Versuri:
Motto: ,,România este patria noastră a tuturor românilor. E România celor de demult și a celor de mai apoi. E patria celor dispăruți și a celor ce va să vie".
(Barbu Ștefănescu Delavrancea)
Dragostea de țară
Am să scriu despre-o floare rară
Pierdută parcă-n veșnicie,
Pentru care strămoși luptară,
E scumpa noastră Românie.
De-a lungul marilor istorii,
Au apărat-o ca pe-un steag,
Purtat-au în timp multe glorii
Să apere pământul drag.
Domnii Mircea, Ștefan, Mihai,
Mânați au fost mereu în lupte,
Luptat-au pentru-al nostru plai
Purtat-au brav bătălii crunte.
Ne-au cântat-o ades poeții,
Coșbuc, Arghezi, Eminescu
Și au lăsat eternității,
Iubirea de țară și versul.
S-o ducem de-a pururi cu noi,
S-avem grijă-n veci să nu piară,
Este o floare-n trei culori,
Se cheamă, dragostea de țară.
Trandafirul
Trandafir, floare de dor
Al dragostei mesager,
Veșnic și nemuritor,
Elegant, plin de mister,
Tu ești simbolul iubirii,
În dragoste ești magie,
Ambasador fericirii,
Sufletului poezie.
Un trandafir și-un surâs,
Vrăjesc inimi ce iubesc,
Le poartă în frumos vis,
Le-mbată, le amețesc.
Poeții în vers te cântă,
Rege ești în poezie,
În rime dulci te descântă,
Pline de melancolie.
Tu ești regele iubirii
Și ești prințul florilor,
Mesagerul nemuririi,
Plin de grație și dor.
Parfumul de liliac
Mai știi serile de Mai
Când ne-ntâlneam sub liliac,
Cu vorbe dulci mă alintai,
Eu îți spuneam că îmi ești drag.
Ne îmbăta movul parfum,
Uitam de ce ne-am întâlnit,
Ne încerca dorul nebun,
Ne atingeam ușor, sfiit.
Eram pe-atuncea doi copii,
Abia aflam ce-i dragostea,
Ne furam mici sărutări, știi,
Atunci începeam a-nvăța.
Mi-ai așternut la picioare
Covor din flori de liliac,
Îți străluceau ochii-n soare,
Te priveam cu mare drag.
La ureche-ncet mi-ai spus
Că mă iubești și îți sunt dragă,
Liliacul ne-a sedus,
Parfumul lui și-acum ne leagă.
|
