De ziua Canadei
Mi-o făcusi Tu, mie, Doamne,
Căci, de ani, si-s om întreg
La vreo saptezeci de toamne,
Să mă bati si nu-nteleg:
Mi-ai dat, cât de darnic esti,
Să-mi petrec viata toată,
Într-o tară ca-n povesti
De frumoasă si bogată…
Casa,-mi plină de lumină,
Bani, cinstit făcuti, munciti,
Masa,-ntotdeauna plină
Si copiii fericiti,
Cu vecini zahăr si miere,
De cuminti, nici nu-ti mai spui,
Au respect, apreciere,
Doar la rană să îi pui,
Nu m-am plâns de ananghie,
Bat în lemn, de sănătate,
Multumită numai Tie,
Mi-au mers toate ca pe roate,
Însă, nu-nteleg si basta,
Cum de nu am fost născut
Precum toti din tara asta,
De la bunul început,
Si-ai ales ca eu, taman,
După ani de agonie,
Să mă nasc cu-n geamantan,
Doi copii si o Mărie?!
Valeriu Cercel
|
