Versuri:
Motto: ,,România este patria noastrã a tuturor românilor. E România celor de demult și a celor de mai apoi. E patria celor dispãruți și a celor ce va sã vie".
(Barbu Ștefãnescu Delavrancea)
Dragostea de țarã
Am sã scriu despre-o floare rarã
Pierdutã parcã-n veșnicie,
Pentru care strãmoși luptarã,
E scumpa noastrã Românie.
De-a lungul marilor istorii,
Au apãrat-o ca pe-un steag,
Purtat-au în timp multe glorii
Sã apere pãmântul drag.
Domnii Mircea, Ștefan, Mihai,
Mânați au fost mereu în lupte,
Luptat-au pentru-al nostru plai
Purtat-au brav bãtãlii crunte.
Ne-au cântat-o ades poeții,
Coșbuc, Arghezi, Eminescu
Și au lãsat eternitãții,
Iubirea de țarã și versul.
S-o ducem de-a pururi cu noi,
S-avem grijã-n veci sã nu piarã,
Este o floare-n trei culori,
Se cheamã, dragostea de țarã.
Trandafirul
Trandafir, floare de dor
Al dragostei mesager,
Veșnic și nemuritor,
Elegant, plin de mister,
Tu ești simbolul iubirii,
În dragoste ești magie,
Ambasador fericirii,
Sufletului poezie.
Un trandafir și-un surâs,
Vrãjesc inimi ce iubesc,
Le poartã în frumos vis,
Le-mbatã, le amețesc.
Poeții în vers te cântã,
Rege ești în poezie,
În rime dulci te descântã,
Pline de melancolie.
Tu ești regele iubirii
Și ești prințul florilor,
Mesagerul nemuririi,
Plin de grație și dor.
Parfumul de liliac
Mai știi serile de Mai
Când ne-ntâlneam sub liliac,
Cu vorbe dulci mã alintai,
Eu îți spuneam cã îmi ești drag.
Ne îmbãta movul parfum,
Uitam de ce ne-am întâlnit,
Ne încerca dorul nebun,
Ne atingeam ușor, sfiit.
Eram pe-atuncea doi copii,
Abia aflam ce-i dragostea,
Ne furam mici sãrutãri, știi,
Atunci începeam a-nvãța.
Mi-ai așternut la picioare
Covor din flori de liliac,
Îți strãluceau ochii-n soare,
Te priveam cu mare drag.
La ureche-ncet mi-ai spus
Cã mã iubești și îți sunt dragã,
Liliacul ne-a sedus,
Parfumul lui și-acum ne leagã.
|
