Voiaj la marginea pământului - Note de călătorie : Noua Zeelandă
CUVÂNT ÎNAINTE
A venit timpul să finalizez proiectul meu literar, VOIAJ LA MARGINEA PĂMÂNTULUI, cu ultima etapă în Emisfera Sudică, Noua Zeelandă. Proiectul cuprinde Note de Călătorie din trei țări: Singapore, un mic popas de o zi și o noapte, Australia cu un voiaj bogat de 11 zile și Noua Zeelandă, ultima etapă, cu un voiaj de 6 zile. Astfel, pe patru martie 2020, la lăsarea serii, am părăsit Melbourne și după un zbor de două ore și jumătate, la care se adaugă și orele procedurale, înainte de decolare și după aterizare, am ajuns la Auckland în Insula de Nord, după miezul nopții, cel mai mare oraș din Noua Zeelandă. Cunoșteam multe despre această țară din punct de vedere teoretic, dar nimic concret, pentru că doar acum aveam ocazia să pun piciorul pe pământul ei.
Programul voiajului era încărcat, cu vizite și excursii în cele mai importante și pitorești locuri turistice faimoase, despre care aveam informații, pentru că demult depășiseră granițele acestei frumoase țări insulare. Ca în celelalte destinații, unde am plecat pentru a scrie Note de Călătorie, și în acest caz m-am pregătit informându-mă până la amănunt. Din toate materialele scrise găsite despre Noua Zeelandă, pe care le-am lecturat și pătruns îndeajuns înainte de voiaj, mi-au rămas în memoria mea vizuală informații și proiecții imaginare care în general corespundeau, în mare parte, cu ceea ce vedeam în realitate, de parcă mai fusesem pe-acolo. Vegetația tropicală era așa cum mi-o închipuiam, clima prietenoasă, nici arșiță dar nici frig, pentru că în martie este începutul așa zisei "toamne", iar interminabilele turme de oi și vaci mi le închipuiam de mic copil, când învățam la geografie despre Noua Zeelandă. Trebuie să spun că am pășit pe pământul acestei frumoase țări, în Insula de Nord, cu emoții că un alt vis mi se îndeplinea, emoții care se pliau armonios pe curiozitățile care urmau să fie dezvăluite pe timpul vizitelor și ale excursiilor programate. Oricum, și aici, pentru mine urma o perioadă de muncă suprapusă pe sentimentul de plăcere, inerent voiajelor turistice. După Auckland, unde timpul a fost scurt, neputând face un tur de oraș amănunțit, am plecat cu autocarul spre Waitomo-Rotorua, unde ne-am bucurat de o excursie la peștera Glow Worm Cave din Waitomo.
O altă excursie a urmat la Te Puia, Parcul Național Rainbow Springs, unde am admirat multitudinea de specii endemice din fauna și flora caracteristice Emisferei Sudice și climei oceanice, inclusiv celebra pasăre kiwi, simbolul Noii Zeelande. În continuare, tot în zonă, am vizitat Thermal Reserve, un complex cu gheizere și vulcani noroioși, dar și atelierele de manufacturi ce au menirea de a conserva cultura Māori. Dar "cireașa de pe tort" în Insula de Nord a fost întâlnirea cu o comunitate Māori, chiar la ei acasă, în Tamaki Māori Village, unde am participat la un spectacol Māori Hangi. A urmat trecerea în Insula de Sud, după un zbor scurt, de la Rotorua la Queenstwon, unde am poposit patru zile în regiunea Otago. Am vizitat Parcul Național Aoraki Mount Cook, cu cel mai înalt vârf muntos de 3.754 m altitudine. În drumul spre Mount Cook am admirat zonele cu minele de aur Kawarau și faimoasele livezi de pomi Cromwell. Ultima etapă în Insula de Sud a fost marcată de croaziera pe Milford Soundcu destinația Fiordland, unde ne-au încântat celebrele fiorduri neozeelandeze cu cascadele Bowen Falls și Mitre Peak.
Dar Noua Zeelandă este o țară insulară compusă din două insule mari, de Nord și de Sud, și mai multe insule mici din apropiere, sau din depărtare până-n apropierea Cercului Polar. Are o populație de aproape cinci milioane de locuitori pe o suprafață mare de teritoriu (268.021 kmp), densitatea fiind de 18,5 locuitori pe kmp. Este poziționată în continentul Oceania, fiind cea mai importantă țară după Papua Noua Guinee, complet înconjurată de ape. Regimul politic este Monarhie Constituțională sub Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, ca vecina sa Australia. Capitala țării este Wellington, dar cel mai important centru economico-financiar este Auckland din Insula de Nord.
Istoria Noii Zeelande este legată completamente de a Australiei, în perioada 1790-1835 făcând parte din Noul Wales de Sud, dar și datorită vecinătății sau a colaborării de-a lungul vremii, mai ales pe plan militar, în cadrul ANZAC (Alianței Militare dintre Australia și Noua Zeelandă), alianță care a luptat alături de Marea Britanie. Este o țară dezvoltată din punct de vedere industrial, dar și al agriculturii, dispunând de imense suprafețe agricole, mai ales pentru creșterea animalelor și valorificarea pomiculturii. Dispune de resurse minerale, inclusiv rezerve aurifere. Turismul este una din ramurile economice importante, datorită zonelor peisagistice speciale, cu arii muntoase împădurite, cu floră și faună tropicale și o climă oceanică favorabilă; cu zona fiordurilor și a cascadelor, unde apele rezultate din dezghețarea ghețarilor aflați pe platourile din vârful munților își slobod apele ce se prăvălesc pe pereții stâncoși fără vegetație, până-n golfurile oceanului Pacific, unde-și găsesc odihna.
De multe ori am întâlnit Māori, oameni pașnici, muncitori și hotărâți. Ei au migrat pe aceste meleaguri între secolul al XIII-lea și al XV-lea, și sunt proveniți din insulele Oceaniei. Colonizarea s-a făcut la fel de greu ca în Australia, după multe războaie și pierderi de ambele părți. Insula a fost descoperită de exploratorii Companiei Indiilor de Est în secolul al XVII-lea, mai exact în 1642, de Abel Tasman, iar peste un secol, de către exploratorul britanic James Cook, care a revendicat-o în numele Regatului Unit. Nu ezit să spun că este o lume aparte, asemănătoare cu cea din Australia, dar ordonată și disciplinată. Mulți sunt fermieri, cu cirezi de vaci și turme de oi pe care le țin în câmpurile îngrădite, în pajiști îngrijite de parcă pe la ei n-ar crește ciulini, mărăcini sau buruieni. Pe la ferme rar vezi un om. Totul este organizat, animalele își iau singure hrana și apa; nu sunt lupi și nici hoți. Casele fermierilor sunt concentrate în sate sau mici orașe. La fel, în timpul zilei nu vezi un om. Ba mai mult, dacă vrei să intri, poți s-o faci pentru că n-au câini de pază și nici încuietori speciale ca la noi. Este insulă, cine să fure? Dacă fură, îl prinde imediat. Unde să fugă? Am mers prin satele lor, care sunt superbe. Niște mici orășele, foarte curate, cu străduțe și trotuare îngrijite și peste tot flori. Flori pe trotuare, flori în grădini și curți, dar nu vezi oameni, de parcă i-ar fi înghițit pământul. Bineînțeles, sunt la muncă și vin seara.
Eram în timpul pandemiei și glumeam cu un ghid de-al lor, făcând mici ironii:
— Dacă ne carantinează aici, ce faceți cu noi?
— Vă dăm câte o turmă de oi în grijă și v-asigurați singuri hrana!
Mai în glumă, mai în serios, destul de des ne gândeam la așa ceva. Dar Domnul a ținut cu noi și ne-am desfășurat ireproșabil sejurul și mai cu seamă, lungul drum de la-ntoarcere.
Se cuvine să mulțumesc bunilor mei colaboratori, scriitori și poeți, publiciști și critici literari, care m-au ajutat cu sfaturi și prețioase idei sau încurajându-mă cu mesaje și aprecieri pertinente, fără de care proiectele mele n-ar fi prins viață. E de datoria mea să menționez, doar pe câțiva dintre ei, lista fiind foarte lungă de altfel, începând bineînțeles cu distinsa doamnăscriitor de renume, Buni (Elena Buică), care mă veghează de peste ocean, din Canada, doamna Daniela Popescu, scriitor, poet și editor, domnișoara Cristina Botîlcă, tehnoredactor al prezentului proiect literar, distinsul scriitor și critic literar Nicolae Dina, care cu-atâta generozitate și profesionism îmi face prefețele cărților, reputatul scriitor și publicist George Roca din Australia, domnul Dumitru Puiu Popescu, directorul prestigiosului jurnal Observatorul de Toronto, prietenul meu Bogdan Marian, scriitor și cercetător științific, și nu în ultimul rând, George și Nicolae Stroia, tată și fiu, de la Armonii Culturale, care au realizat editarea trilogiei ”VOIAJ LA MARGINEA PĂMÂNTULUI” într-o manieră profesionistă, ireproșabilă. În final, aduc un pios omagiu distinsei doamne Ligya Diaconescu, reputat scriitor și editor, recent plecată la Cele Sfinte. Dumnezeu s-o odihnească-n pace!
Dar acum vă las să călătoriți virtual pe drumul "Zeelandei", în Tărâmul Sudului de la Marginea Pământului, printre povestirile mele în proză și versuri ușoare, pentru a avea lectură liniștită, plăcută și cu învățăminte.
Cu aleasă prețuire,
NICOLAE BĂNICIOIU
|
Nicolae Băniciuiu 5/7/2021 |
Contact: |
|
|
