Sonetul Totului Tot
Pământul, l-ai ornat, Doamne, cu minuni,
Întinse câmpii, codri și izvoare,
Dealuri cu vii, livezi înfloritoare,
Cântece și hore ca să ne aduni,
Lacuri cu nămoluri binefăcătoare,
Lauri din care să ne facem cununi,
Biserici și icoane ca să ne-mbuni,
Mireasmă, curcubeie și culoare.
Ne-ai dat femei cu-obrajii de zăpadă
Și piepturi pline de mandarine,
Pâine și sare, apă vie, zadă,
Munți silhui din care apa să cadă,
Bijuterii bătute cu rubine:
În toate astea, eu Te văd pe Tine.
SONETUL UNEI DESCOPERIRI
Te caut făr-de-ncetare de-o viață
Prin aer, pe pământ, mări și oceane,
Prin catedrale, prin cărți și icoane;
Vreau, Doamne, să Te văd un pic la față.
Poteci, am cutreierat, milioane,
Am cerut de la flori și pomi povață,
De la cărturarii care ne-nvață,
Dar încercările fostu-mi-au vane.
Am trecut prin furcile caudine,
Am acceptat astă soartă ingrată,
Sperând că îmi vor fi cupele pline
Cu tăinuite șoapte de la Tine.
Deodată o lumină îmi arată
Drumul spre Tine: inima curată.
SONETUL EVLAVIOSULUI
Dezleagă-mi, Doamne, taina nepătrunsă,
De vrei să-mi curmi nepotolita sete,
De-a Ta milostivire să se-mbete
Inima-mi, de-atâtea-ndoieli, străpunsă!
Permite-mi să mă adap pe-ndelete
Din sacra fântână, de noi, ascunsă,
O Mecca de puțini creștini ajunsă
Înainte de-a trece fluviul Lethe!
Fă să răsară peste noi lumină,
Să înotăm în Oceanul Luminos
(Adorată ipostază divină),
Sub cerul de-azur, Capelă Sixtină!
Locuiește-ne sufletul onctuos
Și-Ți vom ridica templu maiestuos!
SONETUL UNUI DOR
Mi-e dor de o clipă de armonie,
De-azur etern și-o ploaie de lumină,
De-o sacră iubire, o cupă plină,
De frenezia din copilărie,
Să le-așez o cunună de verbină,
Altă împărăție să învie,
Să nu-mi fie primăvara pustie!
Fruntea-mi, pentru toate,Ție se-nchină.
De cer prea mult, iartă-mi, Doamne, trufia
De-a îndrăzni la atare favoare.
Amețit, poate-am greșit galaxia,
Că n-am îmbrățișat ataraxia.
Totuși, decât să mă-nveți cum se moare,
Celesta muzică, dă-o mai tare!
SONETUL URCUȘULUI
Doamne Sfinte, Dumnezeule mare,
Un pumn de humă, dar munte de vină,
Se roagă să-l pătrunzi cu-a Ta lumină
Din care se-nfruptă și bunul Soare!
Păcătosul de mine Ți se-nchină
Cuprins de o adâncă remușcare
Și-Ți cere cuvioasă îndurare
Să-l ocrotească puterea-Ți divină!
Dă-mi, Doamne, un strop din harul Tău cel Sfânt,
Călăuzește-mă pe calea dreaptă,
Ajută-mă să găsesc pios cuvânt
Nemărginita bunătate să-Ți cânt!
Învață-mă procedura-nțeleaptă
Spre Tine, să mă-nalț treaptă cu treaptă!
|
