Anca Sîrghie - Lucian Blaga et sa dernière muse.
Anca Sîrghie, Lucian Blaga et sa dernière muse. Version française, avec annotations supplémentaires par Sorina Șerbănescu. Préface par Ovidiu Drima. Postface par Antonia Bodea. Sibiu, Techno Media, 2020. (Lucian Blaga și ultima lui muză. Versiune în limba franceză, cu adnotări suplimentare de Sorina Șerbănescu. Prefață, Ovidiu Drima. Postfață, Antonia Bodea)
Cititorul francez sau francofon interesat de cultura română și marii săi creatori este pus în fața unui volum menit să lărgească cunoștințele asupra poetului, dramaturgului și filosofului Lucian Blaga și a personalităților prezente în viața sa. Într-adevăr, descoperim că centrul de interes al cărții se învârte în jurul detaliilor referitoare la creația autorului și a mediului său, a condițiilor sociale, politice care au marcat ultimii ani ai vieții sale. Toate acestea prin mărturia Doamnei Elena Daniello, cea care devenise muza lui Lucian Blaga pentru mai bine de zece ani, către sfârșitul vieții sale. La acestea se adaugă, la sfârșitul cărții, o listă selectivă a lucrărilor traduse mai ales în limba franceză (realizată de Anca Sîrghie), o trecere în revistă a vieții și operei autorului adus în discuție, precum și explicații succinte asupra personalităților și a societății române a epocii — Sextil Puscariu, Leon Daniello, Constantin Daicoviciu, Ana-Dorica Blaga, Coriolan Brediceanu, Nicolae Titulescu, George Enescu, Emil Cioran etc. —, dar și ARLUS, Mémorandumul Transilvaniei etc. (realizate de Sorina Șerbănescu).
Dintre cele trei dialoguri puse în pagină de Anca Sîrgie, conferențiar la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, două relatează întâlniri cu Elena Daniello, în vârstă de 86-88 de ani pe vremea aceea, întâlniri filmate ale căror dialoguri, înregistrate începând cu 7 iulie 1998 și transcrise ulterior, au devenit sursă de informare. Astfel, primul „dialog pe paliere”, intitulat „La «Petite cigale» des vers de Lucian Blaga” („«Greerușa» versurilor lui Lucian Blaga”), se axează pe familia acestei femei deosebite precum și pe detalii ale vieții agitate și periculoase a epocii, epocă în care creația lui Lucian Blaga fusese pusă la index. Născută într-o familie de preoți și dascăli, numărându-l pe Sextil Puscariu printre cei cu care avea înrudiri de familie, Elena Daniello și-a petrecut copilăria la Bretcu, în județul Covasna, a studiat medicina la Paris, apoi la Cluj, unde s-a instalat în cele din urmă, în calitate de soție a lui Leon Daniello, medic și membru corespondent al Academiei Române, într-o casă în care își va deschide propriul cabinet de stomatologie. Iubirea dintre Lucian Blaga și Elena Daniello, o iubire marcată de înțelepciunea vârstei, a fost, de la un capăt la altul, impregnată de interesul pentru cultură, pentru binele țării zdruncinate de regimul comunist încă în fașă, de dificultățile personale pe care le implica această schimbare de paradigmă politică.
Cel de-al doilea dialog pe paliere, cu titlul generic „O vară de noiembrie” („Un été de novembre”), este înregistrat la Sibiu, în anul 2000, cu ocazia unei vizite a Elenei Daniello în casa Ancăi Sîrghie. Sunt evocate momente ale trecutului din care reiese înainte de toate faptul că Elena Daniello fusese conștientă de geniul lui Lucian Blaga și de importanța ascunderii și păstrării cu grijă a manuscriselor sale, ajungând uneori până la copierea lor. Principiul de bază al acestei relații, enunțat de Lucian Blaga însuși, era „Orice dragoste care duce la creație își dobândește legitimitatea” (73). Sunt evocate vacanțele „mai mult sau mai puțin lungi” la Gura Râului (comună devenită mai târziu refugiu pentru vacanțele de creație) din anii1945-1946, când Universitatea din Cluj se refugiase la Sibiu în urma Dictatului de la Viena. Rememorările aduc în prim plan lumea transilvăneană ce păstra un echilibru între etnii până la evenimentul din 1940 care a dat totul peste cap. Alte întoarceri în timp marchează integritatea intelectuală și morală a Elenei Daniello, femeia aceasta pe bună dreptate văzută ca ultima muză a lui Lucian Blaga și plecată dintre noi în anul 2010, la vârsta de 99 de ani.
Ultimul dialog pe paliere, bazat pe lecturi și cele două dialoguri care îl preced, este imaginar. Este datat decembrie 2014 și îl are ca partener pe Lucian Blaga însuși. Pentru a susține dialogul, cartea din care au fost extrase majoritatea citatelor—răspunsuri ale filosofului este Luntrea lui Caron.
Volumul acesta vine cu o documentație amplă și pasionată a autoarei, cu o capacitate de a face conexiuni între mărturiile directe și erudiție, cu înclinația de a trăi istoria literaturii prin întâlniri cu autorii sau cu cei care le-au fost apropiați. Prin cartea sa, redescoperim mai ales lumea de după cel de-al Doilea Război Mondial, lume generatoare de multe îngrijorări, dar care purta deopotrivă semnul înaltei culturi, al calității autentice. Este vorba despre un document interesant care se poate constitui în instrument de cercetare.
Se cuvine să salutăm, de asemenea, munca meritorie de traducere a acestei cărți care, în versiunea originală, a fost recompensată, în anul 2015, cu Premiul Octavian Goga venit din partea Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu.
Rodica Gabriela Chira
|
Rodica Gabriela Chira 5/20/2021 |
Contact: |
|
|
