozoful dejadevenise persona non grata pentru autorităţile naziste). Traducerea a fost (totuşi) publicată, însă mult mai târziu, abiaîn 1956, la Paris, de către Virgil Ierunca, fiind şi el unul dintre cei atinşi de forţa fascinatorie a filozofiei heideggeriene. Tot cam în acelaşi timp, Constantin Amăriuţei (şi el discipol al gânditorului german, eseist şi romancier de succes cu importante premii obţinute în Franţa, unde semna cu pseudonimul Constantin Amariu), în paralel cu Ştefan Teodorescu – traducea Feldweg. Nicolae Balcătipărea un interesant studiu despre Interpretarea existenţei omeneşti în filozofia lui Heidegger, în vreme ce Barbu Zevedei (la un anume moment asistent al lui Lucian Blaga) publica în revista Saeculum articole despre filozofia lui Heidegger. Rememorând toate acestea vom înţelege de ce, în decembrie 1942, Walter Biemel se simţea îndreptăţit să afirme, în Universul literar, că Martin Heidegger „cunoaşte România din buna reputaţie de a fi o ţară a filozofilor, căci mereu îi vin de acolo studenţi străluciţi.” Nu mai puţin elocvente se vor vădi în timp şi îndelungatele legături pe care Heidegger leva întreţine cu D. C. Amzăr, consemnate de acesta în Jurnalul berlinez (editura Romania Press, Bucureşti, 2005).
Legăturile lui Martin Heidegger cu tinerii intelectuali din România aveau să mai lase şi alte numeroase urme de-ne-şters în conştiinţa vremurilor ce au urmat. Cu o încărcătură de o densitate spirituală deosebit de preţioasă sunt astăzi amintirile pe care Walter Biemel le publica în caietul 3/1982 al revistei Ethos. Ne întâlnim acolo cu o relatare nu numai amplă, dar şi plină de o subtilitate menită să ne introducă în miracolul de-a dreptul magic al întâlnirilor cu unul dintre cei mai mari gânditori ai veacului XX.Ca şi ceilalţi tineri despre care s-a amintit în cele de mai sus, Walter Biemel mărturiseşte de la bun început că ceea ce-l adusese la Freiburg (oraş ce îi reamintea de Braşovul lui natal) erau seminariile lui Heidegger cu a cărui operă se întâlnise la Biblioteca Fundaţiilor Regale de la Bucureşti. „Nu voi uita niciodată acea atmosferă de gândire ce ne electriza” – spune el – şi continuă evocând momente ample din seminariile profesorului„Heidegger (cel care) avea un dar pedagogic extraordinar.Îmi închipui (mai spune el) că discipolii lui Platon au trăit ceva asemănător, în dialogurile cu maestrul lor.” Apoi rememorează una dintre primele prelegeri audiate de el, aceea în care s-aadus în dezbatere„…imnul lui Hölderlin «Ister» (Dunărea). /…/Heidegger era singurul professor care nu începea lecţiile sale cu salutul prescris de autorităţile naziste./…/Cu vocea sa vibrată, uşor voalată, care vorbeşte nu în afară ci parcă înăuntru – vocea gândului vorbind cu sine însuşi/…/Începea să citească: «Acum vino, foc!/Lacomi suntem/Să privim ziua». Ce înseamnă acest «acum», cum trebuie înţeleasă chemarea, despre ce «foc» este vorba?/…/De la o oră la alta întrebarea devine mai acută: ce sunt «fluviile»? ce este «spiritul fluviului» care este esenţa poetului care vorbeşte aici? De laHölderlin ajungem la Sofocle – la cântecul corului din Antigona, tradus de Hölderlin,/…/Heidegger, interpretându-l, îl retraduce/…/versul 332: Înfricoşătoare sunt multe. Dar nimic mai înfricoşător decât omul./…/Fiinţa omului este stranie («unheimlich»)/…/versul 360: Überall hinausfahrend, unterwegs, erfahrungslos, ohne Ausweg, kommt er zu nichts. (Pretutindeni cutreierând, pe drum, este lipsit de experienţă, fără ieşire, ajunge la nimic).”
După toate acestea Water Biemel comenta interpretările heideggeriene privitoare la sensul cuvintelor, la sensul acelui„straniu” /străin/ (das Unheimliche)„ce este această «străinătate»,cum se integrează acest complex de idei în imnurile fluviului, care vorbesc şi despre «înrădăcinare» şi «desrădăcinare», căci caracterul «străin» al omului este «desrădăcinarea», pierderea locului în care el este «acasă».”Sau, cu un cuvânt al marilor desnădăjduiţi, Exilul. Privitor la toate acestea, în calitatea lui de comentator,Walter Biemel concluziona într-un mod cât se poate de straniu: „Multe s-au întâmplat de la această interpretare,– lucruri pe care nimeni nu le-ar fi putut bănui la acea dată.Şi totodată aceste versuri s-au adeverit:Pretutindeni, cutreierând, pe drum, lipsit de experienţă, fără ieşire, omul ajunge la nimic.Am aflat şi aflăm abia astăzi pe deplin cum capătă glas în acest cor destinul nostru. În poezia lui Hölderlin «fluviul» defineşte «înrădăcinarea» - aflarea şi ajungerea «acasă» (Heimischsein, Heimischwerden) a omului istoric. «Fluviul» este simultan loc şi drum. Omul istoric este învăluit în această esenţă de fluviu./…/ Va trece încă mult timp până când interpretarea heideggeriană a lui Hölderlin va fi înţeleasă în toată însemnătatea ei, până ea îşi va fi făcut în mod real efectul, transformând pe cei ce o ascultă.” (Biemel,1982:3)
Din nefericire desluşim în cele amintite aici un episod (încă necunoscut) al unei istorii – nu lipsită de o anume strălucire – a gândirii româneşti. O istorie ce ne-a fost multă vreme interzisă. Şi chiar şi astăzi încă se tace cu o anume înverşunare asupra ei, pentru că ea a aparţinut, în cea mai mare parte, celor din exil.
Mult mai târziu (în 1973), acelaşi Walter Biemel publica – solicitat de editura Rowohlt – cunoscuta Heidegger-monographie, retipărită ulterior în numeroase ediţii (apărută în fine şi în limba română la editura Humanitas abia în 2006). Potrivit mărturiilor acestuia din urmă „prietenia lui cu Heidegger a continuat până la moartea acestuia şi i-a marcat întreaga viaţă.”(Biemel, 2006:26.)
Ca şi Walter Biemel şi, desigur, ca mai toţi ceilalţi tineri despre care s-a amintit în paginile de mai sus, Horia Stamatu s-a numărat şi el printre cei ce aspirau cu înflăcărare să devină audient la seminariile de la Freiburg, pentru a fi în preajmaultimului mare metafizician al timpului nostru. Din nefericire, împrejurările i-au fost multă vreme cu totul neprielnice, periplul său fiindu-iîndelung deviat şichinuitor, într-o nefericită şi tristă asemănare cu cel descris înpoemul lui Hölderlin când vorbeşte despre om. Şi astfel„…pretutindeni cutreierând, pe drum, lipsit de experienţă şi fără ieşire, (poetul)… ajunsese aproape la nimic.”
Într-adevăr, în 1941 părăsea România prin Bulgaria, cu intenţia să ajungă la Freiburg. Dar nu va ajunge decât la Rostock, iardupă aceea în lagărul de la Buchenwald unde va fi silit să cunoască viaţa grea a prizonierilor politici.Numai într-un târziu, în 1945,va reuşi să ajungă şi să se stabilească în cele din urmă la Freiburg. Îmbrăţişând calea grea a exilului – prin forţa lucrurilor – realizasesemnificaţiaexistenţei istorice aşa cum o formulase cândva profesorul Nae Ionescu, aceea că omul nu creează nimic în istorie, că el nu e creator în afară de limitele fiinţei sale şi că istoria se face sub semnul lui Dumnezeu sau al destinului. Şi astfel, literatura devenea pentru el – aşa cum fusese gândită şi de Eliade încă din 1936 – „un drum către Fiinţă, drum care începe printr-o mare căutare de sine, dar sfârşeşte dincolo de sine, în Dumnezeu (soteria) sau în istorie (sympathia).”(Eliade, 1990, vol. 2, 188.) Poate şi de aceea aerul trăirii inefabile nu avea să lipsească niciodată din scrierile lui, oferindu-i necesara motivaţie spirituală, careîlînarma cu puterea traversării tragicului destin al des-ţărării, fiind şi el între cei hărăziţi (ca în Biblie!) rătăcirii şi supunerii întruaceaporuncă a lui Dumnezeu care, într-un fel anume,îi vafi poruncitfiecăruia din generaţia lui: „Ieşi din pământul tău, din neamul tău, şi din casa neamului tău şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta Eu”.
Aşa se explică şi adăpostirea lui – evident că va trebui să întrezărim aici o „adăpostire” – în sânul poeziei ca în sânul unei cunoaşteri aparte, în cel al filozofiei şi al credinţei, ca drumuri specifice ale căutării şi situăriisub marile orizonturi aleadevărului, adicăa celor văzute şi a celor nevăzute,creaţia şi gândirea luiliterarăfiind inoculate de„… o dimensiune metafizică şi creştină cum poate numai Vasile Voiculescu a mai atins-o…”(Cicerone Poghirc). Cât despre profunzimea apropierilor lui de filozofia lui Heidegger, la o primă – şi cumva grăbită –privireea poate părea oarecum stranie, dat fiind că autorul Introducerii în metafizică formulase tranşant ideea că: „pentru credinţa creştină originară, filozofia este o nebunie.” Nu e însă mai puţin adevărat că, tot pe aceeaşi pagină,se va mai spune şi că „Există, desigur, (şi) o aprofundare meditativ-interogativă a lumii înţelese în termeni creştini, adică a credinţei.”(Heidegger, 1999:18.) Vom înţelege însă semnificaţia acestei apropieri reamintindu-ne că HoriaStamatu a fost, înainte de toate,unul dintre marii scriitori ai exilului care, alături de Mircea Eliade şi Vintilă Horias-a dedicat gândirii şi înţelegerii fenomenuluiTimp.Ceea ce explică şi „adăpostirea” în filozofia lui Martin Heidegger.Traducând una dintre conferinţele lui Heidegger, el a fost – într-un anume fel – primulcare(într-o scrisoare către Paul Miron)privitor la înţelegerea Fiinţei omului,subliniase importanţa introducerii în gândire a operatorului Timp. Pentru autorul lui Sein und Zeitomul se vădise ca un„loc privilegiat (das Da)careîn sine este deschidere”. În relaţia Fiinţă şi Timp „perspectiva care, potrivit lui Heidegger„de la începutul filozofiei occidentale, «călăuzeşte» deschiderea fiinţei este timpul./…/Când în cele din urmă (preciza gânditorul) conceptul fundamental pentru fiinţă devine «ousia» – ceea ce înseamnă: ajungerea la prezenţă fermă şi constantă –, ce altceva dacă nu timpul este elementul dezvăluit care întemeiază esenţa situării ferme şi constante şi esenţa ajungerii la prezenţă?”(Heidegger, 1999: 268.) Prin urmare, avea să concluzionezeStamatu în siajul unor asemenea rostiri,Timpuleste „desfăşurarea tuturor succesiunilor şi simultaneităţilor posibile” (Stamatu, 2001:18.) şi el se exprimă în poezie pentru că numai prin ea sepoate trezi un ecou nemijlocit în propriul prezent (adică o ajungere la „prezenţă fermă şi constantă”), acolo undefilozofia – potrivit lui Heidegger – nu poate, fiindcă „ este prinesenţa ei inactuală, deoarece ea face parte dintre acele puţine lucruri al căror destin rămâne de a nu putea avea un ecou /…/şi cărora nici nu le este vreodată permis să trezească vreunul”.Aşa se face că– subliniază filozoful – „ filozofarearămâne mereu o cunoaştere care nu se supune măsurii timpului ei (zeitgemaß) ci care, dimpotrivă, aşază ea timpul (Zeit) sub propria ei măsură (Maß)./…/ Insă „…ceea ce este inactual, deci ceea ce nu este în pas cu timpul (unzeitgemaß) va avea propriii săi timpi.”(Heidegger, 1999: 19.) Or, este limpede că Stamatu a reflectat îndelung asupra implicaţiilor induse de dificila temă a esenţei timpului pornind chiar de la reflecţiile luiHeidegger;iar faptul apare cu limpezime atunci când poetul vaaborda în eseistica lui „timpul literaturii” încercând să desluşeascătocmai „…felul în care acest timp transcende celelalte timpuri.” (Stamatu,1977: 14.) Dat fiind că,aşa cum o şi spune, „dimensiunea literaturii este, ca şi a muzicii, timpul. Spaţiu în literatură nu este decât un mediu de transmisie/…/Literatura este propriul ei timp în care conţinuturile oricăror alte timpuri sunt doar semne de reper, şi ordinea lor este alta decât în desfăşurarea a ceea ce numim «realitate».” Fără putinţă de tăgadă Timpul – pentru Stamatu – va deveni aproape un leitmotiv al existenţei sale scriitoriceşti. Cum altfel am putea să gândim faptul că unul dintre importantele lui volume de poezie poartă titlul de Kairos, care şi el include ideea unui anume fel de Timp.
Aplecându-se asupra poemelor lui Hölderlin, Heidegger, potrivit lui Stamatu, era preocupat, implicit, de esenţa ultimă a actului poetic, aceea ce pare totuşi să şovăie în aparenţa propriului ei chip exteriordeşi, altfel spus, tot ea este „întemeiere neclintită” şi „dă naştere limbii”devenind „izvor de realitate”. La comemorarea unui veac de la moartea marelui poet, filozoful, trecând peste cutumele unor asemenea manifestări, preferase pur şi simplu să aducă în discuţieo singură poezie, aceea intitulată „Sosirea acasă/ Către rude” (Heimkunft/ An die Verwandten) spunând că: „Profesia poetului este sosirea acasă prin care se pregăteşte abia patria, - ţara apropierii de origine. A păzi taina apropierii ocrotitoare de bucuria supremă, şi a împlini această bucurie ocrotind-o, aceasta este grija sosirii acasă.” (Der Beruf des Dichters ist die Heimkunft, durch die erst die Heimat als das Land der Nähe zum Ursprung bereitet wird. Das Geheimnis der sparenden Nähe zum Freundigsten hüten und es hütend entfalten, das ist die Sorge der Heimkunft.” (Biemel,1982:3.)
Nu este greu de presupus ce ecou puteau să capete asemenea comentarii în sufletul exilatului Stamatu, ca unul ce se ştia şi se simţea străin (Unheimliche) adică lipsit de patrieşi totodată ca unul pentru care aflarea şi ajungerea acasă (Heimischsein, Heimischwerden) – cele ce se petreceau şi sub semnul sacralităţii –care îi fuseseră interzise. Se întrezăreşte astfel şi una dintre cauzele intime ale profundei sale apropieri de poetul şi gânditorul Hölderlin, cel care, în dialogul său subtil cu lumea vechii Heladedescifra, în chip paradoxal, ceva ce abia urma să se întâmple; altfel spus destinul unei întregi generaţii. „Va trece mult timp – subliniase şi Walter Biemel – până când va fi înţeleasă în toată însemnătatea ei interpretarea heideggeriană a lui Hölderlin, până când ea îşi va fi făcut în mod real efectul, transformând pe cei ce o ascultă.”(Biemel,1982:3.)
Era într-un fel previzibil(dat fiind că ajunsese să cuprindă lărgimea acelui orizont originar) faptul că Horia Stamatu avea să îl traducă pe Hölderlin.Autorul lui Kairos găsea oîndreptăţire să readucă în atenţia veacului XX rolul de întemeietor, în şi prin cuvânt, al poetului. Într-o lume „…zdrobită de industrie, ideologie şi destrucţie ecologică” (Stamatu, 1981:191.) spiritualitatea din scrierile unor Jacob Böhme (Aurora), Novalis (Die Cristenheit oder Europa şi poemul iniţiatic An Tiek), Horia Stamatu părea atins de irepresibila nostalgie către vocaţia profetică de altcândva amarilor poeţi (poeta vates), cei care „au intuit ieşirea lumii din regimul cuvântului” ca să intre într-un regim care nu mai întemeia nimic. Şi astfel, „…în locul uneipermanente întemeieri,avea să accentueze el, s-a instituitdesfiinţarea totală ca anti-esenţă a istoriei /…/ mica noastră planetă, ajunsă un pumn de pământ în bătaia tuturor vânturilor din golurile ne-fiinţării.” (Stamatu, 1981:192.) Poetul român trăitor la Freiburg îşi reconsidera devenirile timpului său interior ca pe un timp intensiv al scrierilor proprii confruntându-l cu timpul oropsit în care „…orice gând luminos este imediat redus la negură prin îndoială, orice salt este imediat tăiat de o bruscă paralizie, totul este redus la orizontul unei infinite mlaştini.”(apud:Popescu, 2006: 93.)
Din cele expuse în cele de mai sus apare, cât se poate de limpede, faptul că „heideggerianismul”, contrar părerilor exprimate de unii, a avut totuşi o influenţă deosebit de puternică atât asupra gândirii, dar mai cu seamă asupra poeziei lui Horia Stamatu.Putem presupune căceea ce l-a apropiat de filozoful german a fost aceeaşi nelinişte în faţa invaziei entropice a lumilor mecanice, simţindu-se solidar cu gânditorul ce avertiza asupra necesităţii, tot mai stringente de evadare de sub claustrul procustian al hiper-tehnicizării pe care,acum devenise evident căumanitatea nu mai era în măsură să o controleze.De fapt admiraţia celor din exil faţă de Heidegger a fost cu totul şi cu totul specială. Faptul este amplu ilustrat într-un interviu realizat de Crisula Ştefănescu cu regretatul cercetător Nicolae Florescu în revista Jurnalul Literar din octombrie 2011. Acesta din urmă relata momentul în care „Heidegger împlinea o cifră rotundă, 80 de ani./…/toate se întâmplau în 1968-1969. Era o sărbătoare mare, pe care nemţii nu au marcat-o. (Dar) Horia Stamatu împreună cu Octavian Vuia (acestapublicase o carte omagială dedicată filozofului) şi încă vreo câţiva colaboratori l-au adus pe Heideggerla Paris./…/Mi-a povestitAmăriuţei (preciza Nicolae Florescu) /…/profesor de filozofie la Sorbona./…/Venirea lui Heidegger la Paris nu fusese anunţată decât studenţilor. Şi sala «Richelieu», cel mai mare amfiteatru de la Sorbona, era atât de plin, că nu se putea sta în el, atât de multă lume a venit. Şi românii, asta mi s-a povestit şi mie după ani de zile, românii comparau ce se întâmplase în amfiteatrul «Richelieu» când se întorsese din America Thomas Mann cu ce s-a întâmplat când a venit Heidegger din Germania. La Heidegger a fost ceva ce a depăşit orice imaginaţie, efectiv nu s-a mai putut sta pe locuri, stăteau toţi în picioare. Heidegger a vorbit, cum vorbea el, o oră, cam 45 de minute. Nu vorbea mai mult de o oră. Tipul profesorului. După care a plecat. În uralele mulţimii, care a pornit după aceea pe străzi, a coborât pe Rue des Ecoles. Toţi aplaudau. A fost primit cu un entuziasm extraordinar./…/Adus de români.”
La fel de semnificativ în privinţa deosebitei admiraţii pe care Horia Stamatu a nutrit-o mereu faţă de autorul lui Sein und Zeitapareşi un poem intitulat Cabana Înţeleptului. Aşezată imediat sub titlul poemului esteşi dedicaţia: „La cei optzeci de ani”.Apoi urmează un motto din Heidegger în limba germană:„Aus der Erfahrung des Denkens”.Weg und Waage/ Steg und Sage/ finden sich in einem Gang. (Din experienţa gândirii: Cărarea şi măsura/Trecerea şi rostirea/ pot să se afle într-un acelaşi loc).
Poemul se dorea o smerită reverenţă adresată filozofului ajuns la o venerabilă vârstă: „E o cărare…/soarele piaptănă pădurea/ pe-o parte brazi/pe alta fagi/vântul mătură pădurea/ploi o spală stele-o culcă//…// e o cărare nevăzută/ căprioare sar pe deasupra/ ca peste firul apei/ întuneric mereu de o parte/ de alta întuneric de argint/ ogivele se înalţă la cerurile mării//…// e o cărare/ nici dreaptă nici ocolită/ e drum şi nu e/ fără dus fără întors/ la început sfârşeşte/ la capăt începe//…// e o cărare/ între des ca peria/ şi tare ca piatra/ între greu ca pământul/ şi iute ca raza/ între des ca noaptea nopţii/ şi pustiu ca vremea/ fără soartă//…//e o cărare/ cu buruieni pe-o parte/cu zmeuriş pe alta/e o cărare cu zumzet de albine/e o cărare/cu ploi de stele//…//şi casa e liniştea/ codrului dintr-o răcoare//…//e o casă cu temelia de tăcere/cu zidurile neînfăţişare/ cu tavanul lumină/cu ferestre întuneric/cu pragul veghe/ şi podele mirare/cu uşa largă/uşa de strâmtoare/uşa fără lacăt/uşa ferecată//…//acolo este frigul verii/acolo e căldura iernii/acolo e întunericul zilei/acolo e lumina nopţii/acolo eorbirea astrelor/acolo e vederea orbilor/acolo e miezul vorbei/acolo e vorba miezului//…//aşa e dat să fie/ cărarea pleacă întorcându-se/şi des ca peria e tare ca piatra/şi tare ca piatra curge ca apa/şi încet ca pământul iute ca raza/ şi iute ca raza/dintr-un nimic în altul/e tot ce ţine des ca peria/ tare ca piatra/greul pământului/ soarele şi aerul”.
Discursul poetic etalează o viziune caleidoscopică prin elementele unui aparent peisaj ce se structurează şi se de-structurează printr-o polifonie de contraste, unde tavanul e de lumină ferestrele de întuneric, lumina e a nopţii şi întunericul e al zilei; şi am putea să vorbim pre limba filozofului de un trecut, adică despre un acum ce nu mai este şi un viitor, acum ce tocmai se dizolvă în propria prezenţă (v.Heidegger, 1999, 77.),o îngrădire a fiinţei în forme disparate unde cărarea pleacă întorcându-se, piatra curge ca apa, pământul e iute ca raza, raza este ca greul pământului. Şi tot acest joc de contraste se împlineşteîntr-un simbol (tensionat imagistic) al singularei experienţe întru gândire (der Erfahrung des Denkens) acelui ce a locuit în respectiva Cabană.
Sub iradiaţiile gândirii heideggeriene, Horia Stamatu încercase, prin apropierea de filozofie şi prin scris,să-şi salveze moralmente libertatea persoanei şi a creaţiei, să-şi păstreze deplinătatea rămânerii sub marea deschidere de orizonturi a contemplaţiei.Într-un anume fel, scrierile sale puneau în relaţie cele două modalităţi de viaţă aparent diametral opuse pe care, încă din sec. XII, le descrisese unHugues de Saint-Victor:„Due sunt vitae,activa et contemplativa. Activa est in labore, contemplativa in requie. Activa in publico,contemplativa in deserto.Activa in necesitate proximi, contemplativa in visione Dei.”). Ideea de contemplaţie fusese impusăîn gândirea filozofică şicu sensul de supremă stare, dat fiind şi faptul că „…activitatea de gândire, pe care Platon o caracterizadrept dialogul tăcut pe care îl purtăm cu noi înşine, serveşte doar la a deschide ochii minţii, şi chiar «nous-ul» aristotelic este un organ al vederii şi contemplării adevărului./…/Gândirea năzuieşte la contemplaţie şi sfârşeşte în ea, iar contemplaţia nu este o activitate, ci o pasivitate./…/” (apud. Arendt, 2018: 14.)
Şi totuşi, din perspectiva interioară a poetului Horia Stamatu, numai despre pasivitate nu putea fi vorba pentru că, să ne reamintim de sensul unei maxime pe care Cicero o atribuise lui Cato: „un om nu este niciodată mai activ decât atunci când nu face nimic şi niciodată mai puţin singur decât atunci când se află singur” (Nunquam se plus agere quam nihil cum ageret, nunquam minus solum esse quam cum solus esset) (Ibid: 15.)
Şi astfel poetul, mereu reflectând asupra timpului şi a lumii în care i-a fost dat să trăiască, îndepărtându-se de toate aparenţele, desluşeşte conflictul acut dintre omul istoric, cel fără ieşire, cel care nu mai poate ajunge la nimic deşi umblă pe drumuri fără capăt fiind destinat rătăcirilor; toate aceste sintagme (pe care le regăsisem în deja amintitele interpretări de seminar ale profesorului Heidegger) reapar iradiind în toate rostirile poetului român. Personajul principal al poemelor sale este mereu outsider-ul, „la personne déplacée”, aceea care nu îşi percepe şi nu e în măsură să-şi înţeleagă condiţia. Cântecul corului din Antigona lui Sofocle, tradus de Hölderlin şi reinterpretat la seminarii de Heidegger părea să se insinueze ca un leitmotiv-efigie pentru omul veacului XX, mai ales atunci când se spune: „Înfricoşetoare sunt multe. Dar nimic mai înfricoşător decât omul.” Pentru cei din generaţia unor Octavian Vuia, Alexandru Dragomir, Petre Ţuţea, Petre Pandrea, Constantin Floru, D. C. Amzăr, Ştefan Teodorescu, N. Balcă,Walter Biemel, cuprinzându-l şi pe Stamatu,rostirea aceasta marcase deja supremaţiaunuidestin. De unde şi poemul pamflet Twist 1963cu două moto-uri: „Elle est retrouvée/ Quoi?...” din A. Rimbaud şi „I am all for Verkehr without tyranny” din Ezra Pound (Canto CX): „Poeţii caută astre noi şi alte continente/ în vreme ce toţi cârnăţarii administraţiilor şi economiei/ cer pielea halucinaţilor de luceafăr/ să-şi îmbrace cu ea mezelurile standard/ les bourreaux de charme de toate culorile şi nuanţele/cer beregatele oamenilor liberi/ din dragoste filială pentru «maica massă»/…/idealişti ai vitaminelor în pilule/ aceşti humanitarişti ai pilulelor anti-viaţă/ aceşti mareşali porcini/ gata să mântuie întreaga lume de libertate// pândesc din toate părţile/ vând piei de oameni cu toptanul/ îi joacă în zaruri/ îi potrivesc îi despotrivesc/ cu toate sosurile cu toate alifiile cu toţi acizii/cine nu vrea e pus la categoria câine/ în numele humanităţii/…/ Toate s-au mutat într-un cer nevăzut/ nici singurătatea nu mai e din acest cosmos./ Trompetele sună în urechile surde.”
Titu Popescu observa – şi pe bună dreptate – că, deşi anii ’30 înregistraseră „câteva resurecţii ale spiritului avangardist, Horia Stamatu s-a păstrat într-o espectativă fecundă: a simpatizat «deschiderea» avangardei, dar nu i-a urmat prescripţiile programatice şi cu atât mai puţin excesele/…/nu a consimţit la radicalismul iconoclast. Ceea ce şi-a permis, în schimb a fost obţinerea unei stări lăuntrice şi deliberative, care a dus la emanciparea scrisului său, făcându-l apt pentru registre diferite, seniorial stăpânite de un radar afectiv perpetuu alertat.” (Popescu,2006: 104.)
În paralel cu aceste consideraţii să mai spunem că poezia stamatiană răspunde – printr-un adevărat ricoşeu la ceea ce Adrian Marino considera, la un anume moment, că a devenit marca generală a literaturii sec. al XX-lea, adică la „ideologizarea şi intensa politizare, două feţe ale unui fenomen unic, tipic epocii noastre. Ideologia inspiră şi serveşte un program politic.Îi oferă legitimitate şi orientare. Literatura devine, din această perspectivă, instrumentul şi modelul unui angajament şi proiect politic.” (v.România literară, nr. 23/ 1992).
Sensul acestui ricoşeu ni-l va limpeziVintilă Horia într-un articol(In memoriam) publicat în Revista Scriitorilor Români (nr.26 /1989): „…la Stamatu, ca şi la alţii din generaţia lui, care e şi a mea, cuvântul politic nu mai are nicun sens. Ne-am situat de la început dincolo de politic, pentru că nu-i mai găseam nici un rost şi, în mare parte cheia vieţii noastre stă în faptul că am încercat să distrugem politicul şi să-l înlocuim, în cazul lui, ca şi al meu, cu poeticul.”

Poetul şi traducătorul Horia Stamatu – perioada sa hispanică

La începutul deceniului 5, când Horia Stamatu descindea pentru un întreg deceniu la Madrid,în viaţa literară a Spaniei dejafusese constituită o amplă şi deosebit de puternică grupare poetică de români. Între aceştia se vor distinge prezenţele active ale lui Aron Cotruş, Al. Busuioceanu, Vintilă Horia şi Al. Gregorian. Ce repercursiuni, ce amploare şi ce rezonanţe benefice a avut întâlnirea literaţilor români cu Spania ne spune chiar unul dintre aceştea, Vintilă Horia, în nr. 18 /1981 al Revistei Scriitorilor Români,unde aminteşte de „vizita lui Aron Cotruşla Monserrat.” Totodată emite consideraţii privitoare lainfluenţa„poeziei lui Juan Ramon Jumenez şi a lui Vincente Aleixandre” asupra lui Busuioceanu; dar nu uită să amintească şi despre „…cât a avut de spus Garcia Lorca lui Horia Stamatu” şi, privitor tot la acesta, să sugereze şi că,în mod vizibil, reverberaţii din „pictura spaniolă şi anumite semnificaţii politice ale Spaniei creştine şi rebele” au amprentat poemele lui din această perioadă.
Periplul său iberic va pune în evidenţă şiconsecvenţa cu care Stamatu a stăruit în afirmarea cât mai fără echivoc a crezurilor sale artistice, dovedind şiexistenţa unei anumite continuităţi ce s-aperpetuat şi în opera lui de traducător. Poezie, sacralitate,filozofie toateacestea vor contribui la configurarea unei amprentesingulare ce se regăseşte înîntreaga creaţie literară stamatiană. Dificila traducere a poemelor lui Hölderlin (poetul despre care Heidegger spunea că l-a aşteptat pe Dumnezeu) în limba celebrului Don Luis de Góngora y Argote (Seis poemas de Hölderlin în Punta Europa, Caietul 44, Madrid, 1963) precum şi traducerea în româneşte a poemelor misticului spaniol Juan de la Cruz (Opera lirică, 1978) pun în lumină o accentuarea latenţelor de reflecţie şi religiozitate care, în această perioadă,au căpătat un contur mai pronunţat în exprimările sale creative, fapt ce ilustrează şi explică într-un fel aparte vraja difuză, atât de singulară, pe care o va căpăta discursul său liric în acest deosebit de fast interval al vieţii de creator.Se impune să menţionăm faptul că, referitor la ceea ce tocmai am numit accentuarea latenţelor de reflecţie şi religiozitate, în volumul Jurnal (publicat la Salamanca, Asociation Cultural Hispano-Rumana, 1976) poetul mărturisea:„Tot ce nu duce/ la meditaţie/ vestejeşte// Contrariile/ ce ne sfâşie/ nu au fost/ niciodată împreună”; ceea ce nuanţează pe deplin claritatea orientărilor şi opţiunilor lui Stamatu. În pandant, va deveni evident şi că operade traducător căpătao funcţie cumva exploratorie, lumea şi spiritualitatea hispanică îi ofereau mari deschideri de orizont către teritorii ce se ofereau unei noi cunoaşteri, traducerile vădindu-se ca un veritabil anabasis.Prinsubtilele luitranslaţii,deopotrivă lingvistice, dar şi spirituale, Horia Stamatu apare cu o incontestabilă vocaţie de rarisimcuceritor al unor teritorii fascinante.Călăuzindu-se potrivit unei aspiraţii care, evident, i-a devenit esenţială poetul se îndrepta „spre luminile dătătoare de sens ale religiozităţii” certificând astfel nevoia lui profundă care îl impulsiona către o depăşire a cognoscibilului, sub o imperioasă nevoie de sens, dat fiind că adevărul şi sensul nu sunt acelaşi lucru.Poezia, pentru el, părea să aducă dovada că toate cele ce ne apar sunt dăruite unui spectator care va depune o mărturie. Pe bună dreptate se poate accepta (cum de altfel s-a şi făcut) că „…de la Mioriţa sau Meşterul Manole, până la găsirea deplinătăţii în starea de religiozitate, Horia Stamatu poate fi considerat, pentru noi, ceea ce simbolizează Claudel pentru francezi, G. Hauptmann pentru germani sau, mai recent, Mario Luzi pentru italieni.”(Popescu, 2002:94.)

Timp de aproape un deceniu el avea să se integreze exilului românesc de acolo contribuind la o configurare deosebit de activă şi vie a unei puternice mişcări poetice de limbă română, una foarte vizibilă şi chiar deosebit de strălucitoare prin diversitatea forţelor creative pe care le va fi pus în mişcare. Dar, ca şi Aron Cotruş (Poemas) sau Al. Busuioceanu (Poemas patéticos, Proporción de vivir) poetul Horia Stamatu avea să fie şi el sedus de limba spaniolă şi se va integra cu deosebită vigoare şi în viaţa literară de zi cu zi a hispanicilor. Vintilă Horia va fi unul dintre cei mai în măsură să observe şi să consemneze faptul că scrierile lui au produs chiar un suflu de noutate în cadrul – până atunci apreciat a fi cumva prea tradiţional al liricii spaniole.
Aşa se face că Vintilă Horia, în Acta Philologica, era unul dintre cei mai îndrituiţi să consemneze un moment cu implicaţiile şi, desigur, nu mai puţin cu împrejurările respective: „Ce fut à peine en 1942 qu’un Institut Roumain de Culture fut créé à Madrid, dont l’activité fut interrompue par la fin de la guerre.Mais tout de suite après, des chaires de langue et de littérature roumaine furent créé par le Gouvernement espagnol, à Madrid, Barcelone, Salamanque, Granade et La Lagune (Tenerife). Une nouvelle époque s’ouvrait ainsi dans l’histoire des relations hispano-roumaines. Aux deux écrivains roumains qui se trouvaient déjà à Madrides, Aron Cotruş et Al. Busuioceanu,vinrent s’ajouter des exilés, qui choisirent Madrid comme centre de leurs activités culturelles./…/Des centaines de conférences furent prononcées par ces intellectueles, qui créerent en Espagne un véritable climat d’intérêt autour des problèmes de la culture roumaine./…/En 1948 je donnais moi-même un cours de littérature roumaine à la Faculté de Lettres de Buenos Aires. Comme à Paris et ailleurs, il faut remarquer que l’activité des écrivains roumains exilés à Madrid se développe sur un double plan linguistique. Les poètes restent, en général, fidèles à leur langue d’origine, même s’il se laissent tenter par la muse locale. Aron Cotruş, Al. Busuioceanu ou Horia Stamatu, écrivent en roumain et en espagnol et poubliant leurs vers dans les pages de nombreuses revues éditées en roumain à Madrid, entre 1948 et 1959,en faisant paraître en même temps leur production espagnole sous forme des livres ou bien dans les revues espagnoles les plus importantes./…/ Plus intimement liée au drame de l’homme contemporain est la poésie de Horia Stamatu, image du conflict entre l’homme et l’histoire dont nous sommes tous les victimes, plus ou moine conscientes.Elle raconte, si cette parole peut nous être permise, l’aventure du réfugié, de l’exilé, de l’outsider ou de la personne déplasée au milieu d’un monde qui fait semblant de ne pas s’apercevoir de ce qui se passe autour de lui. Cette poésie est proche parente de la grande poésie européenne actuelle, ainsi que du romancontemporain, dont les problème sont ceux de l’outsider, du déplacé, ou de ce que Toynbee applait les prolétaires. Dans le cadre de l’immense conflit qui s’est produit entre les forces historiques, entre le masses dirigées par le tyrans, et l’homme conçu comme une réalité libre d’évoluer vers un avenir personnel, seul le poète, ainsi que le romancier, celui qui réfuse évidemment les fausse singeries du réalisme, voit ce qui se passe. L’homme massifié de la démocratie contemporaine, l’homme qui jouit en occident d’un bonheur aussi fragile que le malheur régnant dans l’univers concentrationner , ne comprend pas le sens du drame.Il ne l’a d’ailleurs jamais compris.C’est au poète d’exprimer l’inquiétude universelle, de lui donner un nome, d’esquisser une position devant les événements et d’éviter la chute. En tout cas, cette position est plutôt offensive que défensive, puisqu’elle ne se réduit pas à une critique, ou à des lamentations, mais elle propose la foi, ou bien la résurrection de l’être par dessu le remous temporaire des masses, comme remèdes ou comme armes spirituelles.
La poésie de Horia Stamatu est en grande partie inédite, comme d’ailleurs son oeuvre de prosateur, non moins importante, mais pour ceux qui la connaissent, elle représente une des attitudes les plus courageuses de notre exile, une des plus fidèles à soi-même et à une tradition roumanisme littéraire, qui constitue, en ce sens, un des mérites évidents du groupe poétique de Madrid . Les poésies en espagnole de Stamatu, parues en partie dans une revue de Madrid (Punta Europa) ne différent que par le langage de ses créations en roumaine. Il s’agit des mêmes problèmes, du même art poétiques, ce qui constitue évidemment une nouveauté dans le cadre, un peu trop traditionnel, de la poésie espagnole d’aujour’hui.” (Horia, 1964:197)
Desigur, Poetica lui Horia Stamatu s-a complinit într-un mod aparte sub iradiaţiile de poezie solară a Spaniei, prin apropierile de Garcia Lorca, dar şi sub puritatea adietoare de profundă credinţă a lui San Juan de la Cruz. Fremătătoarea lirică a acestuia îl fascinează împletindu-se într-o sonoritate căreia va simţi nevoia să îi caute rezonanţe în ecouri sensibile şi sinergice cu flash-urile din coloristica pictorilor El Greco („Din săbii încrucişate/în carne lumină/ sfinţii/ s-au trezit în lume”), Velasquez („Între cer şi pământ/e un cal de negru foc./ Pe cerul cu râuri/ de aramă sineală şi cărbune/se citeşte soarta”), Goya („Goya aude /în firele penelului/ simfonia nopţii/ îmbrăcată-n fildeş”) pe care va încerca să le capteze în rostirile lui. Ciclul de poeme Punta Europa adunate în nr.19-20 al revistei Destin, prefigurează volumul cu acelaşi titlu, iar sintagmele lui par să se aprindă de la marile focuri bengale ale melosului hispanic: „În Alicante/ plouă foc/Strugurii se sparg”; „O gură/ plină de cântece/ muşcă din fructul/ soarelui roşu”. „Taurul înstelat al nopţii/ răvăşeşte vise. Când Alba/ intră în sat/ taurul soare/ trezeşte fecioarele/ de smoală albastră/ şi zăpadă roz.”; „Din pustii de morţi Arcana/ţipă după feţi smoliţi…/Stă cu păru-n ochi ţiganca/ printre bobii risipiţi./În năframă îşi adună/roua neagră dintre gene:/marea sub un ciob de lună/dornică de haos geme.”; „Şi din lumină suptă/ cu ramurile toate/ se face o tăcere/ de dincolo de noapte”.
Pe marginea unor asemenea versuri Titu Popescu concluziona: „Ca şi la San Juan de la Cruz, sufletul poetului român este cotropit de meditaţia născută din contemplarea unei Spanii spirituale şi telurice; dar el angajează poezia într-un activism al reveriei pe pământ străin, unde simte, ca acasă, veneraţia: în Dumnezeu – scrie poetul – cuvântul «desfătarea/ îşi avea». Iată deci, că întâlnirea cu spiritul iberic se dovedeşte atât de fecundă, prin subterane comunicări. Imobilismul peninsular nu e inerţie, nici adorare pierdută, nici stagnare, cu un acut şi caracteristic simţ al eternităţii.” (Popescu, 2002:111.)

Privitor la consideraţiile sale de traducător, deplin edificatoarepentru autorul lui Kairossunt chiar propriile sale mărturii. Astfel, vorbind despre creaţia lirică a lui Juan de la Cruz, poetul pe care îl considerăinimitabilul şi marele său model, Stamatuspune: „La San Juan de la Cruz am găsit o culme, în sensul că sunetul ţine loc de imagine. /.../ Ca omagiu, şi personal, şi românesc, adus unei poezii de nivelul operei lirice a lui San Juan de la Cruz, la Freiburg, de prin 1968, m-am hotărât să traduc toată poezia lui, ceea ce am şi făcut (...) San Juan de la Cruz m-a ajutat enorm la poezie, însă nu imitând. Prin studiu şi traducere am ajuns la esenţa uneia dintre cele mai pure poezii, şi aceasta m-a ajutat la propria poezie în sensul celui mai sever auto-control.”(Apud Manolescu, Fl. op. cit: 635)
Asemeneamărturisiri adeveresc puternicaaspersie a vibraţiilor şi influxurilor generate în lirica lui de poezia hispanică. Ea pare să ilumineze în poetica stamatiană deschideri către un altfel de a fi al cunoaşterii, o iluminare de o natură diferită, aceea unde psalmul se va putea întâlni şi va căpăta ceva din ecoul iehurilor lui Anton Pan sau din rostirile unor Budai-Deleanu ori Ion Barbu. După care, printr-un puternic contrast, acelaşi poet ne va îtâmpina cu orchestraţiile de alămuri negre din Twist 1963, scrierile ce vor da un dinamism şi o coloratură aparte în economia întregii sale opere.
Preţioase informaţii privitoare la evoluţia scrisului stamatian culegem şi din corespondenţa sa uneori foarte amplă. Răspunzând unei solicitări a doamnei Ileana Corbea, în 1999 L.M. Arcade (unul din prietenii deosebit de apropiaţi cu care a întreţinut un bogat schimb de scrisori) spunea: „Cu un an şi jumătate înainte de a ne părăsi, în februarie 1998, Horia Stamatu mi-a scris, cum i-a evoluat şi cum îşi aprecia opera poetică. Nu o ştiam decât parţial, în pofida strânsei noastre prietenii, de mai bine de un sfert de veac, a frecventelor întâlniri şi a scrisorilor aproape săptămânale pe care mi le adresa. «Şcoala mea poetică» – îmi scria Horia – «mi-am făcut-o pe baza unei credinţe, cea creştină, în care mi-am format gândirea şi simţirea fundamentală de existenţă. De la vârsta de 18 ani, când m-am convertit, până la patruzeci de ani, când l-am studiat, am gândit neîncetat în această altă logică, deci într-un nou fel de a gândi, baza altei metafizici decât cea a bunului simţ. Citirea formală nu m-a atras decât în cazuri excepţionale. Cum este forţa sunetului la Eminescu şi Leopardi, la Sfântul Ioan al Crucii am descoperit o culme. Sunetul ţine loc de imagine.» Dacă o poezie este o indubitabilă întretăiere de gând sunet imagine în poezia lui am găsit gând, sunet, dar nicio imagine. Am ajuns la un fel de revelaţie citind şi recitind Romanţa I, închinată Sfintei Treimi, pe care am tradus-o atunci, şi mai târziu am publicat-o. Pentru avansul meu în poetică descoperirea făcută în această Romanţă este, pur şi simplu, culminantă. Sfântul Ioan al Crucii m-a ajutat enorm în poezie, în sensul celui mai sever autocontrol.»”(Corbea, 2008:65.)
Într-o scrisoare şi mai veche (datată 6.VI.1969) adresată tot lui L. M. Arcade începutul este cât se poate de abrupt „Sper că ai primit «El cantico espiritual». Îţi mai trimit două poeme de San Juan, prima dintre «Coples y glosa» şi ultima din «Romania». «Coples y glosa» sunt 5, am tradus patru, «Romania» sunt 10, am tradus jumătate. Una, prima, «In principio erat verbum», am publicat-o mai de mult în «Fapta». /…/după ce bătusem câmpii o vreme cu Nietzsche, înghiţit cu ghiotura (în franţuzeşte), mă tot zbat între «profan» şi altceva, fie între «literatură» şi «poezie», fie între filozofie şi religie, fie între «istorie» şi «metaistorie». De aceea şi poeziile mele sunt alternante: când imn, când polemică, sau când «logos», când «eros», însă până la urmă toate tind către «altceva». În orice caz, niciodată nu am putut fi mulţumit cu vreo poezie./…/aşa cum am fost nu mulţumit ci «rupt de toate», când am dat de poezia lui San Juan de la Cruz, prin 1951, la Madrid, după ce învăţasem cu sete spaniola. Tot ce ştiam şi gândeam despre poezie mi s-a cam zdrenţuit. E poezia cea mai «spornică» posibil şi e greu să spun de ce. E rafinată şi în acelaşi timp elementară, e supra cultă şi în acelaşi timp folclorică, uneori are o extraordinară culoare de renaştere, alteori e de-o totală uscăciune teologică, este contrariuloricărei poezii «moderne», dar n-o ajunge nicio poezie «modernă», e abruptă, eliptică, uneori şi discursivă, alteori este evocatoare uneori şi teoretică alteori, tot volumul ei se restrânge cam la 1000 de versuri şi pare imensă, are ceva foarte închegat şi infinit în acelaşi timp, pare monotonă, plină de repetiţii, dar totul este de o mişcare pe care nu o găseşti în nicio elocvenţă şi în realitate nimic nu se repetă, totul fiind construit pe baza unui sistem de repercuţie al cărui secret îl ştiau mulţi poeţi vechi, dar la a cărei eficienţă uluitoare nu a ajuns niciunul. Nu «inventează» nimic nici în formă, nici în tematică, dar totul este nou, este creat nu «reluat».Ai să mă întrebi pe cea mai bună dreptate: nu cumva traducerea este o impietate? Nu pot răspunde decât aşa: este o impietate aşa cum şi iubirea este o impietate, prin care nu lasă lucrul «în pacea-ntâie a lui», cum spune Eminescu. Dar cum să te opreşti de la a iubi? /…/Poezie din «limbaj pur şi simplu» nu se scoate. Dacă nu e un «substrat» care să conducă limbajul şi să-l ducă astfel la a revela ceva dincolo de limbaj, iese o gângăveală şi nimic mai mult/…/ Desigur, că poezia «anti-obiect» este mereu valabilă, mai ales că acum se suferă de boala «obiectului», de la Wittgenstein citire dar distrugerea aparenţei şi elementarului «obiectului» nu e posibilă prin «limbaj pentru limbaj», ci tocmai prin acel «substrat» care să-l conducă, să-i impună o «intenţionalitate».Altfel se ajunge la o fabrică de «haos sintetic», din care, spre deosebire de «haosul originar», nu naşte (şi nu se) nimic./.../ Substratul lui San Juan mă subjugă.Câtă sărăcie mi-apare, prin comparaţie, la atâtea «uluitoare» chestii moderne.” (Apud,Arcade,2019:25-26.)
Mărturiile acestea sunt, evident, tulburătoare. Ele pun în pagină consecinţele directe, repercursiunile profunde pe care impactul întâlnirilorpoetului traducător cu poezia hispanică le-a determinat în starea de a fi şi a deveni a poeticii lui. Să luăm aminte la încă o confesiune dincolo de care să desluşim pragul unui moment crucial de iluminări interioare: „Tot ce ştiam şi gândeam despre poezie mi s-a cam zdrenţuit. E poezia cea mai «spornică» posibil şi e greu să spun de ce.”Travaliul dificil, necesar – întâi de toate – cuprinderii, aprofundării, înţelegerii şi, în fond, asimilării şi redării acelui spirit şi acelui unic melos interior cetraverseazăpoemele lui San Juan dau seamă despre capacitatea – rarisimă – a vocaţiei stamatiene de a „primi” revelaţii. Astfel înţelegem de ce traducerile realizate de el, dar nu mai puţin şi uimitoarele, indicibileletranslaţiiîntre vibraţiile sufleteşti ale hispanicilor şi celeale românităţii şi-au aflat o atât de subtilă compatibilitate, toate îmbrăcând coloratura unorprofunzimi de confesional. Şi totuşi, din desfăşurările ce vor urma unor astfel de conversii nu vor lipsi niciodatăadierile ludicului, ale unei senine şi neîngrădite senzaţii delibertate şi de încredere în puritatea esenţială a verbului câştigată şi graţie acestor noi experienţe. Traducerile deveneau astfel semne ale unor suave îmbogăţiri de adevărată renaştere sufletească, dat fiind că noi acorduri şi noi accente se făceau auzite în melodica poemelor lui ce apăruseră în Punta Europa. Iată cum „sună” ele sub un titlu ca Metamorfozele ghitarei:„…ce se stinge în lumina/ trupului cu solzi de lună?/ ochi în cearcăne de zgură/ caută supt stele rouă/ moartă-n aşternut de jar/învia în vis ghitara.” Sau într-un poem intitulat La Eminescu şi cu datarea cât se poate de semnificativă, surghiun 1950: „Ars de gândul scriu cenuşă/pe capacul urnii lume/ spor de grijă bat în uşă/ la o casă fără nume.// N-ar fi nimenea acolo/ decât focul care arde/ cât aici şi mai încolo/ cât aproape şi departe// Ţelul este înapoi/ şi tot zboară înainte/ care sunt între noi doi/care fiu care părinte// Vremea toată e cu mine/ dusă-acolo unde-o duc/în desimea de suspine/ ca în codru singur cuc// eu sunt vremea care trece/ cum în albii ape trec/ dar în care undă rece/ focul grijii să-l înec?// Vântul ce bătea aseară/ parc-avea ceva de spus/ dintr-o ţară-n altă ţară/ nu ştiu unde s-o fi dus.”

Cum deja s-a putut vedea, Horia Stamatu se vădeşte a fi fost, întâi de toate, un translator de suflet „dintr-o ţară-n altă ţară”având ceva de spus şi ca poet, şi ca traducător.Indirect însă, pentru a pune în adevărata ei lumină această latură atât de complexă a personalităţii lui ne vom apropia de ea prin intermediul atât almărturiilor epistolare ale unor comentatori avizaţi, cât şi pe calea propriilor sale mărturii. Ne oprim, pentru moment la poetul Alexandru Lungu, unul dintre corespondenţii săi constanţi,cel care,într-o scrisoare din 16 Ianuarie 1988 (v.România Literară, nr.10 /2000)vedea în:„Horia Stamatu/…/ un pasionat traducător de poezie.” Şi ţinea să precizeze:„Îmi îngădui forma prezentă, aflându-mă sub aura nepieritoare a scrisorilor şi manuscriselor sale, în care se arată şi darul de iscusit tălmăcitor. Nu ştiu cât de întinsă a fost truda sa de transpuneri lirice dintr-o limbă în alta. Din arhiva mea se vede însă că doi poeţi, San Juan de la Cruz şi Hölderlin erau cei mai îndrăgiţi.” (Lungu, 2000: 10.)
Alexandru Lungu ne oferă un interesant fragment dintr-oepistolă a lui Horia Stamatu, text din care deducem că manevrele denigratorii ale „organelor” din ţarăîl urmăreau şi pe el, ca şi pe mulţi alţii: „Alăturat ai o poezie a Sfântului Ioan al Crucii, pe care am fost acuzat că am plagiat-o. Poţi s-o compari cu poezia mea care-ar trebui să fie plagiat. (...) Poezia lui, bineînţeles, este altceva, e superioară şi celebră în toată lumea. Opera Sfântului, partea lirică, am tradus-o aproape toată. Aşa ceva dă enorme satisfacţii. Cum azi nu se mai poate scrie cum scriau San Juan sau Hölderlin, şi cum acest fel de a scrie este aproape de sublim, eu îmi vindec nostalgia traducându-i. La Paris, la o şedinţă de «cenaclu» am avut o rară surpriză. Am citit traducerea poemului «Patmos» de Hölderlin. Când m'am întors la locul meu, soţia profesorului Poghirc a început să-mi recite Pindar, în limba lui, pe care n-o cunosc, dar ritmul îl cunoşteam: Hölderlin luase metrica lui, pe care eu, conştiincios, am redat-o în traducerea mea. Păcat că azi s-a rupt acest cuvânt din cuvânt.” (Lungu, 2000: 10.)
Un alt fragment, dintr-o corespondenţădatată 9 Martie 1988,scriindu-i aceluiaşi interlocutor despre traducerilesale din opera lui San Juan de la Cruz,Horia Stamatu se vădeşte nu numai ca un pasionat cunoscător al creaţiei misticului spaniol, ci şi ca un cercetător profund implicat în cunoaşterea şi studierea celor mai subtile forme de configurare a tehnicilor de scriitură poetică : „Nu ştiu cât merit omagiile pentru traducerea din San Juan, dar am fost foarte măgulit şi aruncat într-o grea ispită: să mă cred. Dacă traducerea e într-adevăr bună, aceasta se datorează marelui spirit care-a dat originalul. Pentru că marile spirite provoacă, inspiră. Nu ştiu dacă e bună sau nu, dar uite altă traducere, după ceva la fel de celebru, «Noche oscura…» Traducerea asta, ca şi cealaltă, exactă în sens şi formă. Ce-a eşit rămâne să-mi spui. Strofa, numită de spanioli lira este neobişnuită în limba noastră. Clasicii noştri au luat dela Francezi alexandrinul, şi de la germani, în special dela Goethe, ca Eminescu. De la italieni n-a luat decât Budai Deleanu. Spaniolii, la rândul lor, au luat lira dela italieni, vrem nu vrem, iniţiatorii literaturii moderne europene, adică în noile limbi născute după antichitatea romană (...) Poezia lui San Juan e divină, dar traducerea un chin, însă e drept un chin dulce de care nu te poţi despărţi.”
În 23 Martie 1988, deja suferind – mai avea doar un an până la trecerea în eternitate – Horia Stamatu îşi continua confesiunile epistolare:„Încă un text al lui San Juan de la Cruz în româneşte. Nu avem copie la maşină, aşa că l-am transcris de mână, cu unele schimbări. Nu am voie să fac niciun efort inclusiv scrisul la maşină. Am arest de cameră. Nu ştiu dacă mă înşel sau nu, dar această scurtă poezie, de patru strofe, mi-apare de-o intensitate şi concentrare încă mai mari ca «Noche oscura ». Iar ca poezie de iubire nu ştiu dacă are seamăn. Sper să ies cu bine din actuala strâmtoare şi să-ţi transcriu «Cantico spiritual».” Toate aceste trei poeme, notează în completare Alexandru Lungu în articolul citat mai sus, «Noche oscura», «Clama de amor viva» şi «Cantico spiritual», sunt comentate cuvânt cu cuvânt de poet în trei tratate de mistică. Este evident că Horia Stamatu era departe de orice epigonism. La fel de evident este că, în cazul de faţă, se poate vorbi chiar despre o reală şi profundă devoţiune închinată celui care scrisese «Noche oscura del alma». Acestuia îi vor fi dedicate poeme cum e şi acesta: «lumină dulce/ lumină fragedă,/ atotstrăbătătoare/ mereu îndrăgostită,/ mereu fără seamăn,/ împarte bucuria/...» (Dialoguri V).”
Şi tot despre lumină în poemul La cules de cer: „Mai rece ca lumina fără începutului/ acoperă cu noi/ munţii cei mai înalţi/ doliul alb al desfiinţării/ în Atotfiinţă/”.
S-a mai vorbit în cele cuprinse în aceste paginişi despre cultura şi orientările filozoficeale poetului Horia Stamatu.S-ar putea alcătui un foarte interesant studiu fie şi numai despre mistica lui (discretă, submersă, dar cât se poate de limpede la o examinare cât de câtatentă şi aplicată), unde se simte – şi de fapt iradiază mereu ceva din – apofatismul Sfântului Dionisie Areopagitul. (Ceea ce nu înseamnă că o asemenea trăsătură de sorginte sud-est europeană nu îl apropie cumva– aparent paradoxal – chiar de filozofia lui Martin Heidegger. Este suficient să amintim că un strălucit teolog din Grecia contemporană publica, cu ceva vreme mai în urmă, o carte intitulată Heidegger şi Areopagitul.)
Cumva în legătură cu toate acestea, personaje destul de dubioase – din motive pe care le putem bănui – aveau să lanseze zvonuri şi – ulterior– chiar afirmaţii cât se poate de limpezi despre un aşa-zis epigonism al lui Horia Stamatu şi chiar despre o anumită formă de plagiat, fapt care l-a mâhnit şi l-a afectat profund pe marele poet român în exilul său de la Freiburg. Deşi lipsite de orice bază reală, acestea surveniseră, din păcate, tocmai în perioada cândHoria Stamatu fusese deja atins de efectele unei maladii deosebit de grave, iar suferinţele pe care le traversa atunci se întrezăresc şi din epistolarul acelor momente:(„…l-am transcris de mână, cu unele schimbări. Nu am voie să fac niciun efort inclusiv scrisul la maşină. Am arest de cameră.”)
Şi iată-l pe poet denunţând malversaţiile ce îi fuseseră instrumentatede un conaţional: „A doua chestiune, între altele o sută, în legătură cu acest articol, în limba engleză, este următoarea afirmaţie: În orice caz întregul ciclu numit Ritmuri între aici şi dincolo, una dintre cele mai elaborate, şi fără îndoială cea mai desăvârşită operă poetică este scrisă à la manière de San Juan de la Cruz.” Articolul scris cu o evidentă intenţie denigratoare fusese intitulatConsideraţii generale asupra operei poetice a lui Horia Stamatu, autorul lui fiind Ioan Petru Culianu, unpersonaj cât se poate de dubios (ilustrat ca atare şi de către propriul său sfârşit, rămas neelucidat).Prezenţa acestuia în lumea exilului literar a rămas destul de neclară.
Privitor la respectivul articol să maispunem şi că acesta a apărut în revista International Journal of Rumanian Studies, volum 2, nr. 3/4 (1985) la Tübingen. „În tot ce-am scris eu poezie – sublinia Horia Stamatu referitor la această intervenţie pretins critică – nu poate fi nicio apropiere cu poezia lui San Juan de la Cruz, poezie sublimă care nu poate fi imitată, adică nu se poate scrie à la manière de San Juan. (...) Cred că acest Culianu a fost împins să mă desumfle, ştiinţific, cu implacabila metodă a semiologiei. Ceea ce nu e nimic. În câţiva ani s-a terminat cu ea. (...) De altfel, pungăşia e totală. Citează mereu, una de la răsărit, alta de la apus, dar în limba română, fără să traducă nimic în limba în care scrie, adică în engleză, aşa că cititorii străini iau de bună ce zice el, cu totul în răspăr faţă de citat, fără posibilitatea vreunui control.” (Lungu, 2000: 10.)
Referitor la sus-amintita „întâmplare(!?!)” era cât se poate de firesc să determine comentarii Aşa se face că Isabela Vasiliu Scraba lua o poziţie tranşantă şi,printr-o amplă intervenţie,încerca să limpezească într-un fel„realitatea(!?)” ascunsă în spatele acestei evident falacioasepoziţionări critice: „Intrigat de articolul despre Horia Stamatu (scrie ea), text la care Culianu ținea atât de mult încât n-a ascultat nici de Ierunca, nici de Mircea Eliade, care l-au rugat să renunțe la acel text de «desființare» a celui mai însemnat poet al exilului românesc, Virgil Ierunca i-a împărtășit lui I.P. Culianu (fără menajamente) impresia sa după care asistentul de română de la Gröningen ar fi fost un «trimis de stăpânire» păstrând relații de colaborare cu Securitatea. (v. Ierunca, scrisoare către Culianu din 6 octombrie 1978, în rev. „România literară”, 7 febr. 1996). Pe 19 octombrie 1978 «trimisul de stăpânire» Culianu se văita Profesorului Eliade că Horia Stamatu «a trimis la toată lumea» o traducere a articolului său «însoțită de un comentariu de 27 pagini». Lunga scrisoare/.../ ajunsă și la Eliade, la Virgil Ierunca, Sanda Stolojan, Leonid M. Arcade, Paul Miron, Alexandru Lungu, probabil și la Vintilă Horia, a fost (și este în continuare) cu mare grijă «cenzurată» să nu «umbrească» statuia de mucava pe care Securitatea i-a ridicat-o lui Culianu după ce l-a asasinat. Un securist îi spusese lui Petre Țuțea că ei sunt pricepuți la ridicări de statui post-mortem. Dar întâi bătrânul filozof Petre Țuțea să le «facă plăcerea să moară» (vezi Gabriel Gheorghe, Petre Țuțea între legendă și adevăr, București, 2001, p. 99). /.../ În ce-l privește pe faimosul Eliade, care l-a tot susținut și încurajat mai bine de zece ani pe tânărul asistent de română de la Gröningen, credem că acesta nu s-a putut aștepta din partea lui Culianu la etichetarea drept «fascist», argumentată printr-un raționament similar cu cel folosit de anchetatori în camerele de tortură ale închisorilor comuniste, apoi îndosariate de Securitate, spre a fi vehiculate după 1990 de toți semi-docții cu felurite patalamale în locul unui minim discernământ”(http://www.clipa.com/a7934-Isabela-Vasiliu-Scraba-Eliade-si-detractorii-lui-sau-Rafuiala-oamenilor-de-r226-nd-cu-omul-superior.aspx).

Poezia şi copleşitoarea apocalipsă a umanului.

„Was ihr den Geist der Zeiten heisst,
Das ist im Grund der Herren eigner Geist,
In dem die Zeiten sich bespiegeln ”.

Goethe – Faust

Lecturând poemele lui Horia Stamatu e imposibil să nu te reîntorci cu gândul la acea imponderabilă aparenţă a artei care, cum o gândea Hegel, anunţă prin ea însăşi ceva spiritualşi trimite de la sine la acest spiritual. El rămâne printre marii nedreptăţiţi ai soartei – dar nu numai – şi în acelaşi timp unul dintre marii poeţi români care, prin vitregia vremurilor este – în continuare – absent din conştiinţa conaţionalilor săi. Nici Eugen Ionescu, nici Cioran şi nici toţi cei care i-au cunoscut şi i-au admirat poemele nu s-au înşelat în aprecierile lor. Accepţia hegeliană acorda operei de artă rolul de conciliator între ceea ce este pur exterior, sensibil, trecător şi cugetarea pură, între natură, realitate şi libertăţile infinite ale gândirii conceptuale. Fără a fi fost un hegelian, Horia Stamatu ne convinge, pe calea eminentă a poemelor sale, că arta, în realitatea ei vibrantă şi vie este singura capabilă să înlăture ceea ce Hegel numea „…aparenţa şi înşelăciunea acestei lumi rele şi trecătoare din conţinutul valoros şi veridic al fenomenelor, dându-le acestora (şi implicit nouă, celor de azi) o realitate superioară, născută din spirt.” (Hegel, 1966: 15.)
Creaţia lirică a lui Horia Stamatu s-ar părea că adăposteşte în sine o veşnic insaţiabilă nostalgie a începuturilor aurorale şi totodată nevoia unei anamneze,în sensul de redescoperire a drumului de întoarcere către transcendent, ca opoziţie faţă de tot mai violenta voinţă de de-teo-morfizare (Entgöttlichung) a fiinţării, acea voinţă de a goli lumea de Dumnezeu (Gottlosigkeit).Aşa cum sublinia Titu Popescu, „…neliniştea existenţială a poetului este generată

de observarea uniformizării în de-spiritualizarea vieţii moderne, marcată excesiv de funcţionarea exclusivistă şi excelentă a lui homo tehnologicus, redus la un limbaj informaţional irelevant.” (Popescu, 2006: 40.)
În subsidiarul unei asemenea stări de lucruri se face simţită prezenţa golemicelor umbre ale globalizantei tehno-ştiinţe, cu imperativele ei de eficienţă şi viteză sub care umanitatea se vădeşte, pe zi ce trece, tot mai înlănţuită într-o captivitate fără speranţe. Din recentul trecut al gândirii europene se mai păstrează încă, tot mai toxicele reziduuri ale exacerbărilor disolutive ale pozitivismului cu aşa-numita Concepţie ştiinţifică despre lume (Wissenschaftliche Weltanffassung ) promovată de Rudolf Carnap şi Cercul de la Wiena. Potrivit ei, întreaga Filozofie ar fi trebuit să se subordoneze empirismului, reducându-se la simple şi, de fapt, primitive activităţi de „clarificare logică a gândurilor”(Wittgenstein). Redirecţionată strict către producţiile civilizaţiei de consum, totalitatea gândirii ar fi fost obligată să suporte o drastică închidere către oricare alte – mereu posibile – orizonturi de raţionalitate. Cu începere din şi cu acele momente, uriaşele entropii ale Inumanului intraseră într-o ofensivă fără precedent, invadând cu sufocanta lor agresivitate lumile artei şi ale culturii, adeverind astfel predicţiile unui Spengler despre timpurileomului faustic prin care civilizaţia va tinde tot mai insistent să devină „...o maşină, care face sau vrea să facă totul după modelul maşinii./.../O lume artificială, (avertizaOswald Spengler) pătrunde şi otrăveşte lumea naturală. /…/ Faptul că gândirea umană descătuşată nu-şi mai poate înţelege propriile consecinţe face parte din tragismul acestui timp.” (Spengler, 1931: 81-82)
Într-un ultim interviu acordat presei (der SPIEGEL, nr.23 /1976 – „Nur noch ein Gott kann uns retten”)Martin Heidegger relua leitmotivul acelor (la vremea lor neluate în seamă) avertizări şi, prin afirmaţii tulburătoare, încerca să atenţioneze asupra mutaţiilor, tot mai vizibile, survenite în lumea contemporană unde: „… omul este controlat, comandat şi provocat de o putere care se manifestă în esenţa tehnicii şi pe care el însuşi nu o stăpânește. (....) Ceea ce este valabil şi despre orice putere şi străduinţă umană. Numai un Dumnezeu ne poate încă salva. Nu ne rămâne, ca unică posibilitate, decât să provocăm în gândire şi poezie o stare pregătitoare pentru apariţia sau absenţa Lui în crepusculul nostru: căci în chipul Lui absent suntem noi înşine cei care ne pierdem".
Întragic-dramatica desfăşurare de evenimente a veacului XX îngrijorările lui Horia Stamatu se alăturau nu numai celor ale unor Oswald Spengler (Orice mare cultură este o tragedie;/…/păcatul şi prăbuşirea omului faustic sunt mai mari decât tot ce au putut vedea vreodată Eschil şi Shakespeare), Paul Valéry (Noi, civilizaţiile, acum ştim că suntem muritoare), Ortega y Gasset (Începe dezumanizarea artei), ci şi acelora ale unora dintre cei mai importanţi romancieri ai timpului acela, precum Ernst Jünger, Raymond Abellio ori Vintilă Horia. Şi aceştia, la rândul lor, încercaseră o descifrare a întunecatelor enigme ce apăsau asupra Culturii, a Timpului, a Civilizaţiei, atenţionând că dezechilibrele apărute între lume şi om deschiseseră perspectiva instaurării unei noi barbarii.
Într-adevăr, din inanitatea tot mai accentuată a culturii şi din (tacit) general-acceptata decădere a înaltelor valori ale umanului, înlocuirea omului cu materia a fost (ca şi în recenta istorie a românilor) impusă şi practicată cu tot fanatismul specific ideologiilor de stânga. Iată de ce, după o jumătate de veac de totalitarism, ea apare astăzi la noi ca un fapt implinit. A devenit ceva obişnuit în vorbirea curentă utilizarea unor sintagme, deloc inocente, cum sunt cele privind materialul uman, resursele umane, trecându-se cu nonşalanţă peste valoarea cândva consacrată a cuvântului Om, acela pe care înţelepţii lumilor antice îl înălţaseră la rangul de măsură a tuturor lucrurilor! Nu mai suntem dispuşi să observăm că astfel, valoarea supremă a fost redusă la o depreciativă şi derizorie entitate, expusă oricând şi oricăror solicitări de a se livra.Ceea ce, potrivit lui Heidegger, echivalează cu o situare evident depreciativă, mereu disponibilă (bestand), către o comandă (bestelt) ocultă.
Vom înţelege de aici de ce comentând Twist 1963 (publicat în nr. 16/1968 al revistei Destinşi reapărut ulterior în volumul antologic Kairos), Titu Popescu sublinia că „Eroarea de a trăi în hrubele decavaţilor apare acum însoţită de chemarea care însufleţeşte menirea poetului/…/ O mare dorinţă punitivă adună în vers formule liminare de incriminare a existenţei de rutină”. Şi comentatorul procedează la un inventar de termeni ai violenţei pedepsitoare a poetului: „discursuri humanitariste, mezeluri standard, pornografi progresistologi, umanişti ai ţapului în călduri, cârnăţari unanimi, revoluţionarul de lux, apostolic castraţi, traficanţi pacificoizi, leşuri venerate, acefali enciclopedici, ideologi de tărâţă sintetică”.(Popescu, 2006: 46.)
Aşa că, pe bună dreptate, discursul poetic concluzionează în cele din urmă că: „Apocalipsul existent este definitiv:/ intelectualii îşi vând părinţii/ pe un tub de somnifere,/pe un surâs în galben/ pe dreptul de a se scălda în noroi,/ pe nădejdea de-a ucide, de-a ucide, de-a ucide,/ ultimul rest de om din bietul om.”
Evident, pentru Stamatu, cultura autentică, aceea care în esenţă ar trebui să însemne şi să determine o re-instaurare a ideii de valoare în toate supremaţiile ei, nu ar permite asemenea subordonări. Când este vorba să descifrăm sensurile discursului poetic stamatian nu reuşim să ne depărtăm prea mult de Heidegger pentru că – așa cum, de altfel, constatase încă Titus Popescu – „acesta a fost teoreticianul cel mai înrâuritor asupra poetului.”(Ibid: 47.) De aceea şi la el, ca şi la autorul lui Sein und Zeit, gândirea şi poezia sunt convertite în puterea superioară, lipsită de violenţă,singura în măsură să se opună fenomenului de dezrădăcinare a omului ce se petrece sub ochii noștri.(v. op.cit. der SPIEGEL, nr.23 /1976)
În acelaşi timp este momentul să observăm că poezia se află într-o continuă şi profundă rezonanţă cu unul dintre cele mai definitorii fenomene ale specificului uman: fenomenulcomunicării.„Suntem un dialog” scrisese cândva Hölderlin într-un poem rămas, din nefericire, neterminat. A fost una dintre cele mai fulgurante constatări şi prin aceea că ea trimite, evident, dar cât se poate de direct, către ideea de Comunicare,dialogul constituind de fapt evenimentul esenţial al limbii, unul dintre temeiurile profundeale Dasein-ului uman. Aceasta pentru că (reamintim din nou o rostire a lui Martin Heidegger) numai sub această formă limba survine în istorie în chip autentic,zeii ajung la cuvânt (Zu Wort kommen), şi apare strălucind o lume.
Prin urmare, dacă vorbim de Poezie, vorbimimplicit şi despre o anume formă deComunicare. Ceea ce reaminteşte şi adevereşte tulburătoarea afirmaţie a Stagiritului cum căOmul este fiinţa care posedă logosul (Politica). Dacă tot l-am amintit pe Hölderlin (cel tradus în spaniolă de Stamatu), nu-l vom lăsa în uitare nici pe Novalis. În Fragmente logologice (o metafilozofie al cărei obiect era spiritul însuşi, reflectând la propria sa cugetare) Novalis scria:„...tot ce aflăm este comunicare. Astfel, lumea e de fapt comunicare – revelaţie a spiritului”. Mai mult decât atât, el mai spune şi că aceea care deschide individualităţile către comunicare şi astfel le face inteligibile este iubirea. În lumea contemporană şi filozoful Karl Japers se apropia de un asemenea mod de a gândi omul în lume, ne ezitând să situeze comunicarea în înalta postură de criteriu al adevărului. În plus, afirmă tranşant că ocredinţă filozofică este adevărată numai în măsura în care promovează comunicarea. Şi, potrivit aceluiaşi Jaspers, omul este el însuşi doar când se află în stare de comunicare cu altă fiinţare autentică şi cu lumea, concluzionând că el se poate împlini esenţial doar prin comunicare, aceasta întrevăzută ca înfruntare animată de iubire (liebender Kampf), cu o altă existenţă, subliniere prin care în fond readuce romanticele ecouri dinspre Novalis.
În cele din urmă modernitatea direcţionează inevitabil şi către Norbert Wiener cel ce decretase cătotul este, sau pare a fi,Comunicare.Şi ne vom pătrunde de ireductibila eiimportanţă atunci când P.Guiraud ne spune, aproape avertizându-ne privitor la aceasta: „elle touche à tout le monde et tout le monde y touche !”
Cu atât mai mult cu cât omul – în lumea de astăzi – se regăseşte ca element derizoriu, înglobat unor funcţionalisme unde se macină doar pustiitoarea lipsă de sens, ne putem întreba: oare ea, Comunicarea, mai este ceea ce, la un anume moment, se crezuse că este?...Pentru că – de la o vreme încoace – am început să simţim că până şilimbajul se poate ridica în faţa umanului monstruos şi, chiar el,metamorfozându-se într-un misterios personaj principal (vezi Ionesco, Beckett...) apare într-o dramă, deloc difuză; dacă nu cumva este vorba despre o insidioasă maladie spirituală ce tinde, pe mai departe să bântuie în destinul, parcă mereu mai întunecat al întregii umanităţii.Invizibila şi malefica lui omniprezenţă, tot mai incontrolabilă, ne face să întrebăm dacă nu cumva între om şi limbaj a survenit o fractură fatală? Cultura,despre care,aşa cum s-a mai spus aici, fusese gândită de un Constantin Noica sub semnul trinitar al Comunicării, Comuniunii şi Cuminecăriis-ar părea că în prezentul nostru e traversată de noi şi imprevizibile fenomene tectonice. În ceea ce-l priveşte, Horia Stamatu vădeşte în scrierile sale o sensibilitate cu totul aparte în percepţia acestor seisme.El se va regăsi mereu în centrul incandescent al unorfalii aflate în ebuliţie la care participă şiîn calitate decomunicator al sublimului. Iată un poem pe care îl şi intitulează Cuminecare: „Târziu era pluteam în fum/ în scăpătatul cenuşiu/ se spulberase orice drum/ în cer şi pe pământ: pustiu!/ Dar ceasul a bătut în noi/ spre nu se ştie ce va fi/ cu vremea dată înapoi/ monada se desvălui / Lanterne scânteiau departe/ veniţi veniţi păreau a spune/ dar clipa ruperii din moarte/ sorbise tot ce este lume.”
Prin urmare, potrivit numeroaselor rostiri poematice asemeni celor de mai sus, îşi face loc şi se impune inevitabil iluminarea unui raport specific în singularitatea lui. Ceea ce încearcă să ne spună că actualaCivilizaţie ascriiturii poetice nu mai poate figândită şi înţeleasă în deplinătatea stărilor ei decât alăturată şi acestui nou – la fel de controversat şi enigmatic – termen, devenit şi, totodată auto-propulsat, atât ca subiect, dar şi ca obiect al meditaţiilor noastre de zi cu zi:Comunicarea.Şi asta într-un moment când lumea, după tragica traversare a veacului XX, ajunge la conştiinţa copleşitoarei grandori a ceea ce este de gândit(des zu Denkenden – Heidegger). Dar iată că acel eveniment esenţial al limbii, deci Dialogul, despre care se va fi spus în repetate rânduri că este unul dintre temeiurile profundeale fiinţării, devine titlu şi subiectul în sine al unui poem: „Stam la o margine de grui/ la ceasul ce să fie nu-i/ când tremura întâia faclă / peste a lumii-adâncă raclă./ Bea fu porunca şi băui./ Ardeau tămâie smirnă miere/ cădelniţă o adiere/ cu doruri ce se duc şi vin/ şi te ucid de-atâta plin./Dar ce-am băut n-avea culoare/ nu mirosea a nicio floare/ şi cum n-avea nici gust deloc/ puteam eu şti că beau chiar foc?/Urcasem numai într-o clipă/ unde ce-i viu se înfiripă/ şi în aşa domoală seară/ mă risipeam în duh şi pară/ ca să adun în fără timp/ ce e părelnicului schimb./Atunci văzui ce niciodată/ în niciun fel nu se arată/ eram uşor şi străveziu/ atâta doar cât să mai fiu/nici nu eram însă fiind/ mădesprindeam să mă cuprind/ şi cuprindeam în nicăieri/ pe azi pe mâine şi pe ieri/ iar cum eram din tot nimic/nimicul mare totul mic/m-am întâlnit cu celălalt/ legând adâncul de înalt./Când m-am întors era târziu/ şi cât de greu mi-era să fiu/aşa cum e când nu mai eşti/ şi ţi se cade tot ce creşti/ iar bogăţiile din jur/ făceau nimicului cusur/ părea că toate câte sunt/ miros a carne şi pământ/ luceafărul nefericit/ un sloi de gheţă-n infinit./ Atunci aud nu ştiu ce glas/ nu mă lăsa n-am să te las/ şi viaţa iarăşi se urni/ răceala stelei se topi./ Aşa a fost când am băut/ din ce nu are început/ şi-n ochiul care m-a sorbit/ cu taina m-am destăinuit.”

Poetul DumitruIchim este unul dintre cei care, tot în exil fiind, vor încerca să dea o desluşire constelaţiei de sensuri sub care Stamatu îşi situasepoemele din Kairosşi ne reamintea că pentru Hesiodacest cuvânt,Kairos;„apare ca o măsură dreaptă, o măsură convenabilă, dar ridicat de la cantitativ la calitativşiasociat cu timpul este momentul oportun, timpul favorabil, ocazia.” De aici, accentuează el, ar începe adevăratul Dialogos, cel care – în cele din urmă – induce o metanoia, înţeleasă ca „schimbare şi primenire a minţii“. Dar la Stamatu Kairos ar fi „o perpetuă răstignire şi înviere a Cuvântului/.../timpul împlinit/.../adică timp soteriologic, un timp al Pantocratorului/.../clipă străfulgerând Eternitatea în cuvânt./.../Spre deosebire de timpul spaţial sau biologic,Kairos este o transcendere interioară, nefiind: «nici noapte nici zi/din rana ştirii/ e timp să fii/ în firea firii.» iar acest «timp să fii»,sinonim cu fiat lux este tocmai timpul viu, creativ, logic şi revelaţional/.../ din «Eu sunt cel ce sunt»/.../Nefirea este îndepărtarea omului din zbuciumul creativ al lui Kairos, reducerea lui la «mlaştina» de care vorbeşte Horia Stamatu în Dialogos, biologicul sub-biologic fără nicio perspectivă calitativă şi soteriologică.”(Ichim,1983:12.)

Este în fond ceea ce se întâmplă în civilizaţia actuală, devenită, înainte de toate, o civilizaţie ce a exacerbat imanentul prin însăşi presiunea, devenită insuportabilă, a imaginii. Forţa ei inexorabilă, domină, deformează, falsifică, induce în eroare şi deschide noi orizonturi – de cele mai multe ori falacioase – alterând tocmai sfera informaţiei şi comunicării. De unde şi exasperarea poetului din Soliloq VII: „Risipiţi-vă imagini zumzăitoare/ ştergeţi-vă nouri de muşte/ îmbrăcate într-o mie de culori şi una!/..../drojdia somnului putred/ ce nu se mai înfioară / la fulgerări de vis/ e corcitura firii descompuse/.../Cu ochii holbaţi/ tot căutăm să străpungem/ un zid compact/ în care singuri ne-am închis. /Vai/ ananghia n-are nume/ o tot logogim/ o logovrăjim şi logongorim...”
Astfel se ajunge la o amuţire a dialogului, la apariţia unui spaţiu al ne-vorbirii, practic obligând la tăcere; se paralizează, se inhibă puterea de fantazare şi, de cele mai multe ori, aproape că se stinge lumina cuvântului, aşa cum ne spun direct chiarversurile lui Stamatu dinPeisagiu poetul-în-cuşcă: „Vorbele nu mai au ce spune poeţii/ în lucruri fără ecou mor vorbele/ aduse de suflu taman în cuşcă/…/ mor fără ecou poeţii în lucruri/…./ ultima piedică nici viaţă/ nici moarte..”
Iată de ce n-ar trebui să uităm rosturile mari, fundamentale cu care este, dintotdeauna, investit Cuvântul. Despre el – încă Goethe ne învăţase – că posedă elementul modelator (bildend!);că el formează, modelează şi educă! Şi de aceea – fiind mereu traversaţi de un timp al decăderilor lui –, ar trebui să rememorăm cât mai des rostirile evanghelistului: La început a fost Cuvântul! În veşnic enigmatica lor profunzime, acestea capătă astăzi rezonanţele grave ale unui adagiu cutremurător atât pentru acestprezent, tot mai bântuit de repetatele şi neliniştitoare amnezii, cât şi pentru tot ceea ce – se întrezăreşte deja cu o îngrijorătoare claritate că – urmează într-un anume viitor.
Aparent insesizabil la începuturi, un anume tip de facere a devenit o obsedantă şi malefică omniprezenţă în totalitatea spaţiilor în care se manifestă existenţa umanului: „fabricaţia”. Ea exprimă puterea hiper-obiectualizăriice a survenit în lumea contemporană; puterea care – ne avertizase Martin Heidegger că în timpul nostru –a devenitincontrolabilă. Poemele lui Horia Stamatu evoluează pe o lungime similară de undă: sesizează în diverse momente faptul că timpii rigizi ai automatelor mutilează grav fiinţa umanului ale cărei ritmuri erau, până nu de mult, în armonie cu ritmurile cosmice, cu mişcările astrelor şi trecerea anotimpurilor, cu alunecarea norilor, a zilei şi a nopţii, cu respiraţia imensă a oceanelor, cu rotaţiile şi goana planetei prin spaţii. În percepţia lui relaţia secretă cu ritmurile şi viaţa naturii s-a pulverizat şi tind să-şi piardă luminozitatea, aceasta întunecată fiind de dominaţia atotcuprinzătoarelor dezlănţuiri de forţe mecanice. „Ce să mai plâng cenuşe scuturată!/Şi cum aş fi plâns! Dar văile erau/ uscate şi vânturile sfâşiate-n haos/ nu m-auzeau.Zadarnic le strigam/…/Aşa am rămas cu aduceri aminte/ce nu mai eram eu/ Împărat al lacrimilor/ de apă tare al sfărâmatelor cântări/ şi al străinătăţii veşnice.”(Bucolica IV)
Evident, glasurile artificiale din spaţiile fabricaţiilor au sfârşit prin a copleşi intimitatea fiinţei, inundând-o cu mărfuri imunde şi sloganuri publicitare. Totul econtrolat de nesfârşita ei putere. Esenţa şi existenţa umanului se situează tot mai profund sub semnul elaborărilor artificiale; se prepară industrial nu numai hrana ci şi gândurile, imaginea lumii cât şi propria imagine sunt supuse mereu unor interminabile prelucrări. „În duhul fără hodină/ în spaimă şi nelinişte/ omul plânge ploi de sânge în războaie/ plânge sudoare în munci fără capăt/plânge struguri în pământul/ cu morţii cei buni/…./infernul nepăsării/ e răscrucea zeilor/ fugiţi din râul de noroi al omenimii/râu în lentă murdară lunecare/ râul baltă râul agonie/râul cascadelor dintr-un eon în altul/ râul entropiei râul despuierii/ în veşnicie râu cu petrecania scrisă/ cu negrul zig-zag/ pe spatele viperei.”(Sfârşit de martie)
Vizibilul şi invizibilul, sentimentele şi credinţa, dezastrele, războaiele sau crima sunt şi ele instrumentate de o fabricaţiece ni le oferă în chip de entertainment. Apoi, desigur, Adevărul, Binele, Frumosul, viaţa şi moartea sunt supuse şi ele unor inevitabile operaţii de „prelucrare” şi se planifică în „oferte”.
Iată de ce, în lumea pe care Stamatu o vede„zdrobită de industrie, ideologie şi destrucţie”,survin neîncetat noi tipuri de gândire, noi moduri de viaţă întemeiate, nu pe Adevăr, ci pe dreptul de a alege şi promova nu importă ce adevăr sau minciună. Astfel s-a dat naştere unei lumi şi unor situaţii despre care nu se mai ştie – şi nici nu se mai spune – în numele cui şi pentru cine există. Astfel stând lucrurile, un gânditor ca Berdiaev se considera îndreptăţit să constate că în epoca noastră Fiinţei i s-a preferat nefiinţa (Un nou ev mediu ).
Sub procustiana rigiditate a industriilor, natura umană a devenit tot mai copleşită de automatisme şi stereotipii. Rigorile la care e supusă în interiorul actualei lumi – mereu mai disipată de infinitatea şi atotputernicia inumană a Obiectelor – tind să pătrundă şi să modifice până şi în interioritatea cea mai intimă a umanului pentru a o supune şi a o forţa să devină compatibilă cu implacabilul mecanicism al actualităţii. Aşa se face că gândirea, sensibilitatea, sentimentele şi – pe cale de consecinţă directă Binele, Frumosul şi Adevărul – sunt supuse unor agresive procese de destructurare în perspectiva aducerii lor într-o concordanţă perfectă cu natura a tot ceea ce se aliniază, ca reprezentare şi natură sub apartenenţanon-umanului: „timp pierdut în dauna eternităţii vorbele/…/Cuvântul trădezi te trădezi eşti/ trădat cu graţia cu muzica manipulate de un/ virus al vorbelor le dăm înţelesuri/ pe care nu le-au avut niciodată/ sabie roasă/ de acizii unui război ipocrit numit pacea/ câiníi într-un bazar/ de nimicuri ucigătoare cine să-ţi redea/ luciul adevărului?” (Soliloq VII)

„Poieticul“ stamatian între religie, filozofie şi dimensiune identitară

„...rostirea cuvântului constituie spusa şicântecul fiinţei înseşi (...), poetul se află sub puterea chemării discrete şi stăruitoare afiinţei şi este, ca atare, un salvator al fiinţeidin faţa sustragerii demonice a ascunderii.”

Martin Heidegger – Parmenide

Horia Stamatu face parte din categoria rarisimă a acelor scriitori pentru care reflecţia filozofică ocupă un loc important în sfera preocupărilor literare. În subtilă relaţie cu un asemenea statut, el a resimţit irepresibila atracţie către acele (niciodată prea limpezi) qualia sensibile care, întotdeauna, vor insinua şi chiar vor predispune la o iminenţă a schimbărilor în teritoriul mereu controversatelor forme de gândire ale contemporaneităţii.
Existenţa lui literară, precum şi aceea de om al reflecţiei s-au datorat acelei conjuncturi prin care întreaga generaţie de tineri scriitori ce aveau să ajungă în exil căuta sincronizarea cu marea literatură europeană, manifestând o propensiune specială către metafizic şi ontologic, către pulverizarea vechilor structuri narative şi regândirea literaturii ca formă deschisă şi aptă pentru o aspersie a marilor idei ce agitau contemporaneitatea, acestea devenind principalele determinaţii pe care se vor întemeia de aici încolo atât ideologia lor literară cât şi întreaga evoluţie şi desfăşurare a scrisului lor.
Poetul Horia Stamatu este totodată şi acela care, într-o corespondenţă cu bunul său prieten, profesorul Paul Miron, sublinia apariţia în scrisul românesc a unor elemente de nouă poietică, legând acest fapt de zguduitoarea introducere la problema timpului datorată lui Martin Heidegger în Was ist Metaphysik? (În paranteză fie spus aceasta constituia chiar textul prelegerii rostite de autorul lui Sein und Zeit, în 1928, în momentul când devenisesuccesorul lui Edmund Husserl la catedra Universităţii din Freiburg.) Stamatu considera că textul amintit devenise unul dintre principalii factori declanşatori care, la vremea respectivă, avuseseră o contribuţie decisivăpentruapariţiaşi impunereaExistenţialismuluiîn scrisul şi orientările intelectualilor români.Este foarte adevărat că tânăra generaţiedin interbelic intrase într-un contact – am putea spune chiar privilegiat – cumeta metafizicianul de la Freiburg.Am adus în discuţie acest termen – aparent straniu –dat fiind că autorul lui Sein und Zeit, urmându-l pe Nietzsche,punea metafizica sub îngrijorătoarea interogaţie a unei gravisime uitări a Fiinţei (Sein fergesenhait) şi sugera nevoia unei depăşiri a metafizicii printr-o nouă gândire, care ar putea căpăta sensul de „meta-metafizică”.Copleşitoarea putere de seducţie a scrierilor lui déjà se ilustrase printr-un veritabil exod al studenţilor români la cursurile lui.
În ceea ce-l priveşte pe Horia Stamatu – şi el s-a numărat printre entuziaştii discipoli aiprofesorului de la Freiburg – dar împrejurările făcuseră ca drumurile lui să fie cu totul diferite de ale celor pe care tocmai i-am amintit. Important este să spunem căel a fost cel ce s-a angrenat cu multă însufleţire la traducerea în româneşte auneia dintre celebrele lui conferinţe, aceea susţinută la Roma în 1936 şi intitulată Hölderlin şi esenţa poeziei (Hölderlin und das Wesen der Dichtung). Aşa se face că notele lui de traducător prilejuite de respectivul demers deveniseră chiar ele o veritabilă disertaţie.

Înţeles în ipostaza, de altfel reală, de întemeitor prin cuvânt, Poetul şi poezia vor avea o legătură profundă cu dimensiunea identitară. Dintr-o asemenea perspectivă Horia Stamatu reamintea dialogul lui Socrate cu Hermogenes din Cratylos, text în care se sublinia că poezia este izvor de realitate, întemeiere prin cuvânt, că poetul este dătător de noimă (nomothet), legislator, dat fiind că poeţii sunt cei care au dat nume zeilor. Aşa se face că atunci când Hölderlin susţinuse că „omul trăieşte poetic pe acest pământ”,în înţelegerea curentă s-a acceptat că a fi poet înseamnă a poseda harul prevederii, al unei deschideri spre viitor, ceea ce presupune profeţia. (Stamatu, 1979:16.) Prin urmare, dimensiunea identitară se desluşeşte începând cu Nomogenetica, cu naşterea numelor, ca fenomen deosebit de complex şi impregnat de unicitate. Aici „sacrul se împleteşte cu umanul prin inspiraţie şi numai astfel fiinţa umană se defineşte inconfundabilă ca atare, adică atunci când omul s-a găsit pe sine identificându-se l-a găsit şi pe Zeul ce se confundă cu este, deci Vesta. Cel care, asemenea descoperitorului de izvoare, găseşte şi este purtătorul acestei permanenţe a calităţii pe care o numim este şi pe care o ţine ca pe un potir în cuvânt e poetul. Aşa cum focul Vestei, simbol al permanenţei lui este nu trebuie să se stingă, nici cuvântul poetului nu trebuie înăbuşit./…/este rămâne etern, prezent şi inefabil cu Cel ce este mai înainte de toţi vecii.” (Ibid: 188.)
Subsidiar, ca exilat, ca om rămas fără patrie,autorul lui Kairosse va vădi profund preocupat de dimensiunea identitară a românităţii, abordând-o din perspectiva fenomenului de disoluţie spirituală. Evocând mişcarea romantică ce adusese în lumea culturii superioare folclorul, Stamatu se concentra şi asupra esenţelor dimensiunii identitare întrezărită şi ca vocaţie profetică a poetului (poeta vates). Trimiterile îl vizau întâi de toate pe Eminescu „ultimul romantic al lumii” în ipostaza celui care „a intuit ieşirea lumii din regimul cuvântului” ca să intre într-un regim „care nu mai întemeia nimic/…/ În locul unei permanente întemeieri, subliniază el, s-a instituit desfiinţarea totală ca anti-esenţă a istoriei/…/mica noastră planetă, ajunsă un pumn de pământ în bătaia tuturor vânturilor din golurile ne-fiinţării.” (Stamatu, 1979:16.)
Începând de aici vor căpăta un contur din ce în ce mai ferm acele elemente care, în siajul gândirii lui Heidegger, vizaseră tocmai esenţa Poeticului,inoculându-i şi luiHoria Stamatu o vizibilă fascinaţie pentru Hölderlin. De altfel, alegaţiile sale sunt limpezi: „Urmând pe Hölderlin, Martin Heideggerse depărtează, spune el, de ceea ce ştim despre poiesis, termen originar grec, fără să-l contrazică, ci numai răscolind mai adânc în căutarea semnificaţiei ultime a actului poietic/…/aşa că nu ne oferă încă o teorie, ci cu totul altceva, mult mai profund.” (apud.Popescu, 2006:175)
De aici, printr-un veritabil salt către esenţe şiabordând semnificaţiile adânci ale dimensiunii identitare,autorul lui Kairos(care semnifică timp!) concluzionează că aceasta este una dintremodalităţile grave de interogare a literaturii ca lume aparte, dar şi ca timp. Cât despre reflexivitatea, investigaţiile şi construcţiile simbolice pe care i le-a consacrat, acestea devin temeiuri pentru toţi aceia care vor spune că în scrierile lui se poate distingeun lirism al cunoaşterii prin care răzbat nu puţine ecouri blagiene. (Popescu, 1971: 10.) Pornind de aici, înţelegerea dimensiunii identitare se vădeşte legată indisolubil de experienţe spirituale ce trimiteau cu gândul la străvechimile traco-helenice, acelea în care poezia, religia şi filozofia izvorâseră îngemănate sub irepresibila nevoie a umanului de a se comunica plenar. Dar perspectiva şi temeiurile prin care Horia Stamatu abordează dimensiunea identitară constituie şi o contracarare a unui specific – din ce în ce mai pronunţat în modernitatea noastră – pe care îl sesizaseră încă Schelling şi Hölderlin, iar Heidegger îl reluase în meditaţiile lui:înnoptarea temeiului metafizic al sensului când timpul devine sărac (Zeit der Dürftigkeit). În lumea traversată de o prăbuşire a esenţelor şi valorilor fundamentale, dimensiunea identitară afirmă irepresibila şi insaţiabila voinţă de sens, sensul capabil să-i definească şi să-i exprime irepetabilul, unicitatea, trimiţând la mereu neliniştita şi neliniştitoarea interogaţie heideggeriană despre Esenţa Temeiului (Vom Wesen des Grundes). Aşadar dimensiunea identitară capătă o iradiaţie de marcă specială a lumii spirituale, de inefabilă pecete a căderii prin timp şi totodată refuz şi ieşire din actualitatea lipsită de plenitudine a unui „timp oropsit (dürftig) pe care îl trăim în istoria lumii de azi”, timpul în care Zeii au părăsit lumea. (Stamatu, 1981: 18)
Citându-l pe Heidegger,Stamatu consideră că disoluţia dimensiunii identitare se petrece în timpul în care poeţii nu mai umblă„prin noaptea cea sfîntă” să vestească ceva pe urmele foştilor preoţi. E limpede că şi-au pierdut darul profetic. De unde şi întrebarea gravă pe care o decupează din poemul lui Hölderlin: „La ce bun poeţi în vremuri oropsite?” (Weiss ich nicht und wozu Dichter in dürftiger Zeit?). Răspunsul apasă asupra întregii noastre epoci. Şi, mai adaugă comentatorul Stamatu, întoarcerea la poeta vates care – asemenea vestalelor – să întreţină temeiul (esenţa!) existenţei în Logos pare a fi devenit o necesitate imperioasă, având în vedere că în locul întemeierii (deci al esenţei), timpul nostru e dominat de anti-esenţa istoriei.
Pe urmele cuprinderii şi înţelegerii unor asemenea stări de lucruri, dacă vom explora tărâmurile poieticului,vom înţelege că şi dimensiunea identitară nu poate fi gândită decât prin aceeaşi profundă şi esenţială apropiere cu sacralitatea. Va fi în firea lucrurilor să se afirme despre poemele lui Horia Stamatu – aşa cum o face Ion Negoiţescu în Istoria lui –că au o consistenţă de veritabilă theodicee.Ceea ce este valabil şi despre eseistica lui. Care – şi ea –vine dinspre sacralitate şiaspiră la acel ceva din puritatea de începuturi a lumii, din neprihănita lumină a increatului. De unde şi impresia de minune a lirismului absolut pe care o resimte acelaşi Negoiţescu. (Negoiţescu, 1991: 335) Atât pentru poet, cât şi pentru eseist s-a putut spune că „religia are, constitutiv, o excelenţă estetică. Şi în religie, şi în literatură, trăirea se exprimă printr-o mare tensiune simpatetică, activă în domenii marcate de o anumită „…ambiguitate între imanent şi transcendent, numen şi natural./…/ Faţă de sacru, literatura/arta, beneficiază de un impuls ludic apt de a instaura cât mai convingătoare universuri alternative.” (Ibid: 143)
Să convenim, prin urmare, că scrierile lui Horia Stamatu posedă şi totodată reuşesc să pună în lumină o înţelegere nu doar a fenomenului literar, ci – într-o măsură egală – şi a interdependenţelor ce operează în stările actuale ale lumii, subliniind esenţa subtilă ce „leagă” între ele fenomenalităţile: „Cine reduce istoria la politică face o gravă eroare – subliniază el şi continuă cu ideea că –istoria este fundamental logos (de la lego, a aduna, a lega, a pune împreună). Dar astăzi politica este tot mai departe de logos, /…./ În lipsa logosului politica nu mai are de apărat nimic decît pe ea însăşi, adică nu e decît o persistenţă a forţei care constrînge, însă nu leagă” (Stamatu, 1985: 13)
Actualitatea, clarviziunea şi profunzimea acestor aserţiuni sunt tulburătoare. Tot ceea ce ni se spune pare a fi scris din însăşi proximitatea zilei pe care o trăim, a prezentului. Dar nu mai puţin uimitoare sunt analizele pe care le întreprinde asupra fenomenului literar al exilului românesc: „Poezia exilului nostru este la cea mai înaltă expresie cînd ajunge la contingenţele ei naturale cu oracolul, profeţia şi apocalipsa./…/ Vorbind despre Dichterberuf (Oficiul poetului), un mare poet german de la începutul declinului acestei modernităţi pe care o înmormântăm azi ne aminteşte exemplar care sunt temeiurile poeziei, adresându-se celor ce îndeplinesc acest Oficiu: de ce oare, poete, vei fi ascultat profeţii Orientului, şi imnurile Helenilor, şi mai de curînd tunetul? Într’adevăr, acestea răsună în cea mai mare parte a poeziei româneşti din exil, şi în raza lor de luptă poeţii, cum spune Dumitru Ichim, pentru întoarcerea logosului la el acasă, aceasta fiind ultima speranţă a popoarelor ameninţate cu dizolvarea, de a-şi veni din nou în fire./.../ Când puterea lumii nu mai are nimic de-a face cu poezia, cu poeţii, când este deci ruptă de cuvânt, din putere a lumii se transformă în agent al neantului./.../Istoria este în mit, mitul în cuvânt, şi cel mai adânc operează în cuvânt poezia. Genocidul nu este doar masacrarea unor corpuri vii, ci este şi vitriolarea miturilor unui neam, şi chiar ale unei lumi.”
Este cât se poate de limpede: conservarea/ păstrarea dimensiunii identitare – aşa cum o înţelege eseistul – ar fi trebuit să impunăîntoarcerea Logosului la el acasă. Ceea ce ar echivala cu o mutaţie taumaturgică menită „să scoată oamenii din sălbăticia din care nici măcar creştinismul nu-i mai poate scoate, aşa cum se arată azi cu mai multă violenţă ca oricînd.” (Stamatu, 1979: 16)
Dar dimensiunea identitară – din perspectiva în care e abordată – se revendică cu temeiuri profunde ce survin şi din cu totul alte teritorii decât cel al literaturii:
„De-a lungul timpului trecut de la adoptarea creştinismului în limba latină de către strămoşii românilor (sec. IV), spune el, s-a dovedit cu prisosinţă că pentru civilizaţia românească primordiale nu au fost formele religioase, ci spiritul creştin. Lipsa războiului religios la Români este cea mai importantă notă caracteristică a civilizaţiei lor.” (Stamatu, 1979: 144.)
Dar, dezvoltă el ideea apropiind-o de tragica actualitate, în România războiul religios a început să se desfăşoare în spaţiul concentraţionar păzit de oamenii generalului rus Nikolschi, când Nichifor Crainic, fost profesor la Facultatea de Teologie din Chişinău „trebuia să mărturisească superioritatea temnicerului faţă de Dumnezeu, pentru că temnicerul putea să-i dea o lingură de supă în plus.”(Ibid:145.)
Şi, tot ca o trăsătură identitară, el distinge faptul că civilizaţia românească s-a centrat mai mult în sacru decât în juridic. Aspect ce ar fi avut o decisivă influenţă asupra limbii române, această centrare fiind nu formală, ci de tip organic. Românii, subliniază Stamatu, au fost dintotdeauna toleranţi faţă de alte credinţe religioase, la ei nu s-ar fi putut nicicând întâmpla o noapte a Sfântului Bartolomeu. De unde se poate deduce că absenţa, dispariţia, extincţia dimensiunii divinului nu poate avea drept consecinţă decât disoluţia şi inevitabila extincţie a caracterului identitar. Aceasta este gândită şi ca esenţă istorică participând la un anume tip de fiinţare. Utilizând o veritabilă arheologie a cuvintelor, autorul aminteşte de cultul antic Hestia-Vesta, cult al „vetrei, al căminului, care este simbolul casei, al familiei, al continuităţii familiale sau chiar civice, cum era cultul roman al focului păzit de Vestale. În orice caz este vorba în această rădăcină de ideea permanenţei...” (Ibid:188.)
Obsesiva dihotomie sacru/ profan şi, indirect, întreaga fenomenologie a sacrului aveau să vegheze drumurile aburoase, volatile, mereu pline de meandre ale căutării unor forme de exprimare menite să reprezinte glasurile exilului. Însă faptul ce avea să producă o răsturnare fundamentală în configurarea lor a fost, mereu şi constant, repunerea în discuţie a dimensiunii temporale. Stihiile timpului vor bântui obsesiv prin toate formele de fiinţare ale scrisului, fie că va fi vorba de romancieri, de poeţi sau eseişti. Iar termenii în care se vor structura argumentaţiile lor vor căpăta conotaţii de o natură, evident, mult mai gravă. Atât la Stamatu, ca şi la Vintilă Horia rostirilese vădesc sub semnele tragicului, iar coloratura lor este din ce în ce mai întunecată dobândind dimensiunile unui Fatum. Timpul de aici încolo este cel ce marchează decisiv sensul relaţiei cu Fiinţa. Importanţa, până de curând discretă, aproape inaparentă a acestui nou operator,dobândeşte instantaneu accentele evanescenteale inefabilului. În siajul metafizicii heideggeriene,orizontul de aşteptare devenise, instantaneu, cu totul altul, dat fiind că „...perspectiva care, de la începutul filozofiei occidentale, călăuzeşte deschiderea fiinţei /…/ se exprimă în faptul că timpul este conceput pornind de la acum, de la ceea ce este prezent în cutare moment şi în chip unic.” (Heidegger, 1999: 268-269.) Dar sensul relaţiei cu timpul întemeiată din acest acum, din ceea ce este prezent şi în chip unicîn datele unui anume moment se profilează ca o apăsătoare încărcătură de istorie! Acesta explică şi cauza în virtutea căreia discursul literar al celor aruncaţi într-o nesfârşită bejenie va pleda mereuîmpotriva timpului într-o vizibilă şi declarată tentativă de abolirea dimensiunilor sale malefice. Dintr-o asemenea perspectivă, înţelegem de ce scrierile lor (aşa cum încerca să ne încredinţeze Vintilă Horia) au fost „...concepute şi realizate în afara timpului, ca prieteni ai oamenilor, aliaţi nu ai utopiei prezentului, ci ai realităţii viitorului./.../ Și era just (insistă el)să mă întreb dacă timpul există într-adevăr ...” (Horia, 1997/ 1998:212-213.) De unde vom fi mai în măsură să înţelegem tranşanta lui decizie atunci când spune: „Sunt un distrugător al timpului istoric. /.../această voinţă anarhică defineşte personalitatea şi cronologia poporului meu care a boicotat întotdeauna istoria...” (Ibid: 211)
Ieşirea din Timp(înţeles ca istorie) posedă şi o conotaţie amintind de o anumeaură mistică,prezenţămereu subtilă a unei discrete experienţe a sacrului care – indiferent de genul abordat – i-a însoţit în mod constant toate scrierile. După cum nuva fi de mirarecă şi în existenţa literară a lui Horia Stamatu vom regăsi ca atare amintita aură.Vom descoperi că aceasta iradiazăatât asupra indescriptibilei esenţetragicea poemelor cât şi asupra eseisticii sale, unde relaţia cu Timpulpune o amprentă indelebilă. Pe aceasta din urmă o regăsmşi în confruntarea dramatic-personală cuînsăşi faptul de a scrie,deosebit de vizibilă în corespondenţele sale cu L.M.Arcade şi nu numai. În acelaşi sens (al deosebit de straniei şi complicatei relaţii) devine evident că nu vom putea să trecem cu uşurinţă peste haloul şi reverberaţiile lui Kairos care nu este doar titlul unui volum ci – mai degrabă – pare să se insinueze ca o dimensiune destinală. El este (cum ar spune autorul lui Sein und Zeit) o ascundere, pentru că „învăluie”, dar totdeodată şi o „deschidere luminatoare” a unei Poietici ce concluzionează că, în esenţa ei„…literatura este propriul ei timp, /…/ timp de sine stătător şi aflat în deplină libertate faţă de conţinutul celorlalte timpuri” (Stamatu, 1977: 14) Evident că într-o asemenea accepţie experienţa Poeticului devine inefabilă pentru că numai prin ea se păstrează taina şi misterul momentului auroral prin care umanitatea îşi deschisese cândva orizonturile în faţa unui fenomen inegalabil în curgerea tuturor timpurilor: sincretismul antic. Din acel unic izvorpoezia, religia şi filozofia intraseră în lume purtând, fiecare,semnul sublim al îngemănării matriciale cu toate celelalte. Problema care îl va preocupa şi pe Stamatu, ca şi pe ceilalţi, va fi aceea a conţinutului pentru că, mai spune el: „ca şi un spaţiu fără obiecte, un timp (deci timpul auroral) fără un conţinut în succesiune sau simultaneitate nu poate fi gândit. Şi tocmai un conţinut sau altul ne fac să vorbim despre timp. /…/ fatalismul numit azi istorie este o gravă retrogradare a conştiinţei în folosul unei tiranii sau a alteia care fac ce vor cu existenţa oamenilor./…/Prin abuzul unei puteri sau a alteia de această falsă fatalitate, numită ipocrit istorie, se impune timpului literarun conţinut care îl anulează, scoţându-l din specificitatea lui. Singura fatalitate din timpul literar este limba, fără de care nu ar exista nicio literatură. Dar nu este vorba de o fatalitate în sensul neprevăzutului sau inevitabilului, ci de însăşi existenţa materialiter a literaturii, a cărei componentă expresivă este limba./…/Limba este aceea ce dă împletirea cea mai intimă între timp şi literatură, aşa fel încât datorită ei ajungem prin literatură la un timp care nu mai este nici istoric, nici biologic, nici în desfăşurare naturală, ci timp interior, aparte de realităţile numite obiective, cum ar fi desfăşurarea istoriei, a vieţii ca atare sau dezvoltarea sentimentelor. Acest timp interior extrem/…/este un timp intensiv, este timpul creat prin artă./…/Prin timpul intensiv suntem prezenţi într-o realitate transcendentă a timpurilor amintite şi această realitate este limba însăşi.” (Stamatu, 1977: 14.)
„Cine are și ce are de răzbunat împotriva tuturor urmelor istorice, spirituale și culturale? – se întreba Horia Stamatu, într-un articol despre Desființarea istoriei, publicat în Cuvântul românesc (an V, nr. 52, august 1980), după ce, mai întâi, subliniase faptul că istoria unui popor reprezintă credința lui, cultura credinței lui ce se păstrează vie prin tradiție. Tradiția fiind transmiterea culturii care exprimă permanenta ei actualizare, care dă coerența morală și spirituală a unui popor. Și, mai departe, sublinia faptul că „distrugerile culturale din România sunt istoria prezentă care pregătește istoria viitoare, în primul rînd prin uitarea sau deformarea istoriei trecute și observa totodată că prin presiune spirituală, morală, psihică și materială, se urmărește dislocarea interioară a poporului român, transformarea lui în ceva fundamental contrariu firii pe care și-a format-o în cursul unei vieți milenare.”

Dan Anghelescu 6/19/2021

Contact:

Informatii Utile despre Canada si emigrare.

Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.

Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!

Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

created by Iulia Stoian