Horia Stamatu - cel mai eminescian poet al exilului românesc
„Cultura lui Horia Stamatu alãturi de geniul poetic din care i-a fost alcãtuit destinul stau împreunã mãrturie pentru a sculpta în eternitate chipul unui poet care, ca ºi Dante sau Eminescu, a crescut cãtre el însuºi atât din cunoaºtere, cât ºi din revelaþie, din înþelepciune, cât ºi din inspiraþie.”
Vintilã Horia
„Poezia lui Horia Stamatu sunã pur, în cadenþe care ne rãscolesc vârsta lumii de acolo, de aici, de pretutindeni unde timpul ºi spaþiul românesc sunt implicate în drama istoriei ºi culturii umane. Scrie româneºte, gândeºte clasic româneºte, iubeºte frumosul, dispretuieºte urâtul.
Citindu-l ºi recitindu-l astãzi pe Horia Stamatu – poezie, prozã politicã, vie, neconformistã, justã ºi formulatã viguros, studii critice vechi ºi noi semanate prin publicaþiile exilului –ai sentimentul jubilant de a fi în marea istorie ºi literaturã româneascã”
Titus Bãrbulescu.
„ªi în exil ºi în þara regãsitã de mâine poezia lui Horia Stamatu va sfinþi locul ºi vremea împlinind sorocul spiritualitãþii româneºti, hãrãzitã sã dãinuie prin jertfe ciclice, prin eclipse deschizãtoare. ”
Virgil Ierunca
Horia Stamatu un poet ... „poate cel mai mare”…?
„O țarã cu suflete spãlate
și puse în ordine pe gard
e paradisul neîncetat fãgãduit
dar niciodatã ajuns
și pãtat mereu cu sânge”
H. Stamatu
Deºi o autoritate de mare prestigiu literar ca Eugen Ionescu afirma cã Horia Stamatu este „un mare poet, poate cel mai mare al României actuale” (apud Manolescu, Fl., 2003:268), iar acestor aprecieri li se vor mai alãtura ºi alþii, între care ºi mereu scepticul Emil Cioran, scrierile lui Horia Stamatu continuã sã zacã într-o nedreaptã uitare, poemele ºi eseurile publicate de el în presa literarã a exilului românesc timp de o jumãtate de veac rãmân, în continuare, acoperite de colbul trist al nepãsãrii ºi ignoranþei. Fiind vorba despre o operã de spiritualitate româneascã de certã valoare, pe care de mult ar fi trebuit sã o regãsim în studii aprofundate, respectiva stare de lucruri devine un fapt de-ne-înþeles. Iatã numai câteva dintre aprecierile formulate în vreme cu privire la scrisul ºi personalitatea lui Horia Stamatu: „S-a stins, cu moartea lui Horia Stamatu nu numai un mare poet, ci ºi unul din ultimii cavaleri ai rezistenþei româneºti. Ca ºi Eminescu, ca ºi alþii de dinainte de el ºi de dupã noi, Stamatu a fost unul din cei puþini care au fãcut posibilã o permanenþã româneascã. /…/ În acest ludus princeps, în acest joc întâi sau primordial putem aºeza destinul lui Horia Stamatu, autorul lui Memnon, nume ºi el încãrcat de simbol, un erou al rãzboiului troian care-ºi obþine eternitatea acceptând sã fie sacrificat pe câmpul de luptã./…/ Încã de la începuturile lui poetice, Horia Stamatu a spus, într-un singur cuvânt, tot ce avea sã desfãºoare în anii urmãtori. Despre semnificaþia esteticã a volumelor Kairos, Jurnal, Dialoguri, asupra artei poetice a lui Horia Stamatu în general, a scris pagini definitive Dumitru Ichim în Cuvântul Românesc, aºa încât nu voi reveni asupra lor. /…/ Jurnal (este)una dintre puþinele capodopere poetice ale exilului, asemãnãtoare pânã la un punct cu acele fragmentarii ale lui Novalis ºi Leopardi, deºi acestea din urmã au fost scrise în prozã, însã au pus în evidenþã preocupãrile adânci, literare ºi filozofice ale celor doi romantici. La fel ca ei, însã în versuri, Stamatu, la un diapazon între hermetic ºi existenþialist, ºi-a povestit în crâmpeie de genialitate, contactul lui cotidian cu viaþa. Freiburgul rãmâne astfel legat de destinele majore ale culturii româneºti, atât pentru cã a fost ºi este sediul Bibliotecii Române, cât ºi pentru cã, tot aici, între ape cântãtoare ºi coline împãdurite, ºi-a petrecut în lumina scrisului viaþa lui de anahoret elocvent, unul dintre poeþii cei mai reprezentativi ai suferinþei ºi înþelepciunii tradiþionale româneºti.” (Horia, 1989:15-18.)
Scurte note bio-bibliografice
Nãscut la 9 septembrie 1912 în Vãlenii de Munte, judetul Prahova, poetul, eseistul ºi traducãtorul Horia Stamatu (Stamatopol) devenea absolvent al Facultãþii de Litere ºi Filozofie a Universitãþii din Bucureºti, luându-ºi licenþa în 1937. A ocupat postul de profesor suplinitor (filozofie ºi limba românã) la Liceul „Cantemir Vodã” din București. Debutul sãu literar s-a produs în paginile revisteiFloarea de Foc condusã de Sandu Tudor. Avea sã fie selectat cu douã poeme în 1934 în Antologia poeþilor tineripe care, la vremea aceea, au editat-o Ion Pillat ºi Zaharia Stancu. În acelaºi an publicã placheta de versuri intitulatã Memnon, obþinând premiul Scriitorilor tineri decernat de Fundaþia regalã pentru literaturã ºi artã. Fapt semnificativ: printre laureaþii premiului din acel an se numãrau Eugen Ionescu, Emil Cioran ºi Costantin Noica.
Între 1938 ºi 1941, sub conducerea lui Mircea Vulcãnescu apare în postura de redactor la Enciclopedia României. În perioada dintre anii1946 ºi 1948îl regãsim în Germania devenit lector de limba românã al Universitãþii din Freiburg im Breisgau, catedra de romanisticã a profesorului Hugo Fridrich. Tot atunci, în paralel, îºi desãvârºeºte studiile de filozofie cu profesorul Max Müller, discipol al lui Martin Heidegger ºi totodatã succesorul acestuia la prestigioasa catedrã a acestuia. Vreme de încã doi ani (1948-1950) se va afla la Paris, la conducerea secþiei literare a Institutului Român de Cercetãri de pe lângã Sorbona, alãturi de Mircea Eliade, Emil Cioran ºi Eugene Ionesco, ca unul dintre principalii fondatorii ai respectivului Institut.
Rãspunzând invitaþiei lui Mihai Fotin Enescu, timp de aproape un deceniu, între 1951 ºi 1960, trãieºte în Spania, la Madrid, unde se va numãra printre fondatorii revistelor Libertatea Româneascã ºi Fapta. Sã menþionãm faptul cã la Madrid fusese creat încã din 1942 Un Institut cultural Român, care – mai ales dupã finalul rãzboiului – crease cercuri de limbã ºi literaturã românã susþinute de guvernul spaniol, atât la Madrid, la Barcelona, Salamanca Granade ºi Tenerife. Sã menþionãm prezenþa deosebit de beneficã a poeþilor Aron Cotruº, Al. Busuioceanu ºi Vintilã Horia. În respectiva perioadã numeroase cãrþi româneºti fuseserã traduse ºi publicate la Madrid ºi la Barcelona între care trebuie amintite Poemele lui Eminescu (1945) Pãdurea spânzuraþilor (1944) Ciuleandra ºi Ion (1950) ale lui Liviu Rebreanu, unele eseuri ºi studii ale lui Mircea Eliade, Teatrul lui Eugen Ionesco. Privitor la aceastã situaþie a literaturii române în Spania Vintilã Horia publica în Acta Philologica (nr.3/1964:197-198)o veritabilã analizãoferind valoroase informaþii privitoare la exilaþii români: „Comme à Paris et ailleurs, il faut remarquer que l’activité des écrivains roumaines exilés à Madrid se développe sur un double plan lingvistique. Les poètes restent, en général, fidèles à leur langue d’origine, mêmes’il se laissent tenter par la muse locale. Aron Cotruº, Al Busuioceanu ou Horia Stamatu, écrivent en roumain et en espagnole et publient leur vers dans les pages des nombreuses revues éditées en roumain à Madrid, entre 1948 et 1959, en faisant paraître en même temps leur production espagnole sous forme de livres ou bien dans les revues espagnols les plus importantes./…/ Plus intimement liée au drame de l’homme contemporaine est la poésie de Horia Stamatu, image du conflit entre l’homme et l’histoire dont nous sommes tous les victimes, plus ou moins conscientes. Elle raconte, si cette parole peut nous être permise, l’aventure du réfugié, de l’exilé, de l’outsider ou de la personne déplacée au milieu d’un monde qui fait semblant de ne pas s’apercevoir de ce qui se passe autour de lui./…/Les poésie en espagnol de Stamatu, parues en partie dans une revue de Madrid («Punta Europa») ne différent que par le langage de ses creations en roumaines.”
Din 1961 se reîntoarce în Germania, stabilindu-se definitiv la Freiburg unde va ocupa funcþia de redactor la departamentul de Comunicare al Forschungstelle fur Weltzivilisation (1962-1966), institut întemeiat de prof. Arnold Bergsträsser.
În perioada anilor 1980-1986 o serie importantã a scrierilor eseistice sunt publicate de Horia Stamatu în paginile revisteiCuvântul Românesceditatã (începând din 1976) la Hamilton în Canada.
Pe tot parcursul acestei perioade continuã sã se numere printre cei mai activi colaboratori ai publicaþiilor literare ale exilului românesc ºi obþine Premiului Academiei Româno-Americane de Arte ºi ªtiinþe (ARA).
În continuarea unui Manifest pentru scriitorii de limbã românã din afara României, publicat în nr. 33 (ianuarie 1979) al revistei Cuvântul Românesc, Horia Stamatu aducea în discuþie necesitatea înfiinþãrii unei Societãþi a scriitorilor români din exil, societate ale cãrei scopuri erau, înainte de toate, morale: „Societatea Scriitorilor Români ar fi în diaspora româneascã un corp de solidaritate moralã mai accentuatã decât a fost în România” (apud Manolescu, Fl., 2003: 628)
Horia Stamatu – poezia ca interogaþie ºi devenire întru cunoaºtere
„Viaþa…mai plinã de mister – din acea zi în
care a venit spre mine, ca un mare eliberator,
gândul cã viaþa poate fi un experiment al celui
ce cunoaºte –”
Fr. Nietzsche
„Cum Deus calculat,fit mundus.”
Leibnitz
Opera liricã a lui Horia Stamatu pare sã-ºi afle izvorul într-o nostalgie a imposibilei întoarcericãtre acele valoricare, din perspectiva lui, se vãdiserã deja ca iremediabil pierdute pentru lumea în care îifusese destinat sã trãiascã. Gândite cumva în siajul ºi în atingerea unor rostiri aparþinãtoare lui Martin Heidegger,poemele lui ascund rãvãºitoare zbateriinterioarece survin dintr-o cultivare aacelei atât de heideggerieneevlavii a amintirii (Was heist denken) cum apare în aceastã heracliticãBucolicã III: „Pe râul de pierzanie al undelor ºi clipelor/ ce nu se mai întorc am lunecat la þãrmul lumii/unde spinãrile de apã întunecã întregul cer./Pe muchea râpei caut în sbaterea pustiului întins/ce se despoae în zborul columbelor albe/ tot ce-am pierdut decând cu timpul pierd.//Venea amurgul lumii./…/De n-am fi zei/ nimic n-ar avea nume. Aerul gingaº/ mã poartã pãmântul se înalþã/ în iarba supusã doarme fãrã sã ºtie/ de sine corpul pãzitor de suflet./ Duhuri ale puterilor oarbe morþi ai mei/ fãrã asemãnare titani! Sorbiþi o clipã/din neºtirea d’intâi ºi-n zbaterea voastrã/ se vor desvãlui ceruri ce n-au mai fost/ oceane ºi zodii neºtiute de nimeni.”
Horia Stamatu se va alãtura lui Vintilã Horiaîn a cãrui tezã – submersã tuturorconsideraþiilorpe care le-a avansat cu privire la literaturã –esenþa poeziei se cuprinde ºi chiareste –în diversitateadevenirilor ei –ºi o adãstare sui generis întru cunoaºtere.Dar, fãrã îndoialã, aici transpar ºi reminiscenþe din Fr. Nietzsche care,în ªtiinþa voioasã, scria despre: „…înclinaþia pentru cunoaºtere/…/ care nu lasã sã-i scape aºa uºor caracterul de semn de întrebare al lucrurilor!” (apud Heidegger, 2014:62.). Iatã de ce Poeticul stamatian îºi încarneazã suflul într-o (parcãmereu sângerândã) interogaþie asupra rostitului ºi a de-ne-rostiturilor, a misticelor întunecimi de sorginte apofaticã aºa cum le întâlnim în poemulÎngerul a plâns (publicat la Madrid, revista Destin, nr. 12/1962): „Acolo erai? ªi dincolo cine?/ Dincolo, acolo ºi stolul/ mereu pãrelniciei/ cu osia pierzaniei în poluri./ mai doarme, mai geme o noapte/strivitã de mãri, dar totul e afarã./în ploaie, în grãdinã,/ de-a valma în pleava, razele, graiul,/într-o vraiºte de pãsãri,/în neistovite sângerãri,/la secera întretãierii/ un suspin cu gândul./…/ Eu te-am chemat/ ºi toate uºile mureau stinghere/ la rãscrucile închipuirii/…/ rãmâne azurul./ Cele ºapte trâmbiþe smulg vãl dupã vãl.”
Horia Stamatu se vãdeºte, în timp, ca autor al unora dintre cele mai eminesciene creaþii poetice ale literaturii exilului. Între acestea se impune a fi amintite: Juvavum 1945, Râul (1947), Por las calzados de Punta Europa (1956), Exodo in mayo (1957), Recitativ (poeme în versuri ºi prozã, Madrid, Destin, 1963), Dialoguri (1964), Dialogos (Salamancha, 1971), Kairós (Paris, Caetele Inorogului, 1974), Jurnal (Salamanca, Asociacion Cultural Hispano-Rumana, 1976), Imperiul (Paris, Ioan Cuºa, Ethos, 1981). Multe dintre poemele cuprinse în respectivele cicluri mai fuseserã publicate între timp ºi sub forma unor broºuri sau în paginile unor reviste. Astfel, Trei peisagii, alte poeme ºi parapoezie au fost publicate în Revista Scriitorilor Români din Germania (1970), precum ºi în diverse antologii cum a fost, printre altele,Poezia româneascã (antologia editatã de Vintilã Horia, Salamanca, 1956).
Desigur, un loc important în preocupãrile lui Horia Stamatu îl vor ocupa cronicile literare ºi – mai ales – eseurile publicate în limba românã sau în limbi strãine. Multe dintre acestea din urmã au abordat teme din sfera filozofiei culturii, a istoriei românilor, etnolingvisticã, antropologie ºi esteticã. Sã amintim, spre exemplificare, faptul cã în revista Destin (caietul aniversar nr. 11, Madrid, 1959), a publicat eseul intitulat Câteva note asupra gândirii româneºti. Tot la Madrid, în Colecþia Destin (1968), a apãrut ºi eseul Ion Budai-Deleanu, poet-gânditor al vremurilor noi. În numãrul 11 al Revistei Scriitorilor Români (1972) avea sã aparã cu o altã, deosebit de importantã disertaþie despre „Umorul negru” ºi „absurdul” în literatura românã cultã ºi popularã. Aceleiaºi publicaþii îi încredinþa în chiar urmãtorul numãr (12 din 1973), eseul intitulat Câteva lãmuriri cu privire la Nae Ionescu.
Sã încercãm aºadar sã descifrãm, în concreteþea ce devine proprieexpresivitãþii lor, dar, în egalã mãsurã ºi substratul prin care poemele lui Horia Stamatu pun în vibraþieo ideaticã ce trimite cu gândul la acel heideggerian Zeit der Dürftigkeit (timp al puþinãtãþii ºi indigenþei). Efectiv, poetul reacþioneazã în faþa unui timp ºi a unei stãri a lumii traversate de prãbuºirea esenþelor ºi a valorilor ei fundamentale: „oamenii/.../ mântuiþi în haine de gheaþã cautã zadarnic/ îngerii în ziua ce n-a mai apus” (Peisagiu epifanie). Este vizibilã acuitatea ºi înfrigurarea cu care sensibilitatea celui care,scriind din exil,resimte – ca pe o povarã – apãsareagravã a noilor stãri de lucrurice se iviserã în lume. Poezia se vavãdi astfel ºi capurtãtoarea de cuvânta unei umanitãþi – aceea a veacului XX– care de aici înainte îºi reclamã irepresibila ºi insaþiabila nevoie de Sens (the will of meaning),sensul capabil sã-i defineascã statutul – acum devenit cu totul aparte – ºi sã îl exprime ca atare. De unde va cãpãta un contur deosebit ºi modalitatea în care – de aici încolo –va mai putea fi perceputã poezia.De unde ºi întrebarea, obsedantã, privitoare la „CE – ºi Cum – se citeºte” în poezie, întrebarecare îl va preocupa în cel mai înalt grad pecreatorul Stamatu, urmãrindu-l pânã ºi în corespondenþele sale private cu unul dintre prietenii cei mai apropiaþi, Leonide Arcade. Iatã ce îi scria acestuia în 24 mai 1970: „…când mã gândesc cum se citeºte poezia parcã îmi pare rãu de ea. Orice poezie, calificabilã ca atare, este de fapt ermeticã. De aceea «poezie ermeticã» este o tautologie. Dar vai de poezia la care se bagã în seamã cã este…«ermeticã». Pentru cã poezia care se vede cã este «ermeticã» înceteazã de a mai fi poezie ºi devine o «scriiturã ermeticã». În poezie trebuie sã parã «totul de la sine înþeles», iar la o mai atentã luare de seamã sã se creadã cã nu e acolo nimic «de la sine înþeles». Acest ne-de-la-sine-înþeles stã fie în limbajul care parcã «ar curge», dar tocmai din cauza acestei «curgeri» are altã funcþie decât în vorbirea comunã, fie prin topos,adicã ceea ce pune în totalitatea ei «în scenã». Baudelaire face cu o metricã ºi cu o sintaxã oarecare, de la sine înþelese, niºte «torturi» care nu mai sunt «de la sine înþelese». Poezia adevãratã este inevitabil «enigmaticã», fãrã sã fie «stranie», «frapant-nouã» etc, etc., ceea ce duce la salvarea de manierism, ºi manierismul este boala poeþilor ½, fie cã e vorba de Verlaine, fie cã e vorba de Arghezi, dar la poeþii 1/1 chiar eventuale ticuri manieriste rãmân în umbrã, cum e cazul lui Baudelaire, sau Hölderlin, sau Eminescu etc.” (Arcade, 2019:115.)
În conformitate cu lumea pe care încearcã sã o cuprindã, sã o descifreze, sã o evalueze ºi sã o exprime în profunzimea semnificaþiilor ei tot mai obscure ºi îngrijorãtoare, textele tind sã devinã purtãtoare ale celor mai urgente – ºi, în realitatea lor, celor mai tragice – interogaþii. Survenind în siajul marilor seisme ale veacului XX, ele se situeazã astfel în ipostaza de ecou al cunoscutei ºi, în sâmburele ei, mereu obsedant-prezentã, veºnic întrebãtoareasintagmã heideggerianã: Vom Wesen des Grundes (despre esenþa temeiului). Sau, altfel spus, ceea ce se reclamã aici este chiar limpezirea alcãtuirilor fundamentale, acelea care dureazã în timp ca sensuri ultime, dat fiind cã acolo seface o trimitere la o întoarecere ºi la o regândireaoriginarului (în accepþia greacã), a ousiei (apud Heidegger, 1999:101). De unde apare ºi nevoia extragerii (scoaterii) din ascundere (Entbergung) a unui anumit chip al realitãþii. Aceasta ºi pentru cã în gândire, însãºistarea-de-neascuns a cãpãtat – de la un timp –o vizibilãnuanþã de relativ dat fiind cã, începând de la Schelling încoace fuseserã sesizate disonanþa ºi fracturile produse la nivelul a ceea ce numim înþelegere;ºi de altfel chiarSchelling formulase o cunoscutã rostire despreînnoptarea temeiului metafizic al sensului. Ea se va regãsi, ulterior, reluatãîn interogaþiile heideggeriene.
Va fi evident cãîntr-o asemenea configuraþie se vor fi arãtat stãrile lumiiîn viziunilepoetuluiHoria Stamatu. Poate tocmai de aceeael îºi va cãutapropriile iluminãri prin apropierile degândirea celui care, reflectând asupraFiinþei ºi timpului,ajunsese sã descopereîn poezie „ sfiala, priinþa ºi splendoarea blândeþii(ce dintotdeauna) aparþin fiinþei ºi pot fi înþelese în mod poetic” (Heidegger, 2001: 209.) Aºa se face cã poemele stamatienedevin ele însele edificatoare chiar ºi atunci când parcurg experienþa marilor întunecimi, a hãurilor ºi prãpãstiei: „În tot mai rotund/ se-nvãluie totul/ ºi nopþi fãrã fund/ ascund Sabaotul.” Titlul poemului din care am extras aceste versuri este În Haos. Ceea ce duce cu gândul la o încercare de a ilumina condiþia ideii de fiinþare în haos. Sã reamintim cã, în limbajul lui Nietzsche, cuvântul haos numea”… o reprezentare defensivã, conform cãreia nu se spune nimic despre fiinþarea în întregul ei... (ci numai cã…) întregul lumii devine, astfel, în mod principial, inefabil ºi inabordabil.” (Apud, Heidegger, 2014: 137.)Dar despre haos se vaface vorbire în multe dintre poemele lui cum este ºi cel intitulat Soliloq VII: „Totul începe în haos/ ºi nici un haos mai mic decât altul/ luptã cu somnul/ unei imemoriabile pulberi/ din fasturile palatului/ ferecat cãtre toate punctele cardinale./ Dar viaþa este arc/ ºi moarte în acelaºi timp/ arcul e viaþã ºi moarte/ spune din vechi bãtrânul.”
Însã nu tot cãtre haos trimit versurile din Râul cel negru? „Râul cel negru, râul cel negru/ înconjurã lumea”. Simbol al întunecãrilor lumii, al întunecãrii sensurilor, al prãbuºirii celor mai înalte valori (ecourile spuselor lui Nietzsche rãsunã ºi ele de pe undeva de din foarte aproape), iar Râul cel negru trimite cu gândul ºi la Lethe, anticul râu al Uitãrii. (Sã amintim cã ºi Vintilã Horia a scris despre el!) Tragicul leitmotiv al râului (trimitere indirectã la heracliticul pantha rhei) va mai apãrea în multe poeme stamatiene ºi dintre ele putem sã mai amintimCronicã sau Acelaºi râu de unde ºi citãm: „Acelaºi râu/ Îl duc mereu/ cu maluri albie curgând/ în el apune Domnul Zeu/ ca sã rãsarã gând cu gând/…/ Dar fãrã fund ºi fãrã mal/ e fãrã guri ºi nici izvor/ adeseori e doar un val/ mereu din el începãtor/ Vai ce adâncã-i noaptea lui/ ºi fãrã margini e de clarã/ temeiul ne-temei oricui/ cu mine-apune sã rãsarã”. Nu numai cã imprecaþiile faþã de rãul lumesc capãtã tonalitatea ºi înãlþimea de anatemã biblicã,însã aicise face simþit cu claritateun spirit care nu doarcã a citit bine ºi a asimilat în profunzime Apocalipsa, dar intuiþiile sale vor sã meargã cu mult mai înadâncime, readucându-ne într-o proximitatea acelorsituaþii ce reclamã, într-un anume fel, tocmai prin intermediul poeticului o incidenþã a artei cu sacralitatea. Cãtre altitudinea unor asemenea limpeziri se ridicã rostirea poetului,percepþiile lui deschizându-se cãtre imemorialele orizonturi ale acelei stãri, fãrã început ºi fãrã sfârºit a lumii, care este curgerea (heraclitica), eterna devenire, de-ne-cuprins într-o ordine prefiguratã, dar rãspunzând, totuºi, unei anume forme de necesitate. Se poate vorbi, prin urmare, despre acel misterios fundal al fiinþãrii, gândit ca predestinare, acela pe care anticii îl numiserã ºi îl înþeleseserã ca moirã, fatum, destin. Aºa se întâmplã cã poezia – în accepþiile lui Horia Stamatu – se va înscrie în acele teritorii,mereu depãrtate, ale unuide-ne-gândit, ale acelui, cum spune poemul: „…atâta cât ochii nu pot cuprinde/ începutul ºi sfârºitul sunt una/ cu toatã mirarea fuiorul materialiter / de raze într-un ºuvoi dar inexplicabil / luminã a tot ceea ce subiectul/ dislocã din indiferenþa a toate/ puternicã prejudecata veºniciei/ ad hoc /…./ materialiter în carne/ nu e decât atâta luminã a incidenþelor/ necalculate cuprind începutul ºi/ sfârºitul ochii nu pot razele/ mirarea sunt/”(Peisagiu graþie).
Discursul poetic se intersecteazã astfel cu simbolurileunei dense încãrcãturi metafizice:alb – negru, luminã – întuneric, ziuã ºi noapte, început ºi sfârºit, toate transfigurate în elemente purtãtoare ale unor linii de forþã tensivã tocmaiprin vibraþia lor misticã. Sub semnul acestora vor prinde contur tot mai împovãrãtoarele situãri în lume ale umanului, cum apar înversurile din Bucolica I: „Eram pãstorul/ pãrerilor prinse în horã albe ºi negre/ succesive ºi simultane a toatã omenirea/ necunoscutã aidoma orelor/ pe care doar ceasornicul le desparte.”
Dar sã ne oprim pentru un moment ºi asupra poemelorcuprinse în vol. Contrapunct (Paris, ed. Prodomos, 1969).Nostalgia seninãtãþilor primordiale pare sã-l urmãreascã pe cel care, în perpetua lui zbatere se revoltã în faþa neîncetatelor degradãri ºi maculãri ale imanentului. De unde ºi nostalgia cãtrenitzscheana veºnicã reîntoarcerea aceluiaºimenitã sã repunã lumea în fãgaºul ei originar: „…Sã aºezãm munþii la loc/ sã tragem apele în albii,/ sã pieptãnãm pãdurile,/ sã scoatem viile/ iar la luminã,/ ºi soarele, ºi luna,/ sã le curãþim de zgurã/ ºi neamul pãsãrimii/ sã-l vindecãm de spaimã.”
Acest dor fãrã-de-saþiu de auroral iradiazã din întreagaliricã a lui Horia Stamatu, iar el este unul dintre acei ce vor încerca cu evidentã obstinaþie sã re-deschidã orizonturile cãtre strania puritate a creaþiunii dintâi, cãtre harul Cuvântului primordial cu toate inefabileleLui întemeieri, acolo unde mai adastã încã ecouri ale vechiului adagiu In principio erat verbum/ et verbum erat apud Deum/ et verbum erat Deum. Doar cã el îl rememoreazã ºi îl rosteºte într-un fel al sãu: „În Cuvântul ne-am nãscut,/ în Cuvântul am crescut/ ºi Cuvântul ne-a pãscut/…/ Tot ce e scris/ e veºnic zapis,/ iar necitit,/ Cuvântul a murit;/neînþeles/ se face eres,/ calp repetat/ e neascultat./Poeþii câþi sunt/ numai în Cuvânt;/ dar vorba curatã/ din zorile minþii/ unde dorm pãrinþii.” (extras din vol. Contrapunct - Paris, ed. Prodomos, 1969)
Vom observa iarãºi cã pentru poetul, dar nu mai puþin ºi pentru gânditorul Stamatu,nietzscheana eterna reîntoarcere a aceluiaºi este posibilã; ºi el va relua acest gând în diverse chipuri ºi momente, dat fiind cã pentru el orice reluare a respectivei idei apare ca o oportunitatede a regândi într-un chip nou ºi dintr-o nouã perspectivã a celor gândite anterior. Semnificativ dintr-un asemenea punct de vedere este eseulintitulat Timp ºi literaturã unde se spune cã literatura ne scoate „din orice timp obligat, cum ar fi cel istoric, cel al evenimentelor trecute sau actuale,” timpul literaturii fiind un timp intensiv,timpul prin care „suntem prezenþi într-o realitate transcendentã” tuturor timpurilor, iar „aceastã realitate este limba însãºi.Tot în limbã suntem liberi ºi de ceea ce se numeºte «spiritul timpului», care include evenimente, simþiri sau idei dominante într-o perioadã istoricã sau într-o generaþie.”Cât despre eterna reîntoarcere a aceluiaºise poate deduce cã ºi ea devine posibilã prin faptul cã literatura, salvând o tradiþie sau alta devine,implicit, o reîntoarcere la ceea ce Stamatu numeºte o „sumã a tradiþiei create paideumatic de o parte a umanitãþii sau alta, de la Homer sau Virgiliu, pânã aproape de vremea noastrã cu Goethe sau Eminescu/…/În tot ce aremai adânc ºi mai cuprinzãtor, accentueazã el, literarura, vorbeºte de un trecut/…/ºi angajeazã în ea tot trecutul umanitãþiiºi astfel impune un timp intensiv, care nu este nici «actualitate» nici «istoricitate».” (Stamatu, 1977: 14.)Prin urmare nostalgia cãtre acea eternã reîntoarcere a aceluiaºi nu este nici pe departe o simplã iluzie. Cu atât mai mult cu cât, nu numai în aserþiunile din eseisticalui Horia Stamatu, ci ºi în poemele sale este mãrturisitã, cu claritãþi aflate deasupra oricãrui echivoc, credinþa în acel „ceva ce se face muzicã/ºi întinde puntea pontificalei trecericãtre cel ce /…/dincolo de cuvinte ºi zile/ va fi din nou.”Dar iatã cum sunã toate acestea în metapoemul dedicatprietenului Leonid Arcade (volumul Imperiul,24 decembrie 1981)cãruia îiaduce în prim-plan imaginea unei lumi aflate în plinã destrãmare: „Scuturã-te/ de cenuºa zilelor/ cuget adânc!/ Urmele lor sunt clare/ altundeva/ numai vãzul ochiului nevãzutelor/ din zorile ce n-au roºit în amurg.// Dar poate cã tot vorbim/ cu un ecou din ce în ce mai stins/ în fel ºi chip de jocuri/ pânã când nici noi/ nu ne mai auzim.// Iar dacã vorbim în semne/ la care toþi se închinã/ ºi nu ne ascundem de cei mai mulþi/ ajungem slugile plebei/ ºi cerºetori/ la toate rãscrucile.// De ce nu dãm mandolina/ pe o fripturã grasã/ ca Hermes/ nãzdrãvanul ce abia nãscut / i-a furat boii lui Apollo/ ºi sã-l împace / i-a vândut lira fãcutã de el/ dintr-o broascã þestoasã?// ªi de ce nu spunem zilelor arse de nenoroc/ pe numele lor/ cenuºã?// Dar oricât ne-am lepãda/ de resturi ce nici mãcar/ nu mai pot sã ardã/pe cât nu mai suntem din nou/ pe atâta/ rãmânem datori eternitãþiii/ ce ne-a dat zilele ºi aºa din apa bãtutã în piuã/ nu creºte nãdejdea/ nici cât un fir de iarbã.// Dar e ceva/ ce neîncetat rãmâne/ (s.n.) între somn ºi veghe/ ceva ce se face muzicã/ºi întinde puntea pontificalei treceri/ ºi cel ce nu mai plânge/ în valea fãrã flori/ fãrã umbrar/ nici cântãtoare ºipote// dintre munþii de cenuºã/ dintre râpele amintirilor surpate/dincolo de cuvinte ºi zile/ va fi din nou.”(Apud Corbea, 2008: 63.)
Existã, în toate acestea despre care s-a vorbit, numeroase elemente ce atestã faptul cã în creaþia lui Horia Stamatu am putea descifra o presimþire a marilor înfruntãri într-un dincolo (acel dincolo care e numai al poeziei!) cu puterea misticã a Cuvântului, a Verbului gândit ca rugãciune, ca Logos, acela ce pe toate le rânduieºte, cum se spunea într-o nobilã ºi strãvecherostire heladicã.Pe bunã dreptate, cei care i-au cunoscut operaconsiderã cã „…a fost cel mai «eminescian» dintre poeþii noºtri care au scris în afara þãrii – un poet gânditor a cãrui esteticã intra în starea de graþie a liricii.Cuvântul, la el, are duplicitatea fecundã a seraficului ºi concretului, iar montura lui este condusã de o rarã virtuozitate a revelãrii latenþelor expresive, fapt care-l înglobeazã în aleasa familie a marilor artiºti ai cuvântului.”(Popescu, 2002:117.)
Asta ºi pentru cã prin cuvânt el ºtie sã deschidã ºi marile porþi ale extazului. Iar privitor la extaz, mitul platonician al peºterii oferise, pentru înþelegerea noastrã, imaginea de plutire a sufletului ce se ridicã spre luminalucrurilor dumnezeieºti.Se vede de la distanþã cã poetul român exilat la Freiburg a trãit ºi a scris din interiorul mereu evanescentuluidincolo al poeziei, despre care am mai amintit ºi, inevitabil, va trebui sã mai vorbim.Horia Stamatu nu este singurul dintre scriitorii exilului românesc ce se va situa, în mod deliberat,sub pavãza uneia dintre cele mai importante ºi esenþiale rostiriheideggeriene,aceea care (ºi nu numai pentru el)va deveni aproape ca un semnheraldic pentru ideea de poezie:„Poetul este cel care numeºte Sacrul!“ (Der Dichter nennt das Heilige). Începând de laea se dezleagã – cel puþin unadintre –cãile apte sã ilumineze interioritatea, adesea labirinticã a mereu specialelor sale elaborãri poetice. Ceea ce explicã ºi tonalitãþile ºi altitudinile aproape liturgice ale desfãºurãrilor salelirice,mereu deschise spre îndepãrtatele ºi inefabilele orizonturi ale credinþei. Desigur, legat tocmai de acestea,ar fi greu, dacã nu chiar impardonabil, sã nu sesizãm puternica iradiaþie ce se exercitã asuprascrierilor lui din sferacelebrelor Cinci glose ºi zece romancespe care le-a tradus în româneºte dinopera lui Juan de la Cruzsub titlul Cântul sufletului ce se desfatã întru cunoaºterea lui Dumnezeu prin credinþã.Astfel apare în plinã luminã speciala vocaþie stamatianã cãtre apropierea de acel„cu totul altul absolut” (das ganz Anderes) sau, mai limpede spus,Sacrul,aºa cumfusese eldefinit de un Rudolf Otto într-o celebrãcarte (Das Heilge) unde se încercasurprinderea elementului iraþional din ideeaprivitoare laDivin.Însã– pornind tot de aici – indirect legatã, oarecum chiar împletitã cu aceasta – seprofileazãºi specialafascinaþieresimþitã de Horia Stamatufaþã deo re-apropierede proto-istoriile poeziei, acolo unde lirismul se suprapune unei stãri cu totul aparte,identificabilã în esenþã cu starea de rugãciune. Dar în ce altceva ar putea fi gânditã naºterea poeziei dacã nu în acel itinerarium mentis in Deum, dacã nu în rugãciune, adicã în ascensiunea cãtre misterul hipernoetical luminii dãinuitoare, din supraesenþa Fiinþei?Se explicã astfel ºi forþa acelui alt fel de a fi alunei speciale forme de energie, aceea din care se configureazã în fapt încãrcãtura esenþialã aPoeticului;ca ºi strania lui capacitate de a se situa mereu sub semnul a ceea ce S. Kierkegaard numea aedificatio,tinzând, prin urmare, sã construiascã, sã determine în orizontul fiinþei realizarea unui raport spiritual decisiv. Dintr-o asemenea perspectivã putem spune cã dimensiuneaspecialã a poemelor lui Horia Stamatu sevãdeºte, se devoaleazãpe varii modalitãþi ºi momente, în primul rând ca o pulverizare afrontierelor dintre lumi; dintre ceea ce este accesibil ºi ceea ce nu se poate dãrui decât printr-o cu totul altã (cealaltã, posibilã) Cunoaºtere...de his quae sunt suprarationem,cum ar fi spus doctor mirabilis Thoma d’Aquino. Survine aici o continuã, deliberatã, îndepãrtarede imanent, prin refuzul tuturor decãderilor acestuia. Evident, poemele lui, dintr-o asemenea perspectivã, au o vizibilã nostalgie a muzicii, a acelui plus vague et plus soluble dans l’aire. Este aspiraþia cãtre acel dincolo în care pulseazã forþele necunoscute ale unui suflet în aºteptare de elanuri extranoetice. Vom desluºi astfel cãutarea, întrucâtva oarbã de sine, despre care se poate spune cã, într-un fel aparte, apropie spiritul scrierilor lui de spiritul rãtãcitoarelor personaje ale romanelor lui Vintilã Horia sau chiar ale lui Mircea Eliade cel din nuvela În curte la Dionis.În perfectã consonanþã de sensuri cu toate acesteaHoria Stamatu (în Revista Scriitorilor Români, München, nr.16/1979) aprecia cã „iradiaþia lui Orfeu pânã la noi este indiscutabilã./.../Nu încape îndoialã cã orficul este una din componentele naturii româneºti/…/Orfeua constrâns chiar puterile sãlbatice ale sub-lumii (selva oscura) prin cântec sã ajungã la Persephona/…/Cântecul nu estedoar încântare,«seducþie», ca la sirene, ci un fel de forþã vindecãtoare.”
Se mai poate deduce de aici cã stãrile emoþionalede aurã misticã, în esenþa lor(ºi în subsidiaritatea lor) suntstãri de cunoaºtere extranoeticã.Prin urmare – într-o accepþie a gânditorilor din vechime – s-ar mai putea spune ºi cã, potrivit lui Stamatu,Poieticultinde sã devinã o icoanã a minþii, trimiþându-ne cu gândul la aceaEtimasía, despre care Evagrie spunea: ”Acolo se zice cã ºade Dumnezeu, unde este cunoaºterea”.(Apud Scrima, 2005: 177.)
Îi vom da, prin urmare, dreptate lui H. Brémond cel ce afirmase cã, atunci când în experienþa poeticã apare inspiraþia, se contureazã un moment în care poeþii, instantaneu, intrã în sfera acelei dimensiuni privilegiate (despre care vorbesc ºi teologii) ºi prin care poeþii se transformã în mistici. Aºa se face cã Horia Stamatu se încadreazãîn categoria rarisimã a acelor poeþi despre care se poate spune pe drept cuvânt cã „ating, printr-o metafizicã profundã ºi originalã, starea de religiozitate/..../ ajung la un anumit prag de reflecþie liricã ºi de expresivitate, la o metafizicã de tip liric în care miticul ºi religiosul se împletesc ºi se confundã.” (Simion, 1997:137)
Aºa cum se întâmplã ºi în numeroase alte domenii, era de neconceput ca reflecþia filozoficã sã nuocupe un loc tot mai amplu ºi mai ferm în sfera literaturii, acolo unde de la o vreme – nu fãrã o subteranã legãturã cu acest aspect – îºi fac apariþia în contururi (nu prea limpezi) acele qualia sensibile care insinueazã evanescentele deveniri ale unei poetici a modernitãþii. Percepþia noastrã, cu toate aproximaþiile (inerente naturii imponderabile ale unui asemenea teritoriu), întrezãreºte totuºi ceva din luminozitatea intimã a esenþelor fenomenale ale Poeticului. În miezul strãvechi al vibraþiei lor, ele poartã încã semnul auroral al acelei experienþe fundamentale a Omenescului pe care, întorcându-ne în timp, o regãsim doar în efluviile spirituale ale sincretismului antic. Acelea din care poezia, religia ºi filozofia au izvorât îngemãnate laolaltã sub irepresibila necesitate a de a rosti adevãrurile esenþiale privitoare la lumea în care trãim. Acolo îºi fac apariþia, uneori,luminile marilor începuturi a toate cele ce aveau sã urmeze întru „a fi”, având în vedere cã Heidegger considerã începutul „… acel ceva care astfel precedã istoria ºi o determinã ca atare/…/ acel ceva care, în istoria ce þine de ordinul esenþei, vine la urmã”. (Heidegger, 2001: 9.)Pe frontispiciul lui, gânditorul vedeastrãlucind douã nume: Parmenides kai Hrakleitos,acolo unde incipitul,deopotrivã al gândirii, al poeticului ºi al zeilorsurvenise odatã cu unul dintre primelemari poeme ale lumii.Pe urmele unor asemenea totaleîntâlniri ºi iluminãri de sensuri, o semnificaþie aparte o va cãpãta accentul de mare densitate, acela pe care, într-un astfel de context, Constantin Noica îl va fi pus pe ideea, atât de amplã ºi întregitoare ce adunã laolaltã Comuniunea, Comunicarea ºi Cuminecarea. Vom înþelege astfel ºi mai profund dimensiunea congenerialitãþii poemului cu filozofia ºi religia, dimensiune fãrã de care poemele lui Horia Stamatu nu ar putea fi cuprinse în deplinãtatea semnificaþiilor polisemantice pe care le posedã .
„...Simpla comunicare, scria Constantin Noica, fie ºi savant justificatã de lingviºti, cu refuzul cuvântului sau considerarea lui drept o construcþie arbitrarã, ca la mult prea invocatul Saussure, nu satisface toate nevoile spiritului ºi nu rãspunde întrebãrilor filozofiei. La limitã ducând gândul, dacã vom intra în comunicare cu alte fiinþe raþionale, nu se va pune oare din nou, pe cu totul alt plan, fireºte, problema comuniunii cu ele? Comunicarea nu poate înlãtura comuniunea, pe care doar o lãrgeºte. Comuniunea ºi cuminecarea.../.../ Cuvântul, mai mult decât structurile de vorbire, dacã acestea sunt doar formale, ºi mai mult decât semnele univoce, perfect definite ºi sigure ale limbajelor universale vizate, spune ceva spiritului ºi raþiunii, nu doar intelectului, îngãduind mai mult decât informaþie ºi înþelegere: subînþelesul, supraînþelesul, înþelesul ºi înþelegerea adevãratã care au loc între subiecte ºi nu doar între subiect ºi obiecte.../.../ Cu atât mai mult are sens de comuniune sau cuminecare cuvântul prin înþelesurile lui pierdute dar subînþelese /.../ îngãduind o filozoficeascã cuminecare.” (Noica, 1995: 12-13)
În siajul unor asemenea afirmaþii este cât se poate de limpede cã, prin însãºi apariþia lui congenerã cu discursul religios, discursul poetic nu poate sã fie, în singularitatea esenþei sale, decât totComunicare ºi Cuminecare. Dintr-un asemenea motiv s-a putut spune, pe bunã dreptate cã asemenea oricãror alte tipuri de experienþã: „...trãirea poeticã, precum ºi cea religioasã resimt nevoia cuvântului. Acestui fapt îi corespunde sensul grecesc primordial al cuvintelor respective: poezia (de la grecescul poiein) este facere prin cuvânt, dupã cum teo-logia este vorbire despre divinitate. Nu trebuie sã presupunem pur ºi simplu cã avem de-a face aici cu douã lucruri deosebite, cu vorbirea poeticã sau cu cea religioasã. Este clar cã nu se poate distinge cu uºurinþã între limbajul poeziei ºi cel al tradiþiei mitologice.” (Gadamer, 2000:127)
În temeiul unor asemenea raþiuni se detaºeazã ºi cazul aparte al operei lui Horia Stamatu. Poetica pe care o ilustreazã – ºi care îl ilustreazã – este situatã în proximitatea unui mod cu totul aparte de a înþelege, de a gândi, de a se comunica pe sine ºi de a cuminecacu lumeaºi despre lumea în care trãieºte. Desigur, privind astfel lucrurile, nu trecem cu vederea nici o anume discretã adiere a unor ecouri din Esteticahegelianã. Nu e mai puþin adevãrat cã ºi dintr-o asemenea perspectivãPoezia, ca artã, ºi-ar cãpãta oîntregitoare constelaþie de sensuri complementareprin situarea în teritoriile care i-au fost ºi i-au rãmas comune – prin inefabilul lor – cu religia ºi filozofia.De altfel, tocmai din aceste reminiscenþe, un fel de anamnesis,de reîntoarcere cãtre albia matricialã a imemorialelor începuturi, dau o vibraþie aparte acelui „…mod de a înfãþiºa înaintea conºtiinþei ºi de a exprima divinul, de a exprima cele mai profunde interese ale omului, cele mai cuprinzãtoare adevãruri ale spiritului.” (Hegel, 1966:13)
Vom înþelege astfel provenienþa acelor caracteristici din care emanã o aurã specificã a textului poetic, devenit deþinãtor al unor vibraþii de facturã religioasã. La Horia Stamatu se lasã surprinsã,i-mediat, acea „neobiºnuitã încordare a spiritului, voinþa colosalã de cuprindere, un fior, în fine, aproape mistic de a prinde marile mecanisme cosmice. Scârba /.../ faþã de rãul lumesc este biblicã/.../ Marea poezie, vreau sã spun, duce temele spre aceastã graniþã de sus, acolo unde se sfârºeºte previzibilul, determinantul. Întâlnirea cu religiosul este în acest mod indirect posibilã într-o poezie care, fãrã concepte teologice, ne pregãteºte sã înþelegem ºi sã acceptãm Marele Cod. Pe scurt, metafizica poeticã duce de multe ori mai direct spre sugestia divinului decât poezia construitã pe canoane teologice.” (Simion, 1997:6)
Poate cã având în vedereaceste consideraþii, ce pledeazã pentru existenþa unei anumite esenþe, nu va fi greu sã întrezãrim aiciun specific aparþinãtor literaturii tinere din interbelic, ulteriorîntregii literaturi a exilului românesc care avea sã o continue în spirit.Este vorba de o amprentã vizibilã ºi încreaþia poeticã a lui Horia Stamatu, fenomenul discret, dar totuºi persistent, al unui aer de suavãincandescenþã misticã. De altfel aceasta impregneazã– ºi chiar pe multiple planuri – ethosul întregii spiritualitãþi a poporului român, ce se cuprinde ºi se exprimã, complex ºi totodatã lapidar, în ideea de Ortodoxie.Ca veritabil purtãtot de cuvânt al tinerei generaþiiMircea Eliade a fost între cei dintâi care au vãzut în Ortodoxie „…acel sens sublim al omului ºi al vieþii la care se ajunge fie pe cale misticã (experienþã individualã), fie pe calea eticã (experienþã de limitare a individului); fie prin contact cu Dumnezeu, fie prin contact cu umanitatea. ªi – argumentase elmai departe– cred cã la ortodoxie se vor opri cei mai mulþi din ultima generaþie pentru cã ortodoxia rezolvã antagonismul dinamic dintre Iisus ºi Apollon-Dionysos; pentru cã sensul creºtinismului e cel mai perfect spiritual, aºadar cel mai real ºi mai fecund. Dar, problema ortodoxiei, a misticii ºi eticii ortodoxe se leagã de o sumã de întrebãri care nu pot fi lãsate fãrã rãspuns.” (Eliade, 1990:68)
ªi noi, cei de astãzi, ar trebui sã nu uitãm cã, în fond, întreaga culturã româneascã din interbelic s-a ilustrat printr-o exemplarã altitudine spiritualãºi – în formele ei de manifestarecontinuate ºi amplificate în literatura exilului – se vor puteadesluºiapropierile fãrã precedent ce au existat întregeneraþiile de scriitori autentici. Aºa se face cã intelectualitatea tânãrã din interbelic (Mircea Eliade, Horia Stamatu, Vintilã Horia, ªtefan Baciu, Petru Comarnescu, Anton Golopenþia, Constantin Noica, André Scrima) îºi va urma spiritualmente antecesorii: pe Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu, Dumitru Stãniloae,dupã cum ºi aceºtia, la rândul lor, îi urmaserã pe marii gânditori ai ecleziei sud-est europene: Lossky, Dionisie Areopagitul ori Grigore Palamas. Când, în 1940, fiind ales membru al Academiei Române, în discursul de întâmpinare a lui Nichifor Crainic, Lucian Blaga afirma cã acesta „…nu vine singur între noi. Cu el alãturi intrã în Academia Românã ºi Dionisie Areopagitul, Maxim Confesorul ºi Ioan Damaschin, gânditorii falnici ai creºtinãtãþii rãsãritene.” (Duþu,2015:23.)Astfel se explicã faptul cã ortodoxia se vãdea la momentul acela ca o unicã soluþie capabilã sã contracareze dominaþia ºi supremaþiile – mereu mai acaparatoare – ale gândirii pozitiviste. Cu toþii încercau astfel sã îºi deschidã orizonturi de naturã apofaticã în modul de a gândi relaþia cu Transcendenþa ºi respectivele tendinþe deveniserã tot mai vizibile în scrierile unor Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu, Dumitru Stãniloae ºi – în fapt – aveau sã iradieze asupra scrisului tuturor celor ce aveau sã-i urmeze, mulþi dintre ei revendicându-se din trena ideaticã a revistei Gândirea. Cu – totuºi – o excepþie, aceea a lui Horia Stamatu. E drept cã ºi în cazul lui o anume iradiaþie se exercitase ºi chiar cu o anumitã forþã a cãrei vizibilitate este incontestabilã.Revelaþia ºi esoterismul puseserã ºi asupra scrierilor lui indelebilalor amprentã. Cu precizarea cã înPoietica îmbrãþiºatã de autorul lui Kairosamintita incandescenþã avea o nuanþare uºor diferitã datoratã impactului sãu spiritual cu existenþialismul heideggerian. Aºa se explicã mai pronunþata lui aplecare cãtre sfâºierile interioare ale omului din veacul XX, cãtre falsificarea marilor adevãruri ale umanitãþii.El va denunþa agresivitateaantiumanã aideologiilor ucigãtoare de libertate cãrorali se va opune prin însãºi polifonia plurivocã a impulsurilor sale profund protestatare. Prin urmare sã nu ne mire faptul cã – pânã ºi în interiorul mediilor spirituale în care s-a miºcat cu o evidentã dezinvolturã în perioada debutului sãu – poetul Horia Stamatu a pãstrat o nedesminþitã distanþã ce ni-l aratã în ipostaza unui mare însingurat.În adolescenþã – potrivit unor mãrturii din corespondenþa sa cu L.M.Arcade – marea lui pasiune fusese Fr. Nietzsche. Astfel se explicã de ce, în perioada primelor lui începuturi literare,nu îl vom aflanici în rândul tinerilorcare se vor grupa ºi vor debutamodelaþi de spiritul Gândiriiºial lui Nichifor Crainic (ªtefan Baciu, Vintilã Horia)dar nu-l vom regãsi nici,ulterior, alãturi de Vintilã Horia ºi grupul sãu format din Ion ªiugariu, Axente Sever Popovici, Ovid Caledoniu sau Marcello Camilucci, când respectivii optaserã pentru o ambiþioasã revistã numai a lor,Meºterul Manole. Cu alte cuvinte, în perioada când publica în þarã – deºi reverberaþiile religioase ale poemelor sale deveniserã cât se poate de evidente, el – aºa cum subliniazã Titu Popescu – „ nu a apãrut în paginile Gândirii.” Iar explicaþiilesuntpe deplin lãmuritoare în privinþapoziþiilor lui faþã de revistaGândirea,cunoscut fiind, la momentul acela, faptul cã: „…din 1926, conducerea ºi direcþia revistei sunt asumate integral de Nichifor Crainic, care a supravegheat cu un raþionalism doctrinar sever ºi o înþelegere restrictivã a specificului naþional. Douã eseuri doctrinare de vârf impun programatic aceastã orientare: «Parsifal», în care cere menþinerea canonicã a patriarhalismului rural ºi «A doua neatârnare», unde identifica tradiþionalismul cu ortodoxia./…/ Dar tradiþionalismul excesiv cerut de Crainic era însoþit ºi de reacþia paralelã a respingerii europeismului ºi repugnare a modernitãþii, de interzicere a înnoirilor structurale. Or, temperamentul creator stamatian, deschis spre înnoire ºi asimilarea culturii europene, spre poezia modernã ºi spre miºcarea de idei a Occidentului, s-a lovit în principal de intoleranþele ideologului gândirist. Pentru un poet de þinuta eticã a lui Stamatu, fondul religios comun nu era suficient motiv pentru colaborarea la Gândirea./…/Acest fapt nu umbreºte situarea esenþialã a creaþiei stamatiene în orizontul creºtinismului.” (Popescu, 2006: 26.)Luând în consideraþie toate acestea nu se poate spunecã Horia Stamatu s-ar fi îndepãrtat de aspiraþiile ºi orientãrile generale aletinerei generaþiide scriitoridin care fãcea parte. Trebuie totuºi sã convenim cã prin „singurãtatea” ºi „distanþa” de care se înconjurase încã de la debut el va dobândi în scrierile lui o nuanþã cu totul ºi cu totul aparte.Se poate sesiza cã în totalitatea poemelor lui vibreazãacea„stare de religiozitate” ºi acel „prag de reflecþie liricã” despre care s-a mai amintit aici ºi care îl singularizeazã.
La toate acestea se va adauga ºiaccentuata lui orientare existenþialistã, orientaremarcatãmai ales deevenimentul(eveniment prin urmãrilepe care le va avea ulterior) traducerii de cãtre poet a celebrei conferinþe(susþinutã de Martin Heidegger la Roma în 1936) Hölderlin ºi esenþa poeziei (Hölderlinund das Wesen der Dichtung). Sã mai subliniem cãnoteletraducãtorului Stamatu deveneau chiar ele o veritabilã ºi tulburãtoare disertaþie.
Poate cã ºi pornind de aici ar trebui sã marcãm momentul de impact ºi sã vorbimdesprecopleºitoarea fascinaþie exercitatã de autorul lui Sein und Zeitatât asupra lui cât ºi asupra tinerilor intelectuali români din perioada interbelicã.Ea îºi gãseºtedeplineleexplicaþiiîn rezonanþa giganticelorranversãri de situaþii provocate în gândire de cel ce avusese curajul, pe de-o partesã cerceteze ºi chiar sãaducã în discuþietulburãtoarea interogaþie despre „ce este «este» ?”; iar pe de altã partesãarunce asupra întregii tradiþii filozofice a Europei impardonabila acuzã privitoare lauitarea Fiinþei(Sein fergesenhait). Era veritabilaanatemã ridicatã în faþaunei lumi ºi a unui timp al indigenþei, al puþinãtãþii ºi mizeriei spirituale, timpul în care sacralitatea nu s-a mai împletit cu Fiinþa; ºi astfel Fiinþa nu s-a mai putut regãsi pe sine în inconfundabilele ei determinãri. Totodatã Heideggeravea sã fie ºi acela care – pe urmele lui Nietzsche– sugerairepresibila nevoie de depãºire a metafizicii printr-o nouã gândire:gândireace ar putea cãpãta sensul de „meta-metafizicã”. Nu va fi, prin urmare, deloc întâmplãtor cã ecourile unor astfel de rostiri aveau sã„modeleze”, într-un anume fel,nu doar meditaþia poeticã a unor Horia Stamatu, Vintilã Horia, Octavian Vuia sau Constantin Amãriuþei, ci ºi gândirea unuia dintre cele mai importante segmente ale întregii generaþii de tineri intelectuali.
Edificator dintr-o asemenea perspectivã se vadovediveritabilul exod al tinerilor români la cursurile lui Martin Heidegger. Pe parcursul unui deceniu ºi jumãtate (prin urmare chiar de la debutul activitãþii didactice începute de acesta la Freiburg), gânditorul prin excelenþã al epocii noastre (aºa l-a numit încã de pe atunci Octavian Vuia, unul dintre cei mai fervenþi ºi entuziaºti discipoli ai gânditorului) a avut în repetate rânduri ocazia sã-i cunoascã ºi sã-i aprecieze pe studenþii români.Referitor la grupul acestora, al cãror interes deosebit deja îl remarcase, profesorul utiliza – referitor la ei – expresia Die Lateiner. Între destul de numeroºiiparticipanþila seminariile pe care le-a susþinut la acea vremepot fi amintiþi Constantin Noica, Octavian Vuia, Alexandru Dragomir, Petre Þuþea, Petre Pandrea, Constantin Floru, D. C. Amzãr, ªtefan Teodorescu, N. Balcã, Chirilã Popovici, Virgil Bogdan, Constantin Opriºan ºi Walter Biemel.
Cât se poate de elocvente se vor dovedi – în perioada imediat urmãtoare–preocupãrile materializate prin traduceri, studii ºi analize ale tinerilor discipoli români axate pe opera de cugetãtor a lui Martin Heidegger, asigurând astfel marideschideri cãtre toate orizonturile gândirii de sub care «ies din ascunderetoate cele ce sunt».”Aºa se face cã, în 1940, Walter Biemel împreunã cu Alexandru Dragomir, traduceau în limba românã Was ist Metaphysik? Deºi trebuia sã aibã loc la Cartea româneascã, apariþia acestei cunoscute prelegeri (rostitã de Heidegger în1928,momentul când deveneasuccesor al fostului sãu maestru, Edmund Husserl, la Universitatea din Freiburg) avea sã fie suspendatã în urma intervenþiei directe venite din partea ambasadei germane de la Bucureºti. (Era perioada când filozoful dejadevenise persona non grata pentru autoritãþile naziste). Traducerea a fost (totuºi) publicatã, însã mult mai târziu, abiaîn 1956, la Paris, de cãtre Virgil Ierunca, fiind ºi el unul dintre cei atinºi de forþa fascinatorie a filozofiei heideggeriene. Tot cam în acelaºi timp, Constantin Amãriuþei (ºi el discipol al gânditorului german, eseist ºi romancier de succes cu importante premii obþinute în Franþa, unde semna cu pseudonimul Constantin Amariu), în paralel cu ªtefan Teodorescu – traducea Feldweg. Nicolae Balcãtipãrea un interesant studiu despre Interpretarea existenþei omeneºti în filozofia lui Heidegger, în vreme ce Barbu Zevedei (la un anume moment asistent al lui Lucian Blaga) publica în revista Saeculum articole despre filozofia lui Heidegger. Rememorând toate acestea vom înþelege de ce, în decembrie 1942, Walter Biemel se simþea îndreptãþit sã afirme, în Universul literar, cã Martin Heidegger „cunoaºte România din buna reputaþie de a fi o þarã a filozofilor, cãci mereu îi vin de acolo studenþi strãluciþi.” Nu mai puþin elocvente se vor vãdi în timp ºi îndelungatele legãturi pe care Heidegger leva întreþine cu D. C. Amzãr, consemnate de acesta în Jurnalul berlinez (editura Romania Press, Bucureºti, 2005).
Legãturile lui Martin Heidegger cu tinerii intelectuali din România aveau sã mai lase ºi alte numeroase urme de-ne-ºters în conºtiinþa vremurilor ce au urmat. Cu o încãrcãturã de o densitate spiritualã deosebit de preþioasã sunt astãzi amintirile pe care Walter Biemel le publica în caietul 3/1982 al revistei Ethos. Ne întâlnim acolo cu o relatare nu numai amplã, dar ºi plinã de o subtilitate menitã sã ne introducã în miracolul de-a dreptul magic al întâlnirilor cu unul dintre cei mai mari gânditori ai veacului XX.Ca ºi ceilalþi tineri despre care s-a amintit în cele de mai sus, Walter Biemel mãrturiseºte de la bun început cã ceea ce-l adusese la Freiburg (oraº ce îi reamintea de Braºovul lui natal) erau seminariile lui Heidegger cu a cãrui operã se întâlnise la Biblioteca Fundaþiilor Regale de la Bucureºti. „Nu voi uita niciodatã acea atmosferã de gândire ce ne electriza” – spune el – ºi continuã evocând momente ample din seminariile profesorului„Heidegger (cel care) avea un dar pedagogic extraordinar.Îmi închipui (mai spune el) cã discipolii lui Platon au trãit ceva asemãnãtor, în dialogurile cu maestrul lor.” Apoi rememoreazã una dintre primele prelegeri audiate de el, aceea în care s-aadus în dezbatere„…imnul lui Hölderlin «Ister» (Dunãrea). /…/Heidegger era singurul professor care nu începea lecþiile sale cu salutul prescris de autoritãþile naziste./…/Cu vocea sa vibratã, uºor voalatã, care vorbeºte nu în afarã ci parcã înãuntru – vocea gândului vorbind cu sine însuºi/…/Începea sã citeascã: «Acum vino, foc!/Lacomi suntem/Sã privim ziua». Ce înseamnã acest «acum», cum trebuie înþeleasã chemarea, despre ce «foc» este vorba?/…/De la o orã la alta întrebarea devine mai acutã: ce sunt «fluviile»? ce este «spiritul fluviului» care este esenþa poetului care vorbeºte aici? De laHölderlin ajungem la Sofocle – la cântecul corului din Antigona, tradus de Hölderlin,/…/Heidegger, interpretându-l, îl retraduce/…/versul 332: Înfricoºãtoare sunt multe. Dar nimic mai înfricoºãtor decât omul./…/Fiinþa omului este stranie («unheimlich»)/…/versul 360: Überall hinausfahrend, unterwegs, erfahrungslos, ohne Ausweg, kommt er zu nichts. (Pretutindeni cutreierând, pe drum, este lipsit de experienþã, fãrã ieºire, ajunge la nimic).”
Dupã toate acestea Water Biemel comenta interpretãrile heideggeriene privitoare la sensul cuvintelor, la sensul acelui„straniu” /strãin/ (das Unheimliche)„ce este aceastã «strãinãtate»,cum se integreazã acest complex de idei în imnurile fluviului, care vorbesc ºi despre «înrãdãcinare» ºi «desrãdãcinare», cãci caracterul «strãin» al omului este «desrãdãcinarea», pierderea locului în care el este «acasã».”Sau, cu un cuvânt al marilor desnãdãjduiþi, Exilul. Privitor la toate acestea, în calitatea lui de comentator,Walter Biemel concluziona într-un mod cât se poate de straniu: „Multe s-au întâmplat de la aceastã interpretare,– lucruri pe care nimeni nu le-ar fi putut bãnui la acea datã.ªi totodatã aceste versuri s-au adeverit:Pretutindeni, cutreierând, pe drum, lipsit de experienþã, fãrã ieºire, omul ajunge la nimic.Am aflat ºi aflãm abia astãzi pe deplin cum capãtã glas în acest cor destinul nostru. În poezia lui Hölderlin «fluviul» defineºte «înrãdãcinarea» - aflarea ºi ajungerea «acasã» (Heimischsein, Heimischwerden) a omului istoric. «Fluviul» este simultan loc ºi drum. Omul istoric este învãluit în aceastã esenþã de fluviu./…/ Va trece încã mult timp pânã când interpretarea heideggerianã a lui Hölderlin va fi înþeleasã în toatã însemnãtatea ei, pânã ea îºi va fi fãcut în mod real efectul, transformând pe cei ce o ascultã.” (Biemel,1982:3)
Din nefericire desluºim în cele amintite aici un episod (încã necunoscut) al unei istorii – nu lipsitã de o anume strãlucire – a gândirii româneºti. O istorie ce ne-a fost multã vreme interzisã. ªi chiar ºi astãzi încã se tace cu o anume înverºunare asupra ei, pentru cã ea a aparþinut, în cea mai mare parte, celor din exil.
Mult mai târziu (în 1973), acelaºi Walter Biemel publica – solicitat de editura Rowohlt – cunoscuta Heidegger-monographie, retipãritã ulterior în numeroase ediþii (apãrutã în fine ºi în limba românã la editura Humanitas abia în 2006). Potrivit mãrturiilor acestuia din urmã „prietenia lui cu Heidegger a continuat pânã la moartea acestuia ºi i-a marcat întreaga viaþã.”(Biemel, 2006:26.)
Ca ºi Walter Biemel ºi, desigur, ca mai toþi ceilalþi tineri despre care s-a amintit în paginile de mai sus, Horia Stamatu s-a numãrat ºi el printre cei ce aspirau cu înflãcãrare sã devinã audient la seminariile de la Freiburg, pentru a fi în preajmaultimului mare metafizician al timpului nostru. Din nefericire, împrejurãrile i-au fost multã vreme cu totul neprielnice, periplul sãu fiindu-iîndelung deviat ºichinuitor, într-o nefericitã ºi tristã asemãnare cu cel descris înpoemul lui Hölderlin când vorbeºte despre om. ªi astfel„…pretutindeni cutreierând, pe drum, lipsit de experienþã ºi fãrã ieºire, (poetul)… ajunsese aproape la nimic.”
Într-adevãr, în 1941 pãrãsea România prin Bulgaria, cu intenþia sã ajungã la Freiburg. Dar nu va ajunge decât la Rostock, iardupã aceea în lagãrul de la Buchenwald unde va fi silit sã cunoascã viaþa grea a prizonierilor politici.Numai într-un târziu, în 1945,va reuºi sã ajungã ºi sã se stabileascã în cele din urmã la Freiburg. Îmbrãþiºând calea grea a exilului – prin forþa lucrurilor – realizasesemnificaþiaexistenþei istorice aºa cum o formulase cândva profesorul Nae Ionescu, aceea cã omul nu creeazã nimic în istorie, cã el nu e creator în afarã de limitele fiinþei sale ºi cã istoria se face sub semnul lui Dumnezeu sau al destinului. ªi astfel, literatura devenea pentru el – aºa cum fusese gânditã ºi de Eliade încã din 1936 – „un drum cãtre Fiinþã, drum care începe printr-o mare cãutare de sine, dar sfârºeºte dincolo de sine, în Dumnezeu (soteria) sau în istorie (sympathia).”(Eliade, 1990, vol. 2, 188.) Poate ºi de aceea aerul trãirii inefabile nu avea sã lipseascã niciodatã din scrierile lui, oferindu-i necesara motivaþie spiritualã, careîlînarma cu puterea traversãrii tragicului destin al des-þãrãrii, fiind ºi el între cei hãrãziþi (ca în Biblie!) rãtãcirii ºi supunerii întruaceaporuncã a lui Dumnezeu care, într-un fel anume,îi vafi poruncitfiecãruia din generaþia lui: „Ieºi din pãmântul tãu, din neamul tãu, ºi din casa neamului tãu ºi vino în pãmântul pe care þi-l voi arãta Eu”.
Aºa se explicã ºi adãpostirea lui – evident cã va trebui sã întrezãrim aici o „adãpostire” – în sânul poeziei ca în sânul unei cunoaºteri aparte, în cel al filozofiei ºi al credinþei, ca drumuri specifice ale cãutãrii ºi situãriisub marile orizonturi aleadevãrului, adicãa celor vãzute ºi a celor nevãzute,creaþia ºi gândirea luiliterarãfiind inoculate de„… o dimensiune metafizicã ºi creºtinã cum poate numai Vasile Voiculescu a mai atins-o…”(Cicerone Poghirc). Cât despre profunzimea apropierilor lui de filozofia lui Heidegger, la o primã – ºi cumva grãbitã –privireea poate pãrea oarecum stranie, dat fiind cã autorul Introducerii în metafizicã formulase tranºant ideea cã: „pentru credinþa creºtinã originarã, filozofia este o nebunie.” Nu e însã mai puþin adevãrat cã, tot pe aceeaºi paginã,se va mai spune ºi cã „Existã, desigur, (ºi) o aprofundare meditativ-interogativã a lumii înþelese în termeni creºtini, adicã a credinþei.”(Heidegger, 1999:18.) Vom înþelege însã semnificaþia acestei apropieri reamintindu-ne cã HoriaStamatu a fost, înainte de toate,unul dintre marii scriitori ai exilului care, alãturi de Mircea Eliade ºi Vintilã Horias-a dedicat gândirii ºi înþelegerii fenomenuluiTimp.Ceea ce explicã ºi „adãpostirea” în filozofia lui Martin Heidegger.Traducând una dintre conferinþele lui Heidegger, el a fost – într-un anume fel – primulcare(într-o scrisoare cãtre Paul Miron)privitor la înþelegerea Fiinþei omului,subliniase importanþa introducerii în gândire a operatorului Timp. Pentru autorul lui Sein und Zeitomul se vãdise ca un„loc privilegiat (das Da)careîn sine este deschidere”. În relaþia Fiinþã ºi Timp „perspectiva care, potrivit lui Heidegger„de la începutul filozofiei occidentale, «cãlãuzeºte» deschiderea fiinþei este timpul./…/Când în cele din urmã (preciza gânditorul) conceptul fundamental pentru fiinþã devine «ousia» – ceea ce înseamnã: ajungerea la prezenþã fermã ºi constantã –, ce altceva dacã nu timpul este elementul dezvãluit care întemeiazã esenþa situãrii ferme ºi constante ºi esenþa ajungerii la prezenþã?”(Heidegger, 1999: 268.) Prin urmare, avea sã concluzionezeStamatu în siajul unor asemenea rostiri,Timpuleste „desfãºurarea tuturor succesiunilor ºi simultaneitãþilor posibile” (Stamatu, 2001:18.) ºi el se exprimã în poezie pentru cã numai prin ea sepoate trezi un ecou nemijlocit în propriul prezent (adicã o ajungere la „prezenþã fermã ºi constantã”), acolo undefilozofia – potrivit lui Heidegger – nu poate, fiindcã „ este prinesenþa ei inactualã, deoarece ea face parte dintre acele puþine lucruri al cãror destin rãmâne de a nu putea avea un ecou /…/ºi cãrora nici nu le este vreodatã permis sã trezeascã vreunul”.Aºa se face cã– subliniazã filozoful – „ filozofarearãmâne mereu o cunoaºtere care nu se supune mãsurii timpului ei (zeitgemaß) ci care, dimpotrivã, aºazã ea timpul (Zeit) sub propria ei mãsurã (Maß)./…/ Insã „…ceea ce este inactual, deci ceea ce nu este în pas cu timpul (unzeitgemaß) va avea propriii sãi timpi.”(Heidegger, 1999: 19.) Or, este limpede cã Stamatu a reflectat îndelung asupra implicaþiilor induse de dificila temã a esenþei timpului pornind chiar de la reflecþiile luiHeidegger;iar faptul apare cu limpezime atunci când poetul vaaborda în eseistica lui „timpul literaturii” încercând sã desluºeascãtocmai „…felul în care acest timp transcende celelalte timpuri.” (Stamatu,1977: 14.) Dat fiind cã,aºa cum o ºi spune, „dimensiunea literaturii este, ca ºi a muzicii, timpul. Spaþiu în literaturã nu este decât un mediu de transmisie/…/Literatura este propriul ei timp în care conþinuturile oricãror alte timpuri sunt doar semne de reper, ºi ordinea lor este alta decât în desfãºurarea a ceea ce numim «realitate».” Fãrã putinþã de tãgadã Timpul – pentru Stamatu – va deveni aproape un leitmotiv al existenþei sale scriitoriceºti. Cum altfel am putea sã gândim faptul cã unul dintre importantele lui volume de poezie poartã titlul de Kairos, care ºi el include ideea unui anume fel de Timp.
Aplecându-se asupra poemelor lui Hölderlin, Heidegger, potrivit lui Stamatu, era preocupat, implicit, de esenþa ultimã a actului poetic, aceea ce pare totuºi sã ºovãie în aparenþa propriului ei chip exteriordeºi, altfel spus, tot ea este „întemeiere neclintitã” ºi „dã naºtere limbii”devenind „izvor de realitate”. La comemorarea unui veac de la moartea marelui poet, filozoful, trecând peste cutumele unor asemenea manifestãri, preferase pur ºi simplu sã aducã în discuþieo singurã poezie, aceea intitulatã „Sosirea acasã/ Cãtre rude” (Heimkunft/ An die Verwandten) spunând cã: „Profesia poetului este sosirea acasã prin care se pregãteºte abia patria, - þara apropierii de origine. A pãzi taina apropierii ocrotitoare de bucuria supremã, ºi a împlini aceastã bucurie ocrotind-o, aceasta este grija sosirii acasã.” (Der Beruf des Dichters ist die Heimkunft, durch die erst die Heimat als das Land der Nähe zum Ursprung bereitet wird. Das Geheimnis der sparenden Nähe zum Freundigsten hüten und es hütend entfalten, das ist die Sorge der Heimkunft.” (Biemel,1982:3.)
Nu este greu de presupus ce ecou puteau sã capete asemenea comentarii în sufletul exilatului Stamatu, ca unul ce se ºtia ºi se simþea strãin (Unheimliche) adicã lipsit de patrieºi totodatã ca unul pentru care aflarea ºi ajungerea acasã (Heimischsein, Heimischwerden) – cele ce se petreceau ºi sub semnul sacralitãþii –care îi fuseserã interzise. Se întrezãreºte astfel ºi una dintre cauzele intime ale profundei sale apropieri de poetul ºi gânditorul Hölderlin, cel care, în dialogul sãu subtil cu lumea vechii Heladedescifra, în chip paradoxal, ceva ce abia urma sã se întâmple; altfel spus destinul unei întregi generaþii. „Va trece mult timp – subliniase ºi Walter Biemel – pânã când va fi înþeleasã în toatã însemnãtatea ei interpretarea heideggerianã a lui Hölderlin, pânã când ea îºi va fi fãcut în mod real efectul, transformând pe cei ce o ascultã.”(Biemel,1982:3.)
Era într-un fel previzibil(dat fiind cã ajunsese sã cuprindã lãrgimea acelui orizont originar) faptul cã Horia Stamatu avea sã îl traducã pe Hölderlin.Autorul lui Kairos gãsea oîndreptãþire sã readucã în atenþia veacului XX rolul de întemeietor, în ºi prin cuvânt, al poetului. Într-o lume „…zdrobitã de industrie, ideologie ºi destrucþie ecologicã” (Stamatu, 1981:191.) spiritualitatea din scrierile unor Jacob Böhme (Aurora), Novalis (Die Cristenheit oder Europa ºi poemul iniþiatic An Tiek), Horia Stamatu pãrea atins de irepresibila nostalgie cãtre vocaþia profeticã de altcândva amarilor poeþi (poeta vates), cei care „au intuit ieºirea lumii din regimul cuvântului” ca sã intre într-un regim care nu mai întemeia nimic. ªi astfel, „…în locul uneipermanente întemeieri,avea sã accentueze el, s-a instituitdesfiinþarea totalã ca anti-esenþã a istoriei /…/ mica noastrã planetã, ajunsã un pumn de pãmânt în bãtaia tuturor vânturilor din golurile ne-fiinþãrii.” (Stamatu, 1981:192.) Poetul român trãitor la Freiburg îºi reconsidera devenirile timpului sãu interior ca pe un timp intensiv al scrierilor proprii confruntându-l cu timpul oropsit în care „…orice gând luminos este imediat redus la negurã prin îndoialã, orice salt este imediat tãiat de o bruscã paralizie, totul este redus la orizontul unei infinite mlaºtini.”(apud:Popescu, 2006: 93.)
Din cele expuse în cele de mai sus apare, cât se poate de limpede, faptul cã „heideggerianismul”, contrar pãrerilor exprimate de unii, a avut totuºi o influenþã deosebit de puternicã atât asupra gândirii, dar mai cu seamã asupra poeziei lui Horia Stamatu.Putem presupune cãceea ce l-a apropiat de filozoful german a fost aceeaºi neliniºte în faþa invaziei entropice a lumilor mecanice, simþindu-se solidar cu gânditorul ce avertiza asupra necesitãþii, tot mai stringente de evadare de sub claustrul procustian al hiper-tehnicizãrii pe care,acum devenise evident cãumanitatea nu mai era în mãsurã sã o controleze.De fapt admiraþia celor din exil faþã de Heidegger a fost cu totul ºi cu totul specialã. Faptul este amplu ilustrat într-un interviu realizat de Crisula ªtefãnescu cu regretatul cercetãtor Nicolae Florescu în revista Jurnalul Literar din octombrie 2011. Acesta din urmã relata momentul în care „Heidegger împlinea o cifrã rotundã, 80 de ani./…/toate se întâmplau în 1968-1969. Era o sãrbãtoare mare, pe care nemþii nu au marcat-o. (Dar) Horia Stamatu împreunã cu Octavian Vuia (acestapublicase o carte omagialã dedicatã filozofului) ºi încã vreo câþiva colaboratori l-au adus pe Heideggerla Paris./…/Mi-a povestitAmãriuþei (preciza Nicolae Florescu) /…/profesor de filozofie la Sorbona./…/Venirea lui Heidegger la Paris nu fusese anunþatã decât studenþilor. ªi sala «Richelieu», cel mai mare amfiteatru de la Sorbona, era atât de plin, cã nu se putea sta în el, atât de multã lume a venit. ªi românii, asta mi s-a povestit ºi mie dupã ani de zile, românii comparau ce se întâmplase în amfiteatrul «Richelieu» când se întorsese din America Thomas Mann cu ce s-a întâmplat când a venit Heidegger din Germania. La Heidegger a fost ceva ce a depãºit orice imaginaþie, efectiv nu s-a mai putut sta pe locuri, stãteau toþi în picioare. Heidegger a vorbit, cum vorbea el, o orã, cam 45 de minute. Nu vorbea mai mult de o orã. Tipul profesorului. Dupã care a plecat. În uralele mulþimii, care a pornit dupã aceea pe strãzi, a coborât pe Rue des Ecoles. Toþi aplaudau. A fost primit cu un entuziasm extraordinar./…/Adus de români.”
La fel de semnificativ în privinþa deosebitei admiraþii pe care Horia Stamatu a nutrit-o mereu faþã de autorul lui Sein und Zeitapareºi un poem intitulat Cabana Înþeleptului. Aºezatã imediat sub titlul poemului esteºi dedicaþia: „La cei optzeci de ani”.Apoi urmeazã un motto din Heidegger în limba germanã:„Aus der Erfahrung des Denkens”.Weg und Waage/ Steg und Sage/ finden sich in einem Gang. (Din experienþa gândirii: Cãrarea ºi mãsura/Trecerea ºi rostirea/ pot sã se afle într-un acelaºi loc).
Poemul se dorea o smeritã reverenþã adresatã filozofului ajuns la o venerabilã vârstã: „E o cãrare…/soarele piaptãnã pãdurea/ pe-o parte brazi/pe alta fagi/vântul mãturã pãdurea/ploi o spalã stele-o culcã//…// e o cãrare nevãzutã/ cãprioare sar pe deasupra/ ca peste firul apei/ întuneric mereu de o parte/ de alta întuneric de argint/ ogivele se înalþã la cerurile mãrii//…// e o cãrare/ nici dreaptã nici ocolitã/ e drum ºi nu e/ fãrã dus fãrã întors/ la început sfârºeºte/ la capãt începe//…// e o cãrare/ între des ca peria/ ºi tare ca piatra/ între greu ca pãmântul/ ºi iute ca raza/ între des ca noaptea nopþii/ ºi pustiu ca vremea/ fãrã soartã//…//e o cãrare/ cu buruieni pe-o parte/cu zmeuriº pe alta/e o cãrare cu zumzet de albine/e o cãrare/cu ploi de stele//…//ºi casa e liniºtea/ codrului dintr-o rãcoare//…//e o casã cu temelia de tãcere/cu zidurile neînfãþiºare/ cu tavanul luminã/cu ferestre întuneric/cu pragul veghe/ ºi podele mirare/cu uºa largã/uºa de strâmtoare/uºa fãrã lacãt/uºa ferecatã//…//acolo este frigul verii/acolo e cãldura iernii/acolo e întunericul zilei/acolo e lumina nopþii/acolo eorbirea astrelor/acolo e vederea orbilor/acolo e miezul vorbei/acolo e vorba miezului//…//aºa e dat sã fie/ cãrarea pleacã întorcându-se/ºi des ca peria e tare ca piatra/ºi tare ca piatra curge ca apa/ºi încet ca pãmântul iute ca raza/ ºi iute ca raza/dintr-un nimic în altul/e tot ce þine des ca peria/ tare ca piatra/greul pãmântului/ soarele ºi aerul”.
Discursul poetic etaleazã o viziune caleidoscopicã prin elementele unui aparent peisaj ce se structureazã ºi se de-structureazã printr-o polifonie de contraste, unde tavanul e de luminã ferestrele de întuneric, lumina e a nopþii ºi întunericul e al zilei; ºi am putea sã vorbim pre limba filozofului de un trecut, adicã despre un acum ce nu mai este ºi un viitor, acum ce tocmai se dizolvã în propria prezenþã (v.Heidegger, 1999, 77.),o îngrãdire a fiinþei în forme disparate unde cãrarea pleacã întorcându-se, piatra curge ca apa, pãmântul e iute ca raza, raza este ca greul pãmântului. ªi tot acest joc de contraste se împlineºteîntr-un simbol (tensionat imagistic) al singularei experienþe întru gândire (der Erfahrung des Denkens) acelui ce a locuit în respectiva Cabanã.
Sub iradiaþiile gândirii heideggeriene, Horia Stamatu încercase, prin apropierea de filozofie ºi prin scris,sã-ºi salveze moralmente libertatea persoanei ºi a creaþiei, sã-ºi pãstreze deplinãtatea rãmânerii sub marea deschidere de orizonturi a contemplaþiei.Într-un anume fel, scrierile sale puneau în relaþie cele douã modalitãþi de viaþã aparent diametral opuse pe care, încã din sec. XII, le descrisese unHugues de Saint-Victor:„Due sunt vitae,activa et contemplativa. Activa est in labore, contemplativa in requie. Activa in publico,contemplativa in deserto.Activa in necesitate proximi, contemplativa in visione Dei.”). Ideea de contemplaþie fusese impusãîn gândirea filozoficã ºicu sensul de supremã stare, dat fiind ºi faptul cã „…activitatea de gândire, pe care Platon o caracterizadrept dialogul tãcut pe care îl purtãm cu noi înºine, serveºte doar la a deschide ochii minþii, ºi chiar «nous-ul» aristotelic este un organ al vederii ºi contemplãrii adevãrului./…/Gândirea nãzuieºte la contemplaþie ºi sfârºeºte în ea, iar contemplaþia nu este o activitate, ci o pasivitate./…/” (apud. Arendt, 2018: 14.)
ªi totuºi, din perspectiva interioarã a poetului Horia Stamatu, numai despre pasivitate nu putea fi vorba pentru cã, sã ne reamintim de sensul unei maxime pe care Cicero o atribuise lui Cato: „un om nu este niciodatã mai activ decât atunci când nu face nimic ºi niciodatã mai puþin singur decât atunci când se aflã singur” (Nunquam se plus agere quam nihil cum ageret, nunquam minus solum esse quam cum solus esset) (Ibid: 15.)
ªi astfel poetul, mereu reflectând asupra timpului ºi a lumii în care i-a fost dat sã trãiascã, îndepãrtându-se de toate aparenþele, desluºeºte conflictul acut dintre omul istoric, cel fãrã ieºire, cel care nu mai poate ajunge la nimic deºi umblã pe drumuri fãrã capãt fiind destinat rãtãcirilor; toate aceste sintagme (pe care le regãsisem în deja amintitele interpretãri de seminar ale profesorului Heidegger) reapar iradiind în toate rostirile poetului român. Personajul principal al poemelor sale este mereu outsider-ul, „la personne déplacée”, aceea care nu îºi percepe ºi nu e în mãsurã sã-ºi înþeleagã condiþia. Cântecul corului din Antigona lui Sofocle, tradus de Hölderlin ºi reinterpretat la seminarii de Heidegger pãrea sã se insinueze ca un leitmotiv-efigie pentru omul veacului XX, mai ales atunci când se spune: „Înfricoºetoare sunt multe. Dar nimic mai înfricoºãtor decât omul.” Pentru cei din generaþia unor Octavian Vuia, Alexandru Dragomir, Petre Þuþea, Petre Pandrea, Constantin Floru, D. C. Amzãr, ªtefan Teodorescu, N. Balcã,Walter Biemel, cuprinzându-l ºi pe Stamatu,rostirea aceasta marcase deja supremaþiaunuidestin. De unde ºi poemul pamflet Twist 1963cu douã moto-uri: „Elle est retrouvée/ Quoi?...” din A. Rimbaud ºi „I am all for Verkehr without tyranny” din Ezra Pound (Canto CX): „Poeþii cautã astre noi ºi alte continente/ în vreme ce toþi cârnãþarii administraþiilor ºi economiei/ cer pielea halucinaþilor de luceafãr/ sã-ºi îmbrace cu ea mezelurile standard/ les bourreaux de charme de toate culorile ºi nuanþele/cer beregatele oamenilor liberi/ din dragoste filialã pentru «maica massã»/…/idealiºti ai vitaminelor în pilule/ aceºti humanitariºti ai pilulelor anti-viaþã/ aceºti mareºali porcini/ gata sã mântuie întreaga lume de libertate// pândesc din toate pãrþile/ vând piei de oameni cu toptanul/ îi joacã în zaruri/ îi potrivesc îi despotrivesc/ cu toate sosurile cu toate alifiile cu toþi acizii/cine nu vrea e pus la categoria câine/ în numele humanitãþii/…/ Toate s-au mutat într-un cer nevãzut/ nici singurãtatea nu mai e din acest cosmos./ Trompetele sunã în urechile surde.”
Titu Popescu observa – ºi pe bunã dreptate – cã, deºi anii ’30 înregistraserã „câteva resurecþii ale spiritului avangardist, Horia Stamatu s-a pãstrat într-o espectativã fecundã: a simpatizat «deschiderea» avangardei, dar nu i-a urmat prescripþiile programatice ºi cu atât mai puþin excesele/…/nu a consimþit la radicalismul iconoclast. Ceea ce ºi-a permis, în schimb a fost obþinerea unei stãri lãuntrice ºi deliberative, care a dus la emanciparea scrisului sãu, fãcându-l apt pentru registre diferite, seniorial stãpânite de un radar afectiv perpetuu alertat.” (Popescu,2006: 104.)
În paralel cu aceste consideraþii sã mai spunem cã poezia stamatianã rãspunde – printr-un adevãrat ricoºeu la ceea ce Adrian Marino considera, la un anume moment, cã a devenit marca generalã a literaturii sec. al XX-lea, adicã la „ideologizarea ºi intensa politizare, douã feþe ale unui fenomen unic, tipic epocii noastre. Ideologia inspirã ºi serveºte un program politic.Îi oferã legitimitate ºi orientare. Literatura devine, din aceastã perspectivã, instrumentul ºi modelul unui angajament ºi proiect politic.” (v.România literarã, nr. 23/ 1992).
Sensul acestui ricoºeu ni-l va limpeziVintilã Horia într-un articol(In memoriam) publicat în Revista Scriitorilor Români (nr.26 /1989): „…la Stamatu, ca ºi la alþii din generaþia lui, care e ºi a mea, cuvântul politic nu mai are nicun sens. Ne-am situat de la început dincolo de politic, pentru cã nu-i mai gãseam nici un rost ºi, în mare parte cheia vieþii noastre stã în faptul cã am încercat sã distrugem politicul ºi sã-l înlocuim, în cazul lui, ca ºi al meu, cu poeticul.”
Poetul ºi traducãtorul Horia Stamatu – perioada sa hispanicã
La începutul deceniului 5, când Horia Stamatu descindea pentru un întreg deceniu la Madrid,în viaþa literarã a Spaniei dejafusese constituitã o amplã ºi deosebit de puternicã grupare poeticã de români. Între aceºtia se vor distinge prezenþele active ale lui Aron Cotruº, Al. Busuioceanu, Vintilã Horia ºi Al. Gregorian. Ce repercursiuni, ce amploare ºi ce rezonanþe benefice a avut întâlnirea literaþilor români cu Spania ne spune chiar unul dintre aceºtea, Vintilã Horia, în nr. 18 /1981 al Revistei Scriitorilor Români,unde aminteºte de „vizita lui Aron Cotruºla Monserrat.” Totodatã emite consideraþii privitoare lainfluenþa„poeziei lui Juan Ramon Jumenez ºi a lui Vincente Aleixandre” asupra lui Busuioceanu; dar nu uitã sã aminteascã ºi despre „…cât a avut de spus Garcia Lorca lui Horia Stamatu” ºi, privitor tot la acesta, sã sugereze ºi cã,în mod vizibil, reverberaþii din „pictura spaniolã ºi anumite semnificaþii politice ale Spaniei creºtine ºi rebele” au amprentat poemele lui din aceastã perioadã.
Periplul sãu iberic va pune în evidenþã ºiconsecvenþa cu care Stamatu a stãruit în afirmarea cât mai fãrã echivoc a crezurilor sale artistice, dovedind ºiexistenþa unei anumite continuitãþi ce s-aperpetuat ºi în opera lui de traducãtor. Poezie, sacralitate,filozofie toateacestea vor contribui la configurarea unei amprentesingulare ce se regãseºte înîntreaga creaþie literarã stamatianã. Dificila traducere a poemelor lui Hölderlin (poetul despre care Heidegger spunea cã l-a aºteptat pe Dumnezeu) în limba celebrului Don Luis de Góngora y Argote (Seis poemas de Hölderlin în Punta Europa, Caietul 44, Madrid, 1963) precum ºi traducerea în româneºte a poemelor misticului spaniol Juan de la Cruz (Opera liricã, 1978) pun în luminã o accentuarea latenþelor de reflecþie ºi religiozitate care, în aceastã perioadã,au cãpãtat un contur mai pronunþat în exprimãrile sale creative, fapt ce ilustreazã ºi explicã într-un fel aparte vraja difuzã, atât de singularã, pe care o va cãpãta discursul sãu liric în acest deosebit de fast interval al vieþii de creator.Se impune sã menþionãm faptul cã, referitor la ceea ce tocmai am numit accentuarea latenþelor de reflecþie ºi religiozitate, în volumul Jurnal (publicat la Salamanca, Asociation Cultural Hispano-Rumana, 1976) poetul mãrturisea:„Tot ce nu duce/ la meditaþie/ vestejeºte// Contrariile/ ce ne sfâºie/ nu au fost/ niciodatã împreunã”; ceea ce nuanþeazã pe deplin claritatea orientãrilor ºi opþiunilor lui Stamatu. În pandant, va deveni evident ºi cã operade traducãtor cãpãtao funcþie cumva exploratorie, lumea ºi spiritualitatea hispanicã îi ofereau mari deschideri de orizont cãtre teritorii ce se ofereau unei noi cunoaºteri, traducerile vãdindu-se ca un veritabil anabasis.Prinsubtilele luitranslaþii,deopotrivã lingvistice, dar ºi spirituale, Horia Stamatu apare cu o incontestabilã vocaþie de rarisimcuceritor al unor teritorii fascinante.Cãlãuzindu-se potrivit unei aspiraþii care, evident, i-a devenit esenþialã poetul se îndrepta „spre luminile dãtãtoare de sens ale religiozitãþii” certificând astfel nevoia lui profundã care îl impulsiona cãtre o depãºire a cognoscibilului, sub o imperioasã nevoie de sens, dat fiind cã adevãrul ºi sensul nu sunt acelaºi lucru.Poezia, pentru el, pãrea sã aducã dovada cã toate cele ce ne apar sunt dãruite unui spectator care va depune o mãrturie. Pe bunã dreptate se poate accepta (cum de altfel s-a ºi fãcut) cã „…de la Mioriþa sau Meºterul Manole, pânã la gãsirea deplinãtãþii în starea de religiozitate, Horia Stamatu poate fi considerat, pentru noi, ceea ce simbolizeazã Claudel pentru francezi, G. Hauptmann pentru germani sau, mai recent, Mario Luzi pentru italieni.”(Popescu, 2002:94.)
Timp de aproape un deceniu el avea sã se integreze exilului românesc de acolo contribuind la o configurare deosebit de activã ºi vie a unei puternice miºcãri poetice de limbã românã, una foarte vizibilã ºi chiar deosebit de strãlucitoare prin diversitatea forþelor creative pe care le va fi pus în miºcare. Dar, ca ºi Aron Cotruº (Poemas) sau Al. Busuioceanu (Poemas patéticos, Proporción de vivir) poetul Horia Stamatu avea sã fie ºi el sedus de limba spaniolã ºi se va integra cu deosebitã vigoare ºi în viaþa literarã de zi cu zi a hispanicilor. Vintilã Horia va fi unul dintre cei mai în mãsurã sã observe ºi sã consemneze faptul cã scrierile lui au produs chiar un suflu de noutate în cadrul – pânã atunci apreciat a fi cumva prea tradiþional al liricii spaniole.
Aºa se face cã Vintilã Horia, în Acta Philologica, era unul dintre cei mai îndrituiþi sã consemneze un moment cu implicaþiile ºi, desigur, nu mai puþin cu împrejurãrile respective: „Ce fut à peine en 1942 qu’un Institut Roumain de Culture fut créé à Madrid, dont l’activité fut interrompue par la fin de la guerre.Mais tout de suite après, des chaires de langue et de littérature roumaine furent créé par le Gouvernement espagnol, à Madrid, Barcelone, Salamanque, Granade et La Lagune (Tenerife). Une nouvelle époque s’ouvrait ainsi dans l’histoire des relations hispano-roumaines. Aux deux écrivains roumains qui se trouvaient déjà à Madrides, Aron Cotruº et Al. Busuioceanu,vinrent s’ajouter des exilés, qui choisirent Madrid comme centre de leurs activités culturelles./…/Des centaines de conférences furent prononcées par ces intellectueles, qui créerent en Espagne un véritable climat d’intérêt autour des problèmes de la culture roumaine./…/En 1948 je donnais moi-même un cours de littérature roumaine à la Faculté de Lettres de Buenos Aires. Comme à Paris et ailleurs, il faut remarquer que l’activité des écrivains roumains exilés à Madrid se développe sur un double plan linguistique. Les poètes restent, en général, fidèles à leur langue d’origine, même s’il se laissent tenter par la muse locale. Aron Cotruº, Al. Busuioceanu ou Horia Stamatu, écrivent en roumain et en espagnol et poubliant leurs vers dans les pages de nombreuses revues éditées en roumain à Madrid, entre 1948 et 1959,en faisant paraître en même temps leur production espagnole sous forme des livres ou bien dans les revues espagnoles les plus importantes./…/ Plus intimement liée au drame de l’homme contemporain est la poésie de Horia Stamatu, image du conflict entre l’homme et l’histoire dont nous sommes tous les victimes, plus ou moine conscientes.Elle raconte, si cette parole peut nous être permise, l’aventure du réfugié, de l’exilé, de l’outsider ou de la personne déplasée au milieu d’un monde qui fait semblant de ne pas s’apercevoir de ce qui se passe autour de lui. Cette poésie est proche parente de la grande poésie européenne actuelle, ainsi que du romancontemporain, dont les problème sont ceux de l’outsider, du déplacé, ou de ce que Toynbee applait les prolétaires. Dans le cadre de l’immense conflit qui s’est produit entre les forces historiques, entre le masses dirigées par le tyrans, et l’homme conçu comme une réalité libre d’évoluer vers un avenir personnel, seul le poète, ainsi que le romancier, celui qui réfuse évidemment les fausse singeries du réalisme, voit ce qui se passe. L’homme massifié de la démocratie contemporaine, l’homme qui jouit en occident d’un bonheur aussi fragile que le malheur régnant dans l’univers concentrationner , ne comprend pas le sens du drame.Il ne l’a d’ailleurs jamais compris.C’est au poète d’exprimer l’inquiétude universelle, de lui donner un nome, d’esquisser une position devant les événements et d’éviter la chute. En tout cas, cette position est plutôt offensive que défensive, puisqu’elle ne se réduit pas à une critique, ou à des lamentations, mais elle propose la foi, ou bien la résurrection de l’être par dessu le remous temporaire des masses, comme remèdes ou comme armes spirituelles.
La poésie de Horia Stamatu est en grande partie inédite, comme d’ailleurs son oeuvre de prosateur, non moins importante, mais pour ceux qui la connaissent, elle représente une des attitudes les plus courageuses de notre exile, une des plus fidèles à soi-même et à une tradition roumanisme littéraire, qui constitue, en ce sens, un des mérites évidents du groupe poétique de Madrid . Les poésies en espagnole de Stamatu, parues en partie dans une revue de Madrid (Punta Europa) ne différent que par le langage de ses créations en roumaine. Il s’agit des mêmes problèmes, du même art poétiques, ce qui constitue évidemment une nouveauté dans le cadre, un peu trop traditionnel, de la poésie espagnole d’aujour’hui.” (Horia, 1964:197)
Desigur, Poetica lui Horia Stamatu s-a complinit într-un mod aparte sub iradiaþiile de poezie solarã a Spaniei, prin apropierile de Garcia Lorca, dar ºi sub puritatea adietoare de profundã credinþã a lui San Juan de la Cruz. Fremãtãtoarea liricã a acestuia îl fascineazã împletindu-se într-o sonoritate cãreia va simþi nevoia sã îi caute rezonanþe în ecouri sensibile ºi sinergice cu flash-urile din coloristica pictorilor El Greco („Din sãbii încruciºate/în carne luminã/ sfinþii/ s-au trezit în lume”), Velasquez („Între cer ºi pãmânt/e un cal de negru foc./ Pe cerul cu râuri/ de aramã sinealã ºi cãrbune/se citeºte soarta”), Goya („Goya aude /în firele penelului/ simfonia nopþii/ îmbrãcatã-n fildeº”) pe care va încerca sã le capteze în rostirile lui. Ciclul de poeme Punta Europa adunate în nr.19-20 al revistei Destin, prefigureazã volumul cu acelaºi titlu, iar sintagmele lui par sã se aprindã de la marile focuri bengale ale melosului hispanic: „În Alicante/ plouã foc/Strugurii se sparg”; „O gurã/ plinã de cântece/ muºcã din fructul/ soarelui roºu”. „Taurul înstelat al nopþii/ rãvãºeºte vise. Când Alba/ intrã în sat/ taurul soare/ trezeºte fecioarele/ de smoalã albastrã/ ºi zãpadã roz.”; „Din pustii de morþi Arcana/þipã dupã feþi smoliþi…/Stã cu pãru-n ochi þiganca/ printre bobii risipiþi./În nãframã îºi adunã/roua neagrã dintre gene:/marea sub un ciob de lunã/dornicã de haos geme.”; „ªi din luminã suptã/ cu ramurile toate/ se face o tãcere/ de dincolo de noapte”.
Pe marginea unor asemenea versuri Titu Popescu concluziona: „Ca ºi la San Juan de la Cruz, sufletul poetului român este cotropit de meditaþia nãscutã din contemplarea unei Spanii spirituale ºi telurice; dar el angajeazã poezia într-un activism al reveriei pe pãmânt strãin, unde simte, ca acasã, veneraþia: în Dumnezeu – scrie poetul – cuvântul «desfãtarea/ îºi avea». Iatã deci, cã întâlnirea cu spiritul iberic se dovedeºte atât de fecundã, prin subterane comunicãri. Imobilismul peninsular nu e inerþie, nici adorare pierdutã, nici stagnare, cu un acut ºi caracteristic simþ al eternitãþii.” (Popescu, 2002:111.)
Privitor la consideraþiile sale de traducãtor, deplin edificatoarepentru autorul lui Kairossunt chiar propriile sale mãrturii. Astfel, vorbind despre creaþia liricã a lui Juan de la Cruz, poetul pe care îl considerãinimitabilul ºi marele sãu model, Stamatuspune: „La San Juan de la Cruz am gãsit o culme, în sensul cã sunetul þine loc de imagine. /.../ Ca omagiu, ºi personal, ºi românesc, adus unei poezii de nivelul operei lirice a lui San Juan de la Cruz, la Freiburg, de prin 1968, m-am hotãrât sã traduc toatã poezia lui, ceea ce am ºi fãcut (...) San Juan de la Cruz m-a ajutat enorm la poezie, însã nu imitând. Prin studiu ºi traducere am ajuns la esenþa uneia dintre cele mai pure poezii, ºi aceasta m-a ajutat la propria poezie în sensul celui mai sever auto-control.”(Apud Manolescu, Fl. op. cit: 635)
Asemeneamãrturisiri adeveresc puternicaaspersie a vibraþiilor ºi influxurilor generate în lirica lui de poezia hispanicã. Ea pare sã ilumineze în poetica stamatianã deschideri cãtre un altfel de a fi al cunoaºterii, o iluminare de o naturã diferitã, aceea unde psalmul se va putea întâlni ºi va cãpãta ceva din ecoul iehurilor lui Anton Pan sau din rostirile unor Budai-Deleanu ori Ion Barbu. Dupã care, printr-un puternic contrast, acelaºi poet ne va îtâmpina cu orchestraþiile de alãmuri negre din Twist 1963, scrierile ce vor da un dinamism ºi o coloraturã aparte în economia întregii sale opere.
Preþioase informaþii privitoare la evoluþia scrisului stamatian culegem ºi din corespondenþa sa uneori foarte amplã. Rãspunzând unei solicitãri a doamnei Ileana Corbea, în 1999 L.M. Arcade (unul din prietenii deosebit de apropiaþi cu care a întreþinut un bogat schimb de scrisori) spunea: „Cu un an ºi jumãtate înainte de a ne pãrãsi, în februarie 1998, Horia Stamatu mi-a scris, cum i-a evoluat ºi cum îºi aprecia opera poeticã. Nu o ºtiam decât parþial, în pofida strânsei noastre prietenii, de mai bine de un sfert de veac, a frecventelor întâlniri ºi a scrisorilor aproape sãptãmânale pe care mi le adresa. «ªcoala mea poeticã» – îmi scria Horia – «mi-am fãcut-o pe baza unei credinþe, cea creºtinã, în care mi-am format gândirea ºi simþirea fundamentalã de existenþã. De la vârsta de 18 ani, când m-am convertit, pânã la patruzeci de ani, când l-am studiat, am gândit neîncetat în aceastã altã logicã, deci într-un nou fel de a gândi, baza altei metafizici decât cea a bunului simþ. Citirea formalã nu m-a atras decât în cazuri excepþionale. Cum este forþa sunetului la Eminescu ºi Leopardi, la Sfântul Ioan al Crucii am descoperit o culme. Sunetul þine loc de imagine.» Dacã o poezie este o indubitabilã întretãiere de gând sunet imagine în poezia lui am gãsit gând, sunet, dar nicio imagine. Am ajuns la un fel de revelaþie citind ºi recitind Romanþa I, închinatã Sfintei Treimi, pe care am tradus-o atunci, ºi mai târziu am publicat-o. Pentru avansul meu în poeticã descoperirea fãcutã în aceastã Romanþã este, pur ºi simplu, culminantã. Sfântul Ioan al Crucii m-a ajutat enorm în poezie, în sensul celui mai sever autocontrol.»”(Corbea, 2008:65.)
Într-o scrisoare ºi mai veche (datatã 6.VI.1969) adresatã tot lui L. M. Arcade începutul este cât se poate de abrupt „Sper cã ai primit «El cantico espiritual». Îþi mai trimit douã poeme de San Juan, prima dintre «Coples y glosa» ºi ultima din «Romania». «Coples y glosa» sunt 5, am tradus patru, «Romania» sunt 10, am tradus jumãtate. Una, prima, «In principio erat verbum», am publicat-o mai de mult în «Fapta». /…/dupã ce bãtusem câmpii o vreme cu Nietzsche, înghiþit cu ghiotura (în franþuzeºte), mã tot zbat între «profan» ºi altceva, fie între «literaturã» ºi «poezie», fie între filozofie ºi religie, fie între «istorie» ºi «metaistorie». De aceea ºi poeziile mele sunt alternante: când imn, când polemicã, sau când «logos», când «eros», însã pânã la urmã toate tind cãtre «altceva». În orice caz, niciodatã nu am putut fi mulþumit cu vreo poezie./…/aºa cum am fost nu mulþumit ci «rupt de toate», când am dat de poezia lui San Juan de la Cruz, prin 1951, la Madrid, dupã ce învãþasem cu sete spaniola. Tot ce ºtiam ºi gândeam despre poezie mi s-a cam zdrenþuit. E poezia cea mai «spornicã» posibil ºi e greu sã spun de ce. E rafinatã ºi în acelaºi timp elementarã, e supra cultã ºi în acelaºi timp folcloricã, uneori are o extraordinarã culoare de renaºtere, alteori e de-o totalã uscãciune teologicã, este contrariuloricãrei poezii «moderne», dar n-o ajunge nicio poezie «modernã», e abruptã, elipticã, uneori ºi discursivã, alteori este evocatoare uneori ºi teoreticã alteori, tot volumul ei se restrânge cam la 1000 de versuri ºi pare imensã, are ceva foarte închegat ºi infinit în acelaºi timp, pare monotonã, plinã de repetiþii, dar totul este de o miºcare pe care nu o gãseºti în nicio elocvenþã ºi în realitate nimic nu se repetã, totul fiind construit pe baza unui sistem de repercuþie al cãrui secret îl ºtiau mulþi poeþi vechi, dar la a cãrei eficienþã uluitoare nu a ajuns niciunul. Nu «inventeazã» nimic nici în formã, nici în tematicã, dar totul este nou, este creat nu «reluat».Ai sã mã întrebi pe cea mai bunã dreptate: nu cumva traducerea este o impietate? Nu pot rãspunde decât aºa: este o impietate aºa cum ºi iubirea este o impietate, prin care nu lasã lucrul «în pacea-ntâie a lui», cum spune Eminescu. Dar cum sã te opreºti de la a iubi? /…/Poezie din «limbaj pur ºi simplu» nu se scoate. Dacã nu e un «substrat» care sã conducã limbajul ºi sã-l ducã astfel la a revela ceva dincolo de limbaj, iese o gângãvealã ºi nimic mai mult/…/ Desigur, cã poezia «anti-obiect» este mereu valabilã, mai ales cã acum se suferã de boala «obiectului», de la Wittgenstein citire dar distrugerea aparenþei ºi elementarului «obiectului» nu e posibilã prin «limbaj pentru limbaj», ci tocmai prin acel «substrat» care sã-l conducã, sã-i impunã o «intenþionalitate».Altfel se ajunge la o fabricã de «haos sintetic», din care, spre deosebire de «haosul originar», nu naºte (ºi nu se) nimic./.../ Substratul lui San Juan mã subjugã.Câtã sãrãcie mi-apare, prin comparaþie, la atâtea «uluitoare» chestii moderne.” (Apud,Arcade,2019:25-26.)
Mãrturiile acestea sunt, evident, tulburãtoare. Ele pun în paginã consecinþele directe, repercursiunile profunde pe care impactul întâlnirilorpoetului traducãtor cu poezia hispanicã le-a determinat în starea de a fi ºi a deveni a poeticii lui. Sã luãm aminte la încã o confesiune dincolo de care sã desluºim pragul unui moment crucial de iluminãri interioare: „Tot ce ºtiam ºi gândeam despre poezie mi s-a cam zdrenþuit. E poezia cea mai «spornicã» posibil ºi e greu sã spun de ce.”Travaliul dificil, necesar – întâi de toate – cuprinderii, aprofundãrii, înþelegerii ºi, în fond, asimilãrii ºi redãrii acelui spirit ºi acelui unic melos interior cetraverseazãpoemele lui San Juan dau seamã despre capacitatea – rarisimã – a vocaþiei stamatiene de a „primi” revelaþii. Astfel înþelegem de ce traducerile realizate de el, dar nu mai puþin ºi uimitoarele, indicibileletranslaþiiîntre vibraþiile sufleteºti ale hispanicilor ºi celeale românitãþii ºi-au aflat o atât de subtilã compatibilitate, toate îmbrãcând coloratura unorprofunzimi de confesional. ªi totuºi, din desfãºurãrile ce vor urma unor astfel de conversii nu vor lipsi niciodatãadierile ludicului, ale unei senine ºi neîngrãdite senzaþii delibertate ºi de încredere în puritatea esenþialã a verbului câºtigatã ºi graþie acestor noi experienþe. Traducerile deveneau astfel semne ale unor suave îmbogãþiri de adevãratã renaºtere sufleteascã, dat fiind cã noi acorduri ºi noi accente se fãceau auzite în melodica poemelor lui ce apãruserã în Punta Europa. Iatã cum „sunã” ele sub un titlu ca Metamorfozele ghitarei:„…ce se stinge în lumina/ trupului cu solzi de lunã?/ ochi în cearcãne de zgurã/ cautã supt stele rouã/ moartã-n aºternut de jar/învia în vis ghitara.” Sau într-un poem intitulat La Eminescu ºi cu datarea cât se poate de semnificativã, surghiun 1950: „Ars de gândul scriu cenuºã/pe capacul urnii lume/ spor de grijã bat în uºã/ la o casã fãrã nume.// N-ar fi nimenea acolo/ decât focul care arde/ cât aici ºi mai încolo/ cât aproape ºi departe// Þelul este înapoi/ ºi tot zboarã înainte/ care sunt între noi doi/care fiu care pãrinte// Vremea toatã e cu mine/ dusã-acolo unde-o duc/în desimea de suspine/ ca în codru singur cuc// eu sunt vremea care trece/ cum în albii ape trec/ dar în care undã rece/ focul grijii sã-l înec?// Vântul ce bãtea asearã/ parc-avea ceva de spus/ dintr-o þarã-n altã þarã/ nu ºtiu unde s-o fi dus.”
Cum deja s-a putut vedea, Horia Stamatu se vãdeºte a fi fost, întâi de toate, un translator de suflet „dintr-o þarã-n altã þarã”având ceva de spus ºi ca poet, ºi ca traducãtor.Indirect însã, pentru a pune în adevãrata ei luminã aceastã laturã atât de complexã a personalitãþii lui ne vom apropia de ea prin intermediul atât almãrturiilor epistolare ale unor comentatori avizaþi, cât ºi pe calea propriilor sale mãrturii. Ne oprim, pentru moment la poetul Alexandru Lungu, unul dintre corespondenþii sãi constanþi,cel care,într-o scrisoare din 16 Ianuarie 1988 (v.România Literarã, nr.10 /2000)vedea în:„Horia Stamatu/…/ un pasionat traducãtor de poezie.” ªi þinea sã precizeze:„Îmi îngãdui forma prezentã, aflându-mã sub aura nepieritoare a scrisorilor ºi manuscriselor sale, în care se aratã ºi darul de iscusit tãlmãcitor. Nu ºtiu cât de întinsã a fost truda sa de transpuneri lirice dintr-o limbã în alta. Din arhiva mea se vede însã cã doi poeþi, San Juan de la Cruz ºi Hölderlin erau cei mai îndrãgiþi.” (Lungu, 2000: 10.)
Alexandru Lungu ne oferã un interesant fragment dintr-oepistolã a lui Horia Stamatu, text din care deducem cã manevrele denigratorii ale „organelor” din þarãîl urmãreau ºi pe el, ca ºi pe mulþi alþii: „Alãturat ai o poezie a Sfântului Ioan al Crucii, pe care am fost acuzat cã am plagiat-o. Poþi s-o compari cu poezia mea care-ar trebui sã fie plagiat. (...) Poezia lui, bineînþeles, este altceva, e superioarã ºi celebrã în toatã lumea. Opera Sfântului, partea liricã, am tradus-o aproape toatã. Aºa ceva dã enorme satisfacþii. Cum azi nu se mai poate scrie cum scriau San Juan sau Hölderlin, ºi cum acest fel de a scrie este aproape de sublim, eu îmi vindec nostalgia traducându-i. La Paris, la o ºedinþã de «cenaclu» am avut o rarã surprizã. Am citit traducerea poemului «Patmos» de Hölderlin. Când m'am întors la locul meu, soþia profesorului Poghirc a început sã-mi recite Pindar, în limba lui, pe care n-o cunosc, dar ritmul îl cunoºteam: Hölderlin luase metrica lui, pe care eu, conºtiincios, am redat-o în traducerea mea. Pãcat cã azi s-a rupt acest cuvânt din cuvânt.” (Lungu, 2000: 10.)
Un alt fragment, dintr-o corespondenþãdatatã 9 Martie 1988,scriindu-i aceluiaºi interlocutor despre traducerilesale din opera lui San Juan de la Cruz,Horia Stamatu se vãdeºte nu numai ca un pasionat cunoscãtor al creaþiei misticului spaniol, ci ºi ca un cercetãtor profund implicat în cunoaºterea ºi studierea celor mai subtile forme de configurare a tehnicilor de scriiturã poeticã : „Nu ºtiu cât merit omagiile pentru traducerea din San Juan, dar am fost foarte mãgulit ºi aruncat într-o grea ispitã: sã mã cred. Dacã traducerea e într-adevãr bunã, aceasta se datoreazã marelui spirit care-a dat originalul. Pentru cã marile spirite provoacã, inspirã. Nu ºtiu dacã e bunã sau nu, dar uite altã traducere, dupã ceva la fel de celebru, «Noche oscura…» Traducerea asta, ca ºi cealaltã, exactã în sens ºi formã. Ce-a eºit rãmâne sã-mi spui. Strofa, numitã de spanioli lira este neobiºnuitã în limba noastrã. Clasicii noºtri au luat dela Francezi alexandrinul, ºi de la germani, în special dela Goethe, ca Eminescu. De la italieni n-a luat decât Budai Deleanu. Spaniolii, la rândul lor, au luat lira dela italieni, vrem nu vrem, iniþiatorii literaturii moderne europene, adicã în noile limbi nãscute dupã antichitatea romanã (...) Poezia lui San Juan e divinã, dar traducerea un chin, însã e drept un chin dulce de care nu te poþi despãrþi.”
În 23 Martie 1988, deja suferind – mai avea doar un an pânã la trecerea în eternitate – Horia Stamatu îºi continua confesiunile epistolare:„Încã un text al lui San Juan de la Cruz în româneºte. Nu avem copie la maºinã, aºa cã l-am transcris de mânã, cu unele schimbãri. Nu am voie sã fac niciun efort inclusiv scrisul la maºinã. Am arest de camerã. Nu ºtiu dacã mã înºel sau nu, dar aceastã scurtã poezie, de patru strofe, mi-apare de-o intensitate ºi concentrare încã mai mari ca «Noche oscura ». Iar ca poezie de iubire nu ºtiu dacã are seamãn. Sper sã ies cu bine din actuala strâmtoare ºi sã-þi transcriu «Cantico spiritual».” Toate aceste trei poeme, noteazã în completare Alexandru Lungu în articolul citat mai sus, «Noche oscura», «Clama de amor viva» ºi «Cantico spiritual», sunt comentate cuvânt cu cuvânt de poet în trei tratate de misticã. Este evident cã Horia Stamatu era departe de orice epigonism. La fel de evident este cã, în cazul de faþã, se poate vorbi chiar despre o realã ºi profundã devoþiune închinatã celui care scrisese «Noche oscura del alma». Acestuia îi vor fi dedicate poeme cum e ºi acesta: «luminã dulce/ luminã fragedã,/ atotstrãbãtãtoare/ mereu îndrãgostitã,/ mereu fãrã seamãn,/ împarte bucuria/...» (Dialoguri V).”
ªi tot despre luminã în poemul La cules de cer: „Mai rece ca lumina fãrã începutului/ acoperã cu noi/ munþii cei mai înalþi/ doliul alb al desfiinþãrii/ în Atotfiinþã/”.
S-a mai vorbit în cele cuprinse în aceste paginiºi despre cultura ºi orientãrile filozoficeale poetului Horia Stamatu.S-ar putea alcãtui un foarte interesant studiu fie ºi numai despre mistica lui (discretã, submersã, dar cât se poate de limpede la o examinare cât de câtatentã ºi aplicatã), unde se simte – ºi de fapt iradiazã mereu ceva din – apofatismul Sfântului Dionisie Areopagitul. (Ceea ce nu înseamnã cã o asemenea trãsãturã de sorginte sud-est europeanã nu îl apropie cumva– aparent paradoxal – chiar de filozofia lui Martin Heidegger. Este suficient sã amintim cã un strãlucit teolog din Grecia contemporanã publica, cu ceva vreme mai în urmã, o carte intitulatã Heidegger ºi Areopagitul.)
Cumva în legãturã cu toate acestea, personaje destul de dubioase – din motive pe care le putem bãnui – aveau sã lanseze zvonuri ºi – ulterior– chiar afirmaþii cât se poate de limpezi despre un aºa-zis epigonism al lui Horia Stamatu ºi chiar despre o anumitã formã de plagiat, fapt care l-a mâhnit ºi l-a afectat profund pe marele poet român în exilul sãu de la Freiburg. Deºi lipsite de orice bazã realã, acestea surveniserã, din pãcate, tocmai în perioada cândHoria Stamatu fusese deja atins de efectele unei maladii deosebit de grave, iar suferinþele pe care le traversa atunci se întrezãresc ºi din epistolarul acelor momente:(„…l-am transcris de mânã, cu unele schimbãri. Nu am voie sã fac niciun efort inclusiv scrisul la maºinã. Am arest de camerã.”)
ªi iatã-l pe poet denunþând malversaþiile ce îi fuseserã instrumentatede un conaþional: „A doua chestiune, între altele o sutã, în legãturã cu acest articol, în limba englezã, este urmãtoarea afirmaþie: În orice caz întregul ciclu numit Ritmuri între aici ºi dincolo, una dintre cele mai elaborate, ºi fãrã îndoialã cea mai desãvârºitã operã poeticã este scrisã à la manière de San Juan de la Cruz.” Articolul scris cu o evidentã intenþie denigratoare fusese intitulatConsideraþii generale asupra operei poetice a lui Horia Stamatu, autorul lui fiind Ioan Petru Culianu, unpersonaj cât se poate de dubios (ilustrat ca atare ºi de cãtre propriul sãu sfârºit, rãmas neelucidat).Prezenþa acestuia în lumea exilului literar a rãmas destul de neclarã.
Privitor la respectivul articol sã maispunem ºi cã acesta a apãrut în revista International Journal of Rumanian Studies, volum 2, nr. 3/4 (1985) la Tübingen. „În tot ce-am scris eu poezie – sublinia Horia Stamatu referitor la aceastã intervenþie pretins criticã – nu poate fi nicio apropiere cu poezia lui San Juan de la Cruz, poezie sublimã care nu poate fi imitatã, adicã nu se poate scrie à la manière de San Juan. (...) Cred cã acest Culianu a fost împins sã mã desumfle, ºtiinþific, cu implacabila metodã a semiologiei. Ceea ce nu e nimic. În câþiva ani s-a terminat cu ea. (...) De altfel, pungãºia e totalã. Citeazã mereu, una de la rãsãrit, alta de la apus, dar în limba românã, fãrã sã traducã nimic în limba în care scrie, adicã în englezã, aºa cã cititorii strãini iau de bunã ce zice el, cu totul în rãspãr faþã de citat, fãrã posibilitatea vreunui control.” (Lungu, 2000: 10.)
Referitor la sus-amintita „întâmplare(!?!)” era cât se poate de firesc sã determine comentarii Aºa se face cã Isabela Vasiliu Scraba lua o poziþie tranºantã ºi,printr-o amplã intervenþie,încerca sã limpezeascã într-un fel„realitatea(!?)” ascunsã în spatele acestei evident falacioasepoziþionãri critice: „Intrigat de articolul despre Horia Stamatu (scrie ea), text la care Culianu ținea atât de mult încât n-a ascultat nici de Ierunca, nici de Mircea Eliade, care l-au rugat sã renunțe la acel text de «desființare» a celui mai însemnat poet al exilului românesc, Virgil Ierunca i-a împãrtãșit lui I.P. Culianu (fãrã menajamente) impresia sa dupã care asistentul de românã de la Gröningen ar fi fost un «trimis de stãpânire» pãstrând relații de colaborare cu Securitatea. (v. Ierunca, scrisoare cãtre Culianu din 6 octombrie 1978, în rev. „România literarã”, 7 febr. 1996). Pe 19 octombrie 1978 «trimisul de stãpânire» Culianu se vãita Profesorului Eliade cã Horia Stamatu «a trimis la toatã lumea» o traducere a articolului sãu «însoțitã de un comentariu de 27 pagini». Lunga scrisoare/.../ ajunsã și la Eliade, la Virgil Ierunca, Sanda Stolojan, Leonid M. Arcade, Paul Miron, Alexandru Lungu, probabil și la Vintilã Horia, a fost (și este în continuare) cu mare grijã «cenzuratã» sã nu «umbreascã» statuia de mucava pe care Securitatea i-a ridicat-o lui Culianu dupã ce l-a asasinat. Un securist îi spusese lui Petre Țuțea cã ei sunt pricepuți la ridicãri de statui post-mortem. Dar întâi bãtrânul filozof Petre Țuțea sã le «facã plãcerea sã moarã» (vezi Gabriel Gheorghe, Petre Țuțea între legendã și adevãr, București, 2001, p. 99). /.../ În ce-l privește pe faimosul Eliade, care l-a tot susținut și încurajat mai bine de zece ani pe tânãrul asistent de românã de la Gröningen, credem cã acesta nu s-a putut aștepta din partea lui Culianu la etichetarea drept «fascist», argumentatã printr-un raționament similar cu cel folosit de anchetatori în camerele de torturã ale închisorilor comuniste, apoi îndosariate de Securitate, spre a fi vehiculate dupã 1990 de toți semi-docții cu felurite patalamale în locul unui minim discernãmânt”(http://www.clipa.com/a7934-Isabela-Vasiliu-Scraba-Eliade-si-detractorii-lui-sau-Rafuiala-oamenilor-de-r226-nd-cu-omul-superior.aspx).
Poezia ºi copleºitoarea apocalipsã a umanului.
„Was ihr den Geist der Zeiten heisst,
Das ist im Grund der Herren eigner Geist,
In dem die Zeiten sich bespiegeln ”.
Goethe – Faust
Lecturând poemele lui Horia Stamatu e imposibil sã nu te reîntorci cu gândul la acea imponderabilã aparenþã a artei care, cum o gândea Hegel, anunþã prin ea însãºi ceva spiritualºi trimite de la sine la acest spiritual. El rãmâne printre marii nedreptãþiþi ai soartei – dar nu numai – ºi în acelaºi timp unul dintre marii poeþi români care, prin vitregia vremurilor este – în continuare – absent din conºtiinþa conaþionalilor sãi. Nici Eugen Ionescu, nici Cioran ºi nici toþi cei care i-au cunoscut ºi i-au admirat poemele nu s-au înºelat în aprecierile lor. Accepþia hegelianã acorda operei de artã rolul de conciliator între ceea ce este pur exterior, sensibil, trecãtor ºi cugetarea purã, între naturã, realitate ºi libertãþile infinite ale gândirii conceptuale. Fãrã a fi fost un hegelian, Horia Stamatu ne convinge, pe calea eminentã a poemelor sale, cã arta, în realitatea ei vibrantã ºi vie este singura capabilã sã înlãture ceea ce Hegel numea „…aparenþa ºi înºelãciunea acestei lumi rele ºi trecãtoare din conþinutul valoros ºi veridic al fenomenelor, dându-le acestora (ºi implicit nouã, celor de azi) o realitate superioarã, nãscutã din spirt.” (Hegel, 1966: 15.)
Creaþia liricã a lui Horia Stamatu s-ar pãrea cã adãposteºte în sine o veºnic insaþiabilã nostalgie a începuturilor aurorale ºi totodatã nevoia unei anamneze,în sensul de redescoperire a drumului de întoarcere cãtre transcendent, ca opoziþie faþã de tot mai violenta voinþã de de-teo-morfizare (Entgöttlichung) a fiinþãrii, acea voinþã de a goli lumea de Dumnezeu (Gottlosigkeit).Aºa cum sublinia Titu Popescu, „…neliniºtea existenþialã a poetului este generatã
de observarea uniformizãrii în de-spiritualizarea vieþii moderne, marcatã excesiv de funcþionarea exclusivistã ºi excelentã a lui homo tehnologicus, redus la un limbaj informaþional irelevant.” (Popescu, 2006: 40.)
În subsidiarul unei asemenea stãri de lucruri se face simþitã prezenþa golemicelor umbre ale globalizantei tehno-ºtiinþe, cu imperativele ei de eficienþã ºi vitezã sub care umanitatea se vãdeºte, pe zi ce trece, tot mai înlãnþuitã într-o captivitate fãrã speranþe. Din recentul trecut al gândirii europene se mai pãstreazã încã, tot mai toxicele reziduuri ale exacerbãrilor disolutive ale pozitivismului cu aºa-numita Concepþie ºtiinþificã despre lume (Wissenschaftliche Weltanffassung ) promovatã de Rudolf Carnap ºi Cercul de la Wiena. Potrivit ei, întreaga Filozofie ar fi trebuit sã se subordoneze empirismului, reducându-se la simple ºi, de fapt, primitive activitãþi de „clarificare logicã a gândurilor”(Wittgenstein). Redirecþionatã strict cãtre producþiile civilizaþiei de consum, totalitatea gândirii ar fi fost obligatã sã suporte o drasticã închidere cãtre oricare alte – mereu posibile – orizonturi de raþionalitate. Cu începere din ºi cu acele momente, uriaºele entropii ale Inumanului intraserã într-o ofensivã fãrã precedent, invadând cu sufocanta lor agresivitate lumile artei ºi ale culturii, adeverind astfel predicþiile unui Spengler despre timpurileomului faustic prin care civilizaþia va tinde tot mai insistent sã devinã „...o maºinã, care face sau vrea sã facã totul dupã modelul maºinii./.../O lume artificialã, (avertizaOswald Spengler) pãtrunde ºi otrãveºte lumea naturalã. /…/ Faptul cã gândirea umanã descãtuºatã nu-ºi mai poate înþelege propriile consecinþe face parte din tragismul acestui timp.” (Spengler, 1931: 81-82)
Într-un ultim interviu acordat presei (der SPIEGEL, nr.23 /1976 – „Nur noch ein Gott kann uns retten”)Martin Heidegger relua leitmotivul acelor (la vremea lor neluate în seamã) avertizãri ºi, prin afirmaþii tulburãtoare, încerca sã atenþioneze asupra mutaþiilor, tot mai vizibile, survenite în lumea contemporanã unde: „… omul este controlat, comandat ºi provocat de o putere care se manifestã în esenþa tehnicii ºi pe care el însuºi nu o stãpânește. (....) Ceea ce este valabil ºi despre orice putere ºi strãduinþã umanã. Numai un Dumnezeu ne poate încã salva. Nu ne rãmâne, ca unicã posibilitate, decât sã provocãm în gândire ºi poezie o stare pregãtitoare pentru apariþia sau absenþa Lui în crepusculul nostru: cãci în chipul Lui absent suntem noi înºine cei care ne pierdem".
Întragic-dramatica desfãºurare de evenimente a veacului XX îngrijorãrile lui Horia Stamatu se alãturau nu numai celor ale unor Oswald Spengler (Orice mare culturã este o tragedie;/…/pãcatul ºi prãbuºirea omului faustic sunt mai mari decât tot ce au putut vedea vreodatã Eschil ºi Shakespeare), Paul Valéry (Noi, civilizaþiile, acum ºtim cã suntem muritoare), Ortega y Gasset (Începe dezumanizarea artei), ci ºi acelora ale unora dintre cei mai importanþi romancieri ai timpului acela, precum Ernst Jünger, Raymond Abellio ori Vintilã Horia. ªi aceºtia, la rândul lor, încercaserã o descifrare a întunecatelor enigme ce apãsau asupra Culturii, a Timpului, a Civilizaþiei, atenþionând cã dezechilibrele apãrute între lume ºi om deschiseserã perspectiva instaurãrii unei noi barbarii.
Într-adevãr, din inanitatea tot mai accentuatã a culturii ºi din (tacit) general-acceptata decãdere a înaltelor valori ale umanului, înlocuirea omului cu materia a fost (ca ºi în recenta istorie a românilor) impusã ºi practicatã cu tot fanatismul specific ideologiilor de stânga. Iatã de ce, dupã o jumãtate de veac de totalitarism, ea apare astãzi la noi ca un fapt implinit. A devenit ceva obiºnuit în vorbirea curentã utilizarea unor sintagme, deloc inocente, cum sunt cele privind materialul uman, resursele umane, trecându-se cu nonºalanþã peste valoarea cândva consacratã a cuvântului Om, acela pe care înþelepþii lumilor antice îl înãlþaserã la rangul de mãsurã a tuturor lucrurilor! Nu mai suntem dispuºi sã observãm cã astfel, valoarea supremã a fost redusã la o depreciativã ºi derizorie entitate, expusã oricând ºi oricãror solicitãri de a se livra.Ceea ce, potrivit lui Heidegger, echivaleazã cu o situare evident depreciativã, mereu disponibilã (bestand), cãtre o comandã (bestelt) ocultã.
Vom înþelege de aici de ce comentând Twist 1963 (publicat în nr. 16/1968 al revistei Destinºi reapãrut ulterior în volumul antologic Kairos), Titu Popescu sublinia cã „Eroarea de a trãi în hrubele decavaþilor apare acum însoþitã de chemarea care însufleþeºte menirea poetului/…/ O mare dorinþã punitivã adunã în vers formule liminare de incriminare a existenþei de rutinã”. ªi comentatorul procedeazã la un inventar de termeni ai violenþei pedepsitoare a poetului: „discursuri humanitariste, mezeluri standard, pornografi progresistologi, umaniºti ai þapului în cãlduri, cârnãþari unanimi, revoluþionarul de lux, apostolic castraþi, traficanþi pacificoizi, leºuri venerate, acefali enciclopedici, ideologi de tãrâþã sinteticã”.(Popescu, 2006: 46.)
Aºa cã, pe bunã dreptate, discursul poetic concluzioneazã în cele din urmã cã: „Apocalipsul existent este definitiv:/ intelectualii îºi vând pãrinþii/ pe un tub de somnifere,/pe un surâs în galben/ pe dreptul de a se scãlda în noroi,/ pe nãdejdea de-a ucide, de-a ucide, de-a ucide,/ ultimul rest de om din bietul om.”
Evident, pentru Stamatu, cultura autenticã, aceea care în esenþã ar trebui sã însemne ºi sã determine o re-instaurare a ideii de valoare în toate supremaþiile ei, nu ar permite asemenea subordonãri. Când este vorba sã descifrãm sensurile discursului poetic stamatian nu reuºim sã ne depãrtãm prea mult de Heidegger pentru cã – așa cum, de altfel, constatase încã Titus Popescu – „acesta a fost teoreticianul cel mai înrâuritor asupra poetului.”(Ibid: 47.) De aceea ºi la el, ca ºi la autorul lui Sein und Zeit, gândirea ºi poezia sunt convertite în puterea superioarã, lipsitã de violenþã,singura în mãsurã sã se opunã fenomenului de dezrãdãcinare a omului ce se petrece sub ochii noștri.(v. op.cit. der SPIEGEL, nr.23 /1976)
În acelaºi timp este momentul sã observãm cã poezia se aflã într-o continuã ºi profundã rezonanþã cu unul dintre cele mai definitorii fenomene ale specificului uman: fenomenulcomunicãrii.„Suntem un dialog” scrisese cândva Hölderlin într-un poem rãmas, din nefericire, neterminat. A fost una dintre cele mai fulgurante constatãri ºi prin aceea cã ea trimite, evident, dar cât se poate de direct, cãtre ideea de Comunicare,dialogul constituind de fapt evenimentul esenþial al limbii, unul dintre temeiurile profundeale Dasein-ului uman. Aceasta pentru cã (reamintim din nou o rostire a lui Martin Heidegger) numai sub aceastã formã limba survine în istorie în chip autentic,zeii ajung la cuvânt (Zu Wort kommen), ºi apare strãlucind o lume.
Prin urmare, dacã vorbim de Poezie, vorbimimplicit ºi despre o anume formã deComunicare. Ceea ce reaminteºte ºi adevereºte tulburãtoarea afirmaþie a Stagiritului cum cãOmul este fiinþa care posedã logosul (Politica). Dacã tot l-am amintit pe Hölderlin (cel tradus în spaniolã de Stamatu), nu-l vom lãsa în uitare nici pe Novalis. În Fragmente logologice (o metafilozofie al cãrei obiect era spiritul însuºi, reflectând la propria sa cugetare) Novalis scria:„...tot ce aflãm este comunicare. Astfel, lumea e de fapt comunicare – revelaþie a spiritului”. Mai mult decât atât, el mai spune ºi cã aceea care deschide individualitãþile cãtre comunicare ºi astfel le face inteligibile este iubirea. În lumea contemporanã ºi filozoful Karl Japers se apropia de un asemenea mod de a gândi omul în lume, ne ezitând sã situeze comunicarea în înalta posturã de criteriu al adevãrului. În plus, afirmã tranºant cã ocredinþã filozoficã este adevãratã numai în mãsura în care promoveazã comunicarea. ªi, potrivit aceluiaºi Jaspers, omul este el însuºi doar când se aflã în stare de comunicare cu altã fiinþare autenticã ºi cu lumea, concluzionând cã el se poate împlini esenþial doar prin comunicare, aceasta întrevãzutã ca înfruntare animatã de iubire (liebender Kampf), cu o altã existenþã, subliniere prin care în fond readuce romanticele ecouri dinspre Novalis.
În cele din urmã modernitatea direcþioneazã inevitabil ºi cãtre Norbert Wiener cel ce decretase cãtotul este, sau pare a fi,Comunicare.ªi ne vom pãtrunde de ireductibila eiimportanþã atunci când P.Guiraud ne spune, aproape avertizându-ne privitor la aceasta: „elle touche à tout le monde et tout le monde y touche !”
Cu atât mai mult cu cât omul – în lumea de astãzi – se regãseºte ca element derizoriu, înglobat unor funcþionalisme unde se macinã doar pustiitoarea lipsã de sens, ne putem întreba: oare ea, Comunicarea, mai este ceea ce, la un anume moment, se crezuse cã este?...Pentru cã – de la o vreme încoace – am început sã simþim cã pânã ºilimbajul se poate ridica în faþa umanului monstruos ºi, chiar el,metamorfozându-se într-un misterios personaj principal (vezi Ionesco, Beckett...) apare într-o dramã, deloc difuzã; dacã nu cumva este vorba despre o insidioasã maladie spiritualã ce tinde, pe mai departe sã bântuie în destinul, parcã mereu mai întunecat al întregii umanitãþii.Invizibila ºi malefica lui omniprezenþã, tot mai incontrolabilã, ne face sã întrebãm dacã nu cumva între om ºi limbaj a survenit o fracturã fatalã? Cultura,despre care,aºa cum s-a mai spus aici, fusese gânditã de un Constantin Noica sub semnul trinitar al Comunicãrii, Comuniunii ºi Cuminecãriis-ar pãrea cã în prezentul nostru e traversatã de noi ºi imprevizibile fenomene tectonice. În ceea ce-l priveºte, Horia Stamatu vãdeºte în scrierile sale o sensibilitate cu totul aparte în percepþia acestor seisme.El se va regãsi mereu în centrul incandescent al unorfalii aflate în ebuliþie la care participã ºiîn calitate decomunicator al sublimului. Iatã un poem pe care îl ºi intituleazã Cuminecare: „Târziu era pluteam în fum/ în scãpãtatul cenuºiu/ se spulberase orice drum/ în cer ºi pe pãmânt: pustiu!/ Dar ceasul a bãtut în noi/ spre nu se ºtie ce va fi/ cu vremea datã înapoi/ monada se desvãlui / Lanterne scânteiau departe/ veniþi veniþi pãreau a spune/ dar clipa ruperii din moarte/ sorbise tot ce este lume.”
Prin urmare, potrivit numeroaselor rostiri poematice asemeni celor de mai sus, îºi face loc ºi se impune inevitabil iluminarea unui raport specific în singularitatea lui. Ceea ce încearcã sã ne spunã cã actualaCivilizaþie ascriiturii poetice nu mai poate figânditã ºi înþeleasã în deplinãtatea stãrilor ei decât alãturatã ºi acestui nou – la fel de controversat ºi enigmatic – termen, devenit ºi, totodatã auto-propulsat, atât ca subiect, dar ºi ca obiect al meditaþiilor noastre de zi cu zi:Comunicarea.ªi asta într-un moment când lumea, dupã tragica traversare a veacului XX, ajunge la conºtiinþa copleºitoarei grandori a ceea ce este de gândit(des zu Denkenden – Heidegger). Dar iatã cã acel eveniment esenþial al limbii, deci Dialogul, despre care se va fi spus în repetate rânduri cã este unul dintre temeiurile profundeale fiinþãrii, devine titlu ºi subiectul în sine al unui poem: „Stam la o margine de grui/ la ceasul ce sã fie nu-i/ când tremura întâia faclã / peste a lumii-adâncã raclã./ Bea fu porunca ºi bãui./ Ardeau tãmâie smirnã miere/ cãdelniþã o adiere/ cu doruri ce se duc ºi vin/ ºi te ucid de-atâta plin./Dar ce-am bãut n-avea culoare/ nu mirosea a nicio floare/ ºi cum n-avea nici gust deloc/ puteam eu ºti cã beau chiar foc?/Urcasem numai într-o clipã/ unde ce-i viu se înfiripã/ ºi în aºa domoalã searã/ mã risipeam în duh ºi parã/ ca sã adun în fãrã timp/ ce e pãrelnicului schimb./Atunci vãzui ce niciodatã/ în niciun fel nu se aratã/ eram uºor ºi strãveziu/ atâta doar cât sã mai fiu/nici nu eram însã fiind/ mãdesprindeam sã mã cuprind/ ºi cuprindeam în nicãieri/ pe azi pe mâine ºi pe ieri/ iar cum eram din tot nimic/nimicul mare totul mic/m-am întâlnit cu celãlalt/ legând adâncul de înalt./Când m-am întors era târziu/ ºi cât de greu mi-era sã fiu/aºa cum e când nu mai eºti/ ºi þi se cade tot ce creºti/ iar bogãþiile din jur/ fãceau nimicului cusur/ pãrea cã toate câte sunt/ miros a carne ºi pãmânt/ luceafãrul nefericit/ un sloi de gheþã-n infinit./ Atunci aud nu ºtiu ce glas/ nu mã lãsa n-am sã te las/ ºi viaþa iarãºi se urni/ rãceala stelei se topi./ Aºa a fost când am bãut/ din ce nu are început/ ºi-n ochiul care m-a sorbit/ cu taina m-am destãinuit.”
Poetul DumitruIchim este unul dintre cei care, tot în exil fiind, vor încerca sã dea o desluºire constelaþiei de sensuri sub care Stamatu îºi situasepoemele din Kairosºi ne reamintea cã pentru Hesiodacest cuvânt,Kairos;„apare ca o mãsurã dreaptã, o mãsurã convenabilã, dar ridicat de la cantitativ la calitativºiasociat cu timpul este momentul oportun, timpul favorabil, ocazia.” De aici, accentueazã el, ar începe adevãratul Dialogos, cel care – în cele din urmã – induce o metanoia, înþeleasã ca „schimbare ºi primenire a minþii“. Dar la Stamatu Kairos ar fi „o perpetuã rãstignire ºi înviere a Cuvântului/.../timpul împlinit/.../adicã timp soteriologic, un timp al Pantocratorului/.../clipã strãfulgerând Eternitatea în cuvânt./.../Spre deosebire de timpul spaþial sau biologic,Kairos este o transcendere interioarã, nefiind: «nici noapte nici zi/din rana ºtirii/ e timp sã fii/ în firea firii.» iar acest «timp sã fii»,sinonim cu fiat lux este tocmai timpul viu, creativ, logic ºi revelaþional/.../ din «Eu sunt cel ce sunt»/.../Nefirea este îndepãrtarea omului din zbuciumul creativ al lui Kairos, reducerea lui la «mlaºtina» de care vorbeºte Horia Stamatu în Dialogos, biologicul sub-biologic fãrã nicio perspectivã calitativã ºi soteriologicã.”(Ichim,1983:12.)
Este în fond ceea ce se întâmplã în civilizaþia actualã, devenitã, înainte de toate, o civilizaþie ce a exacerbat imanentul prin însãºi presiunea, devenitã insuportabilã, a imaginii. Forþa ei inexorabilã, dominã, deformeazã, falsificã, induce în eroare ºi deschide noi orizonturi – de cele mai multe ori falacioase – alterând tocmai sfera informaþiei ºi comunicãrii. De unde ºi exasperarea poetului din Soliloq VII: „Risipiþi-vã imagini zumzãitoare/ ºtergeþi-vã nouri de muºte/ îmbrãcate într-o mie de culori ºi una!/..../drojdia somnului putred/ ce nu se mai înfioarã / la fulgerãri de vis/ e corcitura firii descompuse/.../Cu ochii holbaþi/ tot cãutãm sã strãpungem/ un zid compact/ în care singuri ne-am închis. /Vai/ ananghia n-are nume/ o tot logogim/ o logovrãjim ºi logongorim...”
Astfel se ajunge la o amuþire a dialogului, la apariþia unui spaþiu al ne-vorbirii, practic obligând la tãcere; se paralizeazã, se inhibã puterea de fantazare ºi, de cele mai multe ori, aproape cã se stinge lumina cuvântului, aºa cum ne spun direct chiarversurile lui Stamatu dinPeisagiu poetul-în-cuºcã: „Vorbele nu mai au ce spune poeþii/ în lucruri fãrã ecou mor vorbele/ aduse de suflu taman în cuºcã/…/ mor fãrã ecou poeþii în lucruri/…./ ultima piedicã nici viaþã/ nici moarte..”
Iatã de ce n-ar trebui sã uitãm rosturile mari, fundamentale cu care este, dintotdeauna, investit Cuvântul. Despre el – încã Goethe ne învãþase – cã posedã elementul modelator (bildend!);cã el formeazã, modeleazã ºi educã! ªi de aceea – fiind mereu traversaþi de un timp al decãderilor lui –, ar trebui sã rememorãm cât mai des rostirile evanghelistului: La început a fost Cuvântul! În veºnic enigmatica lor profunzime, acestea capãtã astãzi rezonanþele grave ale unui adagiu cutremurãtor atât pentru acestprezent, tot mai bântuit de repetatele ºi neliniºtitoare amnezii, cât ºi pentru tot ceea ce – se întrezãreºte deja cu o îngrijorãtoare claritate cã – urmeazã într-un anume viitor.
Aparent insesizabil la începuturi, un anume tip de facere a devenit o obsedantã ºi maleficã omniprezenþã în totalitatea spaþiilor în care se manifestã existenþa umanului: „fabricaþia”. Ea exprimã puterea hiper-obiectualizãriice a survenit în lumea contemporanã; puterea care – ne avertizase Martin Heidegger cã în timpul nostru –a devenitincontrolabilã. Poemele lui Horia Stamatu evolueazã pe o lungime similarã de undã: sesizeazã în diverse momente faptul cã timpii rigizi ai automatelor mutileazã grav fiinþa umanului ale cãrei ritmuri erau, pânã nu de mult, în armonie cu ritmurile cosmice, cu miºcãrile astrelor ºi trecerea anotimpurilor, cu alunecarea norilor, a zilei ºi a nopþii, cu respiraþia imensã a oceanelor, cu rotaþiile ºi goana planetei prin spaþii. În percepþia lui relaþia secretã cu ritmurile ºi viaþa naturii s-a pulverizat ºi tind sã-ºi piardã luminozitatea, aceasta întunecatã fiind de dominaþia atotcuprinzãtoarelor dezlãnþuiri de forþe mecanice. „Ce sã mai plâng cenuºe scuturatã!/ªi cum aº fi plâns! Dar vãile erau/ uscate ºi vânturile sfâºiate-n haos/ nu m-auzeau.Zadarnic le strigam/…/Aºa am rãmas cu aduceri aminte/ce nu mai eram eu/ Împãrat al lacrimilor/ de apã tare al sfãrâmatelor cântãri/ ºi al strãinãtãþii veºnice.”(Bucolica IV)
Evident, glasurile artificiale din spaþiile fabricaþiilor au sfârºit prin a copleºi intimitatea fiinþei, inundând-o cu mãrfuri imunde ºi sloganuri publicitare. Totul econtrolat de nesfârºita ei putere. Esenþa ºi existenþa umanului se situeazã tot mai profund sub semnul elaborãrilor artificiale; se preparã industrial nu numai hrana ci ºi gândurile, imaginea lumii cât ºi propria imagine sunt supuse mereu unor interminabile prelucrãri. „În duhul fãrã hodinã/ în spaimã ºi neliniºte/ omul plânge ploi de sânge în rãzboaie/ plânge sudoare în munci fãrã capãt/plânge struguri în pãmântul/ cu morþii cei buni/…./infernul nepãsãrii/ e rãscrucea zeilor/ fugiþi din râul de noroi al omenimii/râu în lentã murdarã lunecare/ râul baltã râul agonie/râul cascadelor dintr-un eon în altul/ râul entropiei râul despuierii/ în veºnicie râu cu petrecania scrisã/ cu negrul zig-zag/ pe spatele viperei.”(Sfârºit de martie)
Vizibilul ºi invizibilul, sentimentele ºi credinþa, dezastrele, rãzboaiele sau crima sunt ºi ele instrumentate de o fabricaþiece ni le oferã în chip de entertainment. Apoi, desigur, Adevãrul, Binele, Frumosul, viaþa ºi moartea sunt supuse ºi ele unor inevitabile operaþii de „prelucrare” ºi se planificã în „oferte”.
Iatã de ce, în lumea pe care Stamatu o vede„zdrobitã de industrie, ideologie ºi destrucþie”,survin neîncetat noi tipuri de gândire, noi moduri de viaþã întemeiate, nu pe Adevãr, ci pe dreptul de a alege ºi promova nu importã ce adevãr sau minciunã. Astfel s-a dat naºtere unei lumi ºi unor situaþii despre care nu se mai ºtie – ºi nici nu se mai spune – în numele cui ºi pentru cine existã. Astfel stând lucrurile, un gânditor ca Berdiaev se considera îndreptãþit sã constate cã în epoca noastrã Fiinþei i s-a preferat nefiinþa (Un nou ev mediu ).
Sub procustiana rigiditate a industriilor, natura umanã a devenit tot mai copleºitã de automatisme ºi stereotipii. Rigorile la care e supusã în interiorul actualei lumi – mereu mai disipatã de infinitatea ºi atotputernicia inumanã a Obiectelor – tind sã pãtrundã ºi sã modifice pânã ºi în interioritatea cea mai intimã a umanului pentru a o supune ºi a o forþa sã devinã compatibilã cu implacabilul mecanicism al actualitãþii. Aºa se face cã gândirea, sensibilitatea, sentimentele ºi – pe cale de consecinþã directã Binele, Frumosul ºi Adevãrul – sunt supuse unor agresive procese de destructurare în perspectiva aducerii lor într-o concordanþã perfectã cu natura a tot ceea ce se aliniazã, ca reprezentare ºi naturã sub apartenenþanon-umanului: „timp pierdut în dauna eternitãþii vorbele/…/Cuvântul trãdezi te trãdezi eºti/ trãdat cu graþia cu muzica manipulate de un/ virus al vorbelor le dãm înþelesuri/ pe care nu le-au avut niciodatã/ sabie roasã/ de acizii unui rãzboi ipocrit numit pacea/ câiníi într-un bazar/ de nimicuri ucigãtoare cine sã-þi redea/ luciul adevãrului?” (Soliloq VII)
„Poieticul“ stamatian între religie, filozofie ºi dimensiune identitarã
„...rostirea cuvântului constituie spusa ºicântecul fiinþei înseºi (...), poetul se aflã sub puterea chemãrii discrete ºi stãruitoare afiinþei ºi este, ca atare, un salvator al fiinþeidin faþa sustragerii demonice a ascunderii.”
Martin Heidegger – Parmenide
Horia Stamatu face parte din categoria rarisimã a acelor scriitori pentru care reflecþia filozoficã ocupã un loc important în sfera preocupãrilor literare. În subtilã relaþie cu un asemenea statut, el a resimþit irepresibila atracþie cãtre acele (niciodatã prea limpezi) qualia sensibile care, întotdeauna, vor insinua ºi chiar vor predispune la o iminenþã a schimbãrilor în teritoriul mereu controversatelor forme de gândire ale contemporaneitãþii.
Existenþa lui literarã, precum ºi aceea de om al reflecþiei s-au datorat acelei conjuncturi prin care întreaga generaþie de tineri scriitori ce aveau sã ajungã în exil cãuta sincronizarea cu marea literaturã europeanã, manifestând o propensiune specialã cãtre metafizic ºi ontologic, cãtre pulverizarea vechilor structuri narative ºi regândirea literaturii ca formã deschisã ºi aptã pentru o aspersie a marilor idei ce agitau contemporaneitatea, acestea devenind principalele determinaþii pe care se vor întemeia de aici încolo atât ideologia lor literarã cât ºi întreaga evoluþie ºi desfãºurare a scrisului lor.
Poetul Horia Stamatu este totodatã ºi acela care, într-o corespondenþã cu bunul sãu prieten, profesorul Paul Miron, sublinia apariþia în scrisul românesc a unor elemente de nouã poieticã, legând acest fapt de zguduitoarea introducere la problema timpului datoratã lui Martin Heidegger în Was ist Metaphysik? (În parantezã fie spus aceasta constituia chiar textul prelegerii rostite de autorul lui Sein und Zeit, în 1928, în momentul când devenisesuccesorul lui Edmund Husserl la catedra Universitãþii din Freiburg.) Stamatu considera cã textul amintit devenise unul dintre principalii factori declanºatori care, la vremea respectivã, avuseserã o contribuþie decisivãpentruapariþiaºi impunereaExistenþialismuluiîn scrisul ºi orientãrile intelectualilor români.Este foarte adevãrat cã tânãra generaþiedin interbelic intrase într-un contact – am putea spune chiar privilegiat – cumeta metafizicianul de la Freiburg.Am adus în discuþie acest termen – aparent straniu –dat fiind cã autorul lui Sein und Zeit, urmându-l pe Nietzsche,punea metafizica sub îngrijorãtoarea interogaþie a unei gravisime uitãri a Fiinþei (Sein fergesenhait) ºi sugera nevoia unei depãºiri a metafizicii printr-o nouã gândire, care ar putea cãpãta sensul de „meta-metafizicã”.Copleºitoarea putere de seducþie a scrierilor lui déjà se ilustrase printr-un veritabil exod al studenþilor români la cursurile lui.
În ceea ce-l priveºte pe Horia Stamatu – ºi el s-a numãrat printre entuziaºtii discipoli aiprofesorului de la Freiburg – dar împrejurãrile fãcuserã ca drumurile lui sã fie cu totul diferite de ale celor pe care tocmai i-am amintit. Important este sã spunem cãel a fost cel ce s-a angrenat cu multã însufleþire la traducerea în româneºte auneia dintre celebrele lui conferinþe, aceea susþinutã la Roma în 1936 ºi intitulatã Hölderlin ºi esenþa poeziei (Hölderlin und das Wesen der Dichtung). Aºa se face cã notele lui de traducãtor prilejuite de respectivul demers deveniserã chiar ele o veritabilã disertaþie.
Înþeles în ipostaza, de altfel realã, de întemeitor prin cuvânt, Poetul ºi poezia vor avea o legãturã profundã cu dimensiunea identitarã. Dintr-o asemenea perspectivã Horia Stamatu reamintea dialogul lui Socrate cu Hermogenes din Cratylos, text în care se sublinia cã poezia este izvor de realitate, întemeiere prin cuvânt, cã poetul este dãtãtor de noimã (nomothet), legislator, dat fiind cã poeþii sunt cei care au dat nume zeilor. Aºa se face cã atunci când Hölderlin susþinuse cã „omul trãieºte poetic pe acest pãmânt”,în înþelegerea curentã s-a acceptat cã a fi poet înseamnã a poseda harul prevederii, al unei deschideri spre viitor, ceea ce presupune profeþia. (Stamatu, 1979:16.) Prin urmare, dimensiunea identitarã se desluºeºte începând cu Nomogenetica, cu naºterea numelor, ca fenomen deosebit de complex ºi impregnat de unicitate. Aici „sacrul se împleteºte cu umanul prin inspiraþie ºi numai astfel fiinþa umanã se defineºte inconfundabilã ca atare, adicã atunci când omul s-a gãsit pe sine identificându-se l-a gãsit ºi pe Zeul ce se confundã cu este, deci Vesta. Cel care, asemenea descoperitorului de izvoare, gãseºte ºi este purtãtorul acestei permanenþe a calitãþii pe care o numim este ºi pe care o þine ca pe un potir în cuvânt e poetul. Aºa cum focul Vestei, simbol al permanenþei lui este nu trebuie sã se stingã, nici cuvântul poetului nu trebuie înãbuºit./…/este rãmâne etern, prezent ºi inefabil cu Cel ce este mai înainte de toþi vecii.” (Ibid: 188.)
Subsidiar, ca exilat, ca om rãmas fãrã patrie,autorul lui Kairosse va vãdi profund preocupat de dimensiunea identitarã a românitãþii, abordând-o din perspectiva fenomenului de disoluþie spiritualã. Evocând miºcarea romanticã ce adusese în lumea culturii superioare folclorul, Stamatu se concentra ºi asupra esenþelor dimensiunii identitare întrezãritã ºi ca vocaþie profeticã a poetului (poeta vates). Trimiterile îl vizau întâi de toate pe Eminescu „ultimul romantic al lumii” în ipostaza celui care „a intuit ieºirea lumii din regimul cuvântului” ca sã intre într-un regim „care nu mai întemeia nimic/…/ În locul unei permanente întemeieri, subliniazã el, s-a instituit desfiinþarea totalã ca anti-esenþã a istoriei/…/mica noastrã planetã, ajunsã un pumn de pãmânt în bãtaia tuturor vânturilor din golurile ne-fiinþãrii.” (Stamatu, 1979:16.)
Începând de aici vor cãpãta un contur din ce în ce mai ferm acele elemente care, în siajul gândirii lui Heidegger, vizaserã tocmai esenþa Poeticului,inoculându-i ºi luiHoria Stamatu o vizibilã fascinaþie pentru Hölderlin. De altfel, alegaþiile sale sunt limpezi: „Urmând pe Hölderlin, Martin Heideggerse depãrteazã, spune el, de ceea ce ºtim despre poiesis, termen originar grec, fãrã sã-l contrazicã, ci numai rãscolind mai adânc în cãutarea semnificaþiei ultime a actului poietic/…/aºa cã nu ne oferã încã o teorie, ci cu totul altceva, mult mai profund.” (apud.Popescu, 2006:175)
De aici, printr-un veritabil salt cãtre esenþe ºiabordând semnificaþiile adânci ale dimensiunii identitare,autorul lui Kairos(care semnificã timp!) concluzioneazã cã aceasta este una dintremodalitãþile grave de interogare a literaturii ca lume aparte, dar ºi ca timp. Cât despre reflexivitatea, investigaþiile ºi construcþiile simbolice pe care i le-a consacrat, acestea devin temeiuri pentru toþi aceia care vor spune cã în scrierile lui se poate distingeun lirism al cunoaºterii prin care rãzbat nu puþine ecouri blagiene. (Popescu, 1971: 10.) Pornind de aici, înþelegerea dimensiunii identitare se vãdeºte legatã indisolubil de experienþe spirituale ce trimiteau cu gândul la strãvechimile traco-helenice, acelea în care poezia, religia ºi filozofia izvorâserã îngemãnate sub irepresibila nevoie a umanului de a se comunica plenar. Dar perspectiva ºi temeiurile prin care Horia Stamatu abordeazã dimensiunea identitarã constituie ºi o contracarare a unui specific – din ce în ce mai pronunþat în modernitatea noastrã – pe care îl sesizaserã încã Schelling ºi Hölderlin, iar Heidegger îl reluase în meditaþiile lui:înnoptarea temeiului metafizic al sensului când timpul devine sãrac (Zeit der Dürftigkeit). În lumea traversatã de o prãbuºire a esenþelor ºi valorilor fundamentale, dimensiunea identitarã afirmã irepresibila ºi insaþiabila voinþã de sens, sensul capabil sã-i defineascã ºi sã-i exprime irepetabilul, unicitatea, trimiþând la mereu neliniºtita ºi neliniºtitoarea interogaþie heideggerianã despre Esenþa Temeiului (Vom Wesen des Grundes). Aºadar dimensiunea identitarã capãtã o iradiaþie de marcã specialã a lumii spirituale, de inefabilã pecete a cãderii prin timp ºi totodatã refuz ºi ieºire din actualitatea lipsitã de plenitudine a unui „timp oropsit (dürftig) pe care îl trãim în istoria lumii de azi”, timpul în care Zeii au pãrãsit lumea. (Stamatu, 1981: 18)
Citându-l pe Heidegger,Stamatu considerã cã disoluþia dimensiunii identitare se petrece în timpul în care poeþii nu mai umblã„prin noaptea cea sfîntã” sã vesteascã ceva pe urmele foºtilor preoþi. E limpede cã ºi-au pierdut darul profetic. De unde ºi întrebarea gravã pe care o decupeazã din poemul lui Hölderlin: „La ce bun poeþi în vremuri oropsite?” (Weiss ich nicht und wozu Dichter in dürftiger Zeit?). Rãspunsul apasã asupra întregii noastre epoci. ªi, mai adaugã comentatorul Stamatu, întoarcerea la poeta vates care – asemenea vestalelor – sã întreþinã temeiul (esenþa!) existenþei în Logos pare a fi devenit o necesitate imperioasã, având în vedere cã în locul întemeierii (deci al esenþei), timpul nostru e dominat de anti-esenþa istoriei.
Pe urmele cuprinderii ºi înþelegerii unor asemenea stãri de lucruri, dacã vom explora tãrâmurile poieticului,vom înþelege cã ºi dimensiunea identitarã nu poate fi gânditã decât prin aceeaºi profundã ºi esenþialã apropiere cu sacralitatea. Va fi în firea lucrurilor sã se afirme despre poemele lui Horia Stamatu – aºa cum o face Ion Negoiþescu în Istoria lui –cã au o consistenþã de veritabilã theodicee.Ceea ce este valabil ºi despre eseistica lui. Care – ºi ea –vine dinspre sacralitate ºiaspirã la acel ceva din puritatea de începuturi a lumii, din neprihãnita luminã a increatului. De unde ºi impresia de minune a lirismului absolut pe care o resimte acelaºi Negoiþescu. (Negoiþescu, 1991: 335) Atât pentru poet, cât ºi pentru eseist s-a putut spune cã „religia are, constitutiv, o excelenþã esteticã. ªi în religie, ºi în literaturã, trãirea se exprimã printr-o mare tensiune simpateticã, activã în domenii marcate de o anumitã „…ambiguitate între imanent ºi transcendent, numen ºi natural./…/ Faþã de sacru, literatura/arta, beneficiazã de un impuls ludic apt de a instaura cât mai convingãtoare universuri alternative.” (Ibid: 143)
Sã convenim, prin urmare, cã scrierile lui Horia Stamatu posedã ºi totodatã reuºesc sã punã în luminã o înþelegere nu doar a fenomenului literar, ci – într-o mãsurã egalã – ºi a interdependenþelor ce opereazã în stãrile actuale ale lumii, subliniind esenþa subtilã ce „leagã” între ele fenomenalitãþile: „Cine reduce istoria la politicã face o gravã eroare – subliniazã el ºi continuã cu ideea cã –istoria este fundamental logos (de la lego, a aduna, a lega, a pune împreunã). Dar astãzi politica este tot mai departe de logos, /…./ În lipsa logosului politica nu mai are de apãrat nimic decît pe ea însãºi, adicã nu e decît o persistenþã a forþei care constrînge, însã nu leagã” (Stamatu, 1985: 13)
Actualitatea, clarviziunea ºi profunzimea acestor aserþiuni sunt tulburãtoare. Tot ceea ce ni se spune pare a fi scris din însãºi proximitatea zilei pe care o trãim, a prezentului. Dar nu mai puþin uimitoare sunt analizele pe care le întreprinde asupra fenomenului literar al exilului românesc: „Poezia exilului nostru este la cea mai înaltã expresie cînd ajunge la contingenþele ei naturale cu oracolul, profeþia ºi apocalipsa./…/ Vorbind despre Dichterberuf (Oficiul poetului), un mare poet german de la începutul declinului acestei modernitãþi pe care o înmormântãm azi ne aminteºte exemplar care sunt temeiurile poeziei, adresându-se celor ce îndeplinesc acest Oficiu: de ce oare, poete, vei fi ascultat profeþii Orientului, ºi imnurile Helenilor, ºi mai de curînd tunetul? Într’adevãr, acestea rãsunã în cea mai mare parte a poeziei româneºti din exil, ºi în raza lor de luptã poeþii, cum spune Dumitru Ichim, pentru întoarcerea logosului la el acasã, aceasta fiind ultima speranþã a popoarelor ameninþate cu dizolvarea, de a-ºi veni din nou în fire./.../ Când puterea lumii nu mai are nimic de-a face cu poezia, cu poeþii, când este deci ruptã de cuvânt, din putere a lumii se transformã în agent al neantului./.../Istoria este în mit, mitul în cuvânt, ºi cel mai adânc opereazã în cuvânt poezia. Genocidul nu este doar masacrarea unor corpuri vii, ci este ºi vitriolarea miturilor unui neam, ºi chiar ale unei lumi.”
Este cât se poate de limpede: conservarea/ pãstrarea dimensiunii identitare – aºa cum o înþelege eseistul – ar fi trebuit sã impunãîntoarcerea Logosului la el acasã. Ceea ce ar echivala cu o mutaþie taumaturgicã menitã „sã scoatã oamenii din sãlbãticia din care nici mãcar creºtinismul nu-i mai poate scoate, aºa cum se aratã azi cu mai multã violenþã ca oricînd.” (Stamatu, 1979: 16)
Dar dimensiunea identitarã – din perspectiva în care e abordatã – se revendicã cu temeiuri profunde ce survin ºi din cu totul alte teritorii decât cel al literaturii:
„De-a lungul timpului trecut de la adoptarea creºtinismului în limba latinã de cãtre strãmoºii românilor (sec. IV), spune el, s-a dovedit cu prisosinþã cã pentru civilizaþia româneascã primordiale nu au fost formele religioase, ci spiritul creºtin. Lipsa rãzboiului religios la Români este cea mai importantã notã caracteristicã a civilizaþiei lor.” (Stamatu, 1979: 144.)
Dar, dezvoltã el ideea apropiind-o de tragica actualitate, în România rãzboiul religios a început sã se desfãºoare în spaþiul concentraþionar pãzit de oamenii generalului rus Nikolschi, când Nichifor Crainic, fost profesor la Facultatea de Teologie din Chiºinãu „trebuia sã mãrturiseascã superioritatea temnicerului faþã de Dumnezeu, pentru cã temnicerul putea sã-i dea o lingurã de supã în plus.”(Ibid:145.)
ªi, tot ca o trãsãturã identitarã, el distinge faptul cã civilizaþia româneascã s-a centrat mai mult în sacru decât în juridic. Aspect ce ar fi avut o decisivã influenþã asupra limbii române, aceastã centrare fiind nu formalã, ci de tip organic. Românii, subliniazã Stamatu, au fost dintotdeauna toleranþi faþã de alte credinþe religioase, la ei nu s-ar fi putut nicicând întâmpla o noapte a Sfântului Bartolomeu. De unde se poate deduce cã absenþa, dispariþia, extincþia dimensiunii divinului nu poate avea drept consecinþã decât disoluþia ºi inevitabila extincþie a caracterului identitar. Aceasta este gânditã ºi ca esenþã istoricã participând la un anume tip de fiinþare. Utilizând o veritabilã arheologie a cuvintelor, autorul aminteºte de cultul antic Hestia-Vesta, cult al „vetrei, al cãminului, care este simbolul casei, al familiei, al continuitãþii familiale sau chiar civice, cum era cultul roman al focului pãzit de Vestale. În orice caz este vorba în aceastã rãdãcinã de ideea permanenþei...” (Ibid:188.)
Obsesiva dihotomie sacru/ profan ºi, indirect, întreaga fenomenologie a sacrului aveau sã vegheze drumurile aburoase, volatile, mereu pline de meandre ale cãutãrii unor forme de exprimare menite sã reprezinte glasurile exilului. Însã faptul ce avea sã producã o rãsturnare fundamentalã în configurarea lor a fost, mereu ºi constant, repunerea în discuþie a dimensiunii temporale. Stihiile timpului vor bântui obsesiv prin toate formele de fiinþare ale scrisului, fie cã va fi vorba de romancieri, de poeþi sau eseiºti. Iar termenii în care se vor structura argumentaþiile lor vor cãpãta conotaþii de o naturã, evident, mult mai gravã. Atât la Stamatu, ca ºi la Vintilã Horia rostirilese vãdesc sub semnele tragicului, iar coloratura lor este din ce în ce mai întunecatã dobândind dimensiunile unui Fatum. Timpul de aici încolo este cel ce marcheazã decisiv sensul relaþiei cu Fiinþa. Importanþa, pânã de curând discretã, aproape inaparentã a acestui nou operator,dobândeºte instantaneu accentele evanescenteale inefabilului. În siajul metafizicii heideggeriene,orizontul de aºteptare devenise, instantaneu, cu totul altul, dat fiind cã „...perspectiva care, de la începutul filozofiei occidentale, cãlãuzeºte deschiderea fiinþei /…/ se exprimã în faptul cã timpul este conceput pornind de la acum, de la ceea ce este prezent în cutare moment ºi în chip unic.” (Heidegger, 1999: 268-269.) Dar sensul relaþiei cu timpul întemeiatã din acest acum, din ceea ce este prezent ºi în chip unicîn datele unui anume moment se profileazã ca o apãsãtoare încãrcãturã de istorie! Acesta explicã ºi cauza în virtutea cãreia discursul literar al celor aruncaþi într-o nesfârºitã bejenie va pleda mereuîmpotriva timpului într-o vizibilã ºi declaratã tentativã de abolirea dimensiunilor sale malefice. Dintr-o asemenea perspectivã, înþelegem de ce scrierile lor (aºa cum încerca sã ne încredinþeze Vintilã Horia) au fost „...concepute ºi realizate în afara timpului, ca prieteni ai oamenilor, aliaþi nu ai utopiei prezentului, ci ai realitãþii viitorului./.../ Și era just (insistã el)sã mã întreb dacã timpul existã într-adevãr ...” (Horia, 1997/ 1998:212-213.) De unde vom fi mai în mãsurã sã înþelegem tranºanta lui decizie atunci când spune: „Sunt un distrugãtor al timpului istoric. /.../aceastã voinþã anarhicã defineºte personalitatea ºi cronologia poporului meu care a boicotat întotdeauna istoria...” (Ibid: 211)
Ieºirea din Timp(înþeles ca istorie) posedã ºi o conotaþie amintind de o anumeaurã misticã,prezenþãmereu subtilã a unei discrete experienþe a sacrului care – indiferent de genul abordat – i-a însoþit în mod constant toate scrierile. Dupã cum nuva fi de mirarecã ºi în existenþa literarã a lui Horia Stamatu vom regãsi ca atare amintita aurã.Vom descoperi cã aceasta iradiazãatât asupra indescriptibilei esenþetragicea poemelor cât ºi asupra eseisticii sale, unde relaþia cu Timpulpune o amprentã indelebilã. Pe aceasta din urmã o regãsmºi în confruntarea dramatic-personalã cuînsãºi faptul de a scrie,deosebit de vizibilã în corespondenþele sale cu L.M.Arcade ºi nu numai. În acelaºi sens (al deosebit de straniei ºi complicatei relaþii) devine evident cã nu vom putea sã trecem cu uºurinþã peste haloul ºi reverberaþiile lui Kairos care nu este doar titlul unui volum ci – mai degrabã – pare sã se insinueze ca o dimensiune destinalã. El este (cum ar spune autorul lui Sein und Zeit) o ascundere, pentru cã „învãluie”, dar totdeodatã ºi o „deschidere luminatoare” a unei Poietici ce concluzioneazã cã, în esenþa ei„…literatura este propriul ei timp, /…/ timp de sine stãtãtor ºi aflat în deplinã libertate faþã de conþinutul celorlalte timpuri” (Stamatu, 1977: 14) Evident cã într-o asemenea accepþie experienþa Poeticului devine inefabilã pentru cã numai prin ea se pãstreazã taina ºi misterul momentului auroral prin care umanitatea îºi deschisese cândva orizonturile în faþa unui fenomen inegalabil în curgerea tuturor timpurilor: sincretismul antic. Din acel unic izvorpoezia, religia ºi filozofia intraserã în lume purtând, fiecare,semnul sublim al îngemãnãrii matriciale cu toate celelalte. Problema care îl va preocupa ºi pe Stamatu, ca ºi pe ceilalþi, va fi aceea a conþinutului pentru cã, mai spune el: „ca ºi un spaþiu fãrã obiecte, un timp (deci timpul auroral) fãrã un conþinut în succesiune sau simultaneitate nu poate fi gândit. ªi tocmai un conþinut sau altul ne fac sã vorbim despre timp. /…/ fatalismul numit azi istorie este o gravã retrogradare a conºtiinþei în folosul unei tiranii sau a alteia care fac ce vor cu existenþa oamenilor./…/Prin abuzul unei puteri sau a alteia de aceastã falsã fatalitate, numitã ipocrit istorie, se impune timpului literarun conþinut care îl anuleazã, scoþându-l din specificitatea lui. Singura fatalitate din timpul literar este limba, fãrã de care nu ar exista nicio literaturã. Dar nu este vorba de o fatalitate în sensul neprevãzutului sau inevitabilului, ci de însãºi existenþa materialiter a literaturii, a cãrei componentã expresivã este limba./…/Limba este aceea ce dã împletirea cea mai intimã între timp ºi literaturã, aºa fel încât datoritã ei ajungem prin literaturã la un timp care nu mai este nici istoric, nici biologic, nici în desfãºurare naturalã, ci timp interior, aparte de realitãþile numite obiective, cum ar fi desfãºurarea istoriei, a vieþii ca atare sau dezvoltarea sentimentelor. Acest timp interior extrem/…/este un timp intensiv, este timpul creat prin artã./…/Prin timpul intensiv suntem prezenþi într-o realitate transcendentã a timpurilor amintite ºi aceastã realitate este limba însãºi.” (Stamatu, 1977: 14.)
„Cine are și ce are de rãzbunat împotriva tuturor urmelor istorice, spirituale și culturale? – se întreba Horia Stamatu, într-un articol despre Desființarea istoriei, publicat în Cuvântul românesc (an V, nr. 52, august 1980), dupã ce, mai întâi, subliniase faptul cã istoria unui popor reprezintã credința lui, cultura credinței lui ce se pãstreazã vie prin tradiție. Tradiția fiind transmiterea culturii care exprimã permanenta ei actualizare, care dã coerența moralã și spiritualã a unui popor. Și, mai departe, sublinia faptul cã „distrugerile culturale din România sunt istoria prezentã care pregãtește istoria viitoare, în primul rînd prin uitarea sau deformarea istoriei trecute și observa totodatã cã prin presiune spiritualã, moralã, psihicã și materialã, se urmãrește dislocarea interioarã a poporului român, transformarea lui în ceva fundamental contrariu firii pe care și-a format-o în cursul unei vieți milenare.”
|
Dan Anghelescu 6/19/2021 |
Contact: |
|
|
