Ileana Vulpescu a trecut în eternitate
De ieri, 12 mai 2021, apreciata scriitoare Ileana Vulpescu, autoarea romanului Arta convesației și a atâtor altor remarcabile cărți, a trecut în eternitate, mergând la întîlnirea în lumea umbrelor cu fiica sa Ioana și cu soțul, scriitorul Romulus Vulpescu.
Ileana Vulpescu s-a născut la 21 mai 1932, în comuna Bratovoești, din județul Dolj. A fost fiica lui Adrian Nicolaescu, agricultor din Bratovoiești și a Mariei (născută Socoteanu), din Mârșani. Tatăl său a murit când Ileana avea vârsta de 2 ani. A stat la Bratovoești până în 1939. De atunci, când împlinise 7 ani, a locuit la Craiova, unde mama sa s-a recăsătorit. Toată școala preuniversitară a făcut-o la Craiova. A locuit pe lângă Parcul Romanescu, pe strada Jitianu, iar la venirea aici avea vecin de casă, ca refugiat, pe ministrul de Externe al Poloniei.
A urmat clasele primare la Școala „Regina Elisabeta”, în perioada 1939-1943, apoi a fost înscrisă la Liceul de fete „Elena Cuza”. A frecventat cursurile doar trei ani, între 1943-1946, fiind nevoită să le întrerupă, din motive de boală. A terminat liceul în particular, în 1952. A fost premiantă toată școala, cum declară într-un interviu din 2013.
Studiile superioare le-a urmat la Facultatea de Filologie a Universității din București, Secția franceză, în perioada 1953-1958, susținând licența cu specializarea limba și literatura franceză.
La absolvirea facultății, a fost repartizată la Baia Mare, ca profesoară, dar „știind că n-am să mă duc, toate locurile mai bune le-am lăsat pentru ceilalți colegi despre care știam precis că se duc. S-au oferit însă mai multe locuri la Institutul de Lingvistică, pentru că se reîncepea lucrul la un dicționar al limbii române etimologic și istoric început de Sextil Pușcariu, dar întrerupt în timpul războiului. Noi l-am reluat de unde-l lăsase el. (...). Nu erau posturi corespunzătoare studiilor noastre. Ar fi trebuit să fim cercetători, dar ne-am angajat ca documentariști”.
A devenit apoi cercetător la Institut, care ținea de Academia Română și lucrează în această instituție din 1959 până în 1975, având o activitate bogată, axată în special pe lexicografie.
În 1962 a debutat ca traducătoare din limba franceză, cu Asasinul a murit I-ul, de Andre Wurmser, publicată la Editura pentru Literatură Universală.
În calitate de autor, a debutat cu povestirea Scrisoare către un cunoscut, apărută în revista orădeană „Familia”, la 7 iulie 1966.
Debutul editorial a fost cu volumul Ș.a.m.d. (proză și teatru scurt), la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, în 1969.
În cadrul Institutului, a avut o contribuție remarcabilă la re¬dactarea unor lucrări fundamentale: Dicționarul limbii române și Dicționarul explicativ al limbii române. Din păcate, starea de sănătate nu a fost una prea bună și a fost nevoită, în anul 1975, să se pensioneze medical.
În anul 1972 a devenit membră a Uniunii Scriitorilor și a făcut parte din Filiala București - Proză.
A scris intens proză și teatru, a tradus din literaturile engleză, franceză și spaniolă, dar și din literatura română modernă și contemporană în limba franceză.
Volumele s-au succedat și despre ele au scris critici importanți, dar nu atât cât și-ar fi dorit scriitoarea. Într-un interviu, spunea: „Eu nu pot să zic că m-a răsfățat critica literară, nici nu m-a ignorat total, dar nici nu m-a băgat în seamă cu niște lucruri care zic eu că ar fi meritat. Dar eu nu mă supăr, pentru că socotesc așa: o istorie a unei literaturi este ca o antologie, reprezintă gustul cuiva. Și dacă persoanei respective eu nu îi sunt pe gust, eu de ce să mă supăr?!”
Premiile literare reflectă și ele aprecierea de care s-a bucurat, dar, mai ales, Ileana Vulpescu a devenit unul dintre scriitorii favoriți ai unor largi categorii de cititori. Romanul Arta conversației, apă¬rut în 1980, a devenit un best-seller, toate edițiile s-au epuizat rapid, iar autoarea a intrat definitiv în conștiința iubitorilor de literatură.
Romanele ei au fost traduse în slovacă (Rămas-bun casei părintești), maghiară (Arta conversației), italiană (Sărută pământul acesta) și franceză (Arta conversației).
A colaborat la publicații precum: Familia, România literară, Vatra, Ramuri și altele.
A fost căsătorită cu poetul Romulus Vulpescu, pe care l-a cu¬noscut în 1952 și au rămas împreună timp de 60 de ani. Căsătoria civilă au făcut-o la 9 aprilie 1958, iar cea religioasă după puțină vreme, în Duminica Tomii din anul respectiv, pe 20 aprilie. Cel mai negru an din viața sa a fost 2012. În 12 august 2012 a murit fiica sa, Ioana, iar după cinci săptămâni, pe 18 septembrie 2012, pleca în lumea de dincolo și Romulus Vulpescu, lăsând-o aproa¬pe singură.
A fost distinsă cu Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București pentru romanul Rămas-bun, în 1976; Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române, în 1981; Premiul„Cântarea României”, pentru Arta conversației, în 1987; Premiul Revistei „Flacăra”, pentru Sărută pământul acesta, în 1988; Premiul și Trofeul Fundației Dignitas, pentru Excelență, în 2015.
La 5 iunie 2015, scriitoarei i-a fost conferit titlul de Cetățean de onoare al muncipiului Craiova, iar la 18 mai 2017 cel de cetă¬țean de onoare al municipiului București. Mai este cetățean de onoare al comunelor Bratovoești și Mârșani, din județul Dolj.
Tot la 18 mai 2017, președintele României i-a conferit scriitoarei Ileana Vulpescu distincția Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler.
A donat o mare parte din colecția sa de carte Bibliotecii „Alexandru și Aristia Aman”, din Craiova.
Dintre cărțile publicate de Ileana Vulpescu menționăm: Ș.a.m.d., proză și teatru, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1969; Rămas-bun, roman, Editura Cartea Românească, București, 1975 (ediția a II-a, Imprimeria „Arta grafică”, București, 1991 - cu o Secțiune critică despre carte, pp. 307-348, în care semnează: Valeriu Cristea, Val Condurache, Monica Lovinescu, Silvia Udrea, Vasile Chifor, Iorgu Iordan, Sanda Radian, Emil Manu, Stefan Baciu, Fănuș Băileșteanu, Horvath Sz. Istvan); Arta conversației, Editura Cartea Românească, București, 1980 (ediția a II-a, Editura & Imprimeria „Arta grafică”, 1992; ediția a III-a, Editura Tempus, 2010); Candidații la ferici¬re, proze, Editura Cartea Românească, București, 1983 (ediția a II-a, adăugită, 2000); Sărută pământul acesta, roman, Editura Cartea Românească, București, 1987 (ediția a II-a, 2000; ediția a III-a, Editura Tempus, 2010); Carnetul din port-hart, Editura Eminescu, București, 1996 (ediția a II-a, Editura Tempus, Ploiești, 1998); Arta compromisului, Editura Tempus, Ploiești, 2002 (edi¬ția a II-a, 2009); Pe apa sâmbetei, Editura Tempus, 2009; Viață, viață legată cu ață, Editura Tempus, 2009; Notă informativă bătută la mașină, Editura Tempus, 2011; Noi, doamnă doctor când o să murim?, Editura Tempus, 2012; Preludiu (Un preludiu al marii liniști), roman, Editura Tempus, București, 2017; Pachet complet Ileana Vulpescu - Ediție Aniversară - 12 cărți + Caseta (1. Arta con¬versației; 2. Sărută pământul acesta; 3. Pe apa sâmbetei; 4. Arta compromisului; 5. De-amor, de-amar, de inima albastră; 6. Viață, viață legată cu ață; 7. Rămas-bun casei părintești; 8. Candidații la fericire; 9. Carnetul din port-hart; 10. Notă informativă bătută la mașină; 11. Noi, doamnă doctor, când o să murim?; 12. Preludiu), Editura Tempus, București, 2017.
Prin dispariția scriitoarei Ileana Vulpescu tabloul scriitorilor români este mai sărac, dar prin scrierile sale lasă mai bogat patrimoniul literar national.
Rodica Pospai Păvălan
(Extras din fișa biobibliografică publicată în recenta lucrare „Oameni și cărți din Sudul Doljului”, Editura Fundație Scrisul Românesc, 2021)
|
Rodica Pospai Păvălan 5/13/2021 |
Contact: |
|
|
