De la Sfânta Nastere la Inăltare
Văzând ca întreaga lume a devenit, din necunoaștere, păgână
Și păcate multe oamenii, în viața lor fără o credință au făcut.
Din cerul lui, Dumnezeu cu voința lui supremă și stăpână,
Pe fiul lui la trimis la cei care, de EL sa știe, n-au mai știut.
Prin lumea cât era de mare și cuprinsa, sa-l nască a căutat
Și la o fecioară dintr-o cetate din Galileea, pe Gabriel la trimis
Dar Maria ia zis:- Cum sa fac aceasta, când nu știu de bărbat?
-Duhul sfânt se va cobori peste tine, vei naște un fiul și-l vei numi Iisus.
Vremea a trecut repede și ușor peste Maria, cu sarcina noului împărat
Iar când timpul s-a împlinit, în ieslea vitelor sa nască cel sortit
Dar Magii cu daruri și corul îngerilor la căpătâiul lui s-au arătat
Irod aflând aceasta, moarte tuturor născuților pană la doi ani a dorit.
În pribegia Egiptului până la moartea lui Irod, cu pruncul au plecat
Unde cu mare cinste și siguranța, Împăratul lumii a fost găzduit.
Însă, ca sa se împlinească scriptura: ,, Din Egipt pe fiul meu l-am chemat”
Cu buna lui mama și dreptul Iosif cu mare drag în Nazaret l-au îngrijit.
Dar timpul, prin tinerețea pruncului repede a trecut și din el om creștea
Urmând calea, înțelepciunii, pe care ia dat-o, tatăl lui, Dumnezeu
Iar poporul îl căuta, în jurul lui se aduna, și pildele înțelepte îi asculta
În afara de farisei, care îl vedeau ca pe un nou ales și moarte-i doreau.
Și-a luat Apostoli cu care în multe ținuturi din țara sfântă au umblat
Căci învățăturile lui sfinte, de la bunul Dumnezeu ce au fost aduse
Cu ele mult bine la oameni a făcut și pe mulți cu boli grele ia vindecat
Iar pe mulți păcătoși, din negura vieții lor, pe calea cea dreaptă îi puse,
Dar în timp ce poporul tot mai mult îl iubea și de soarta lui se îngrijora
Fariseii cum să-l omoare se sfădeau, și cum să-l prindă în greșeală grea
Deși la judecata Pilat nici un fel de vina nu-i găsea, totuși liniște voia
Și-i dădu liber poporului să aleagă dintre EL și Baraba pe cine vrea.
Fariseii însă, cu inimile negre de ura, a învățat poporul sa-l răstignească
Dindu-i lui IISUS o nemeritata și grea pedeapsa, fără dreapta judecata
Ca ei pe popor, cu mare dibăcie, de multe bunuri să-i jecmănească
Iar pe IISUS dându-l răstignit între doi tâlhari și altul scăpat cu fata curata
Iisus a știut ce i se va întâmpla, le-a arătat Apostolilor, prin pilde soarta sa
Spunându-le deseori tot ce el va îndura și cum la dreapta tatălui va sta
Judecat, răstignit, înmormântat și-o înviere cerească, cum și înălțarea sa
Cum Petru de trei ori de el se va lepăda și cum unul dintre ei îl va trăda,
Și-l va vinde pentru treizeci de arginți, iar cu o sărutare de EL se va lepăda.
Smerit și cu răbdare, Iisus nu sa încovoiat în fața grelei sorți, ce-l obidise
De bicele pe spate, pana la sânge luate și batjocură soldaților romani
Coroana de spini, numindu-l împăratul iudeilor sau câte-n scriptură scrise.
De strigătele gloatei cerând moarte, de fariseii ce au plătit trădarea cu bani
Fiul omului pierduse și ultima salvare, la tatăl din cer privea nedumerit
Sa se împlinească scriptura și tot ce sa scris din timpuri, asta s-a împlinit.
Și-o cruce grea ia pus sa o ducă în spinare, tirandu-și neputința istovit
Zicând mereu în sinea sa: -Dumnezeul meu, de ce oare m-ai părăsit?
Drumul Crucii a fost greu, spre nedreapta osândă cu greutate a pășit
Și dealul Golgota nu se mai termina, parcă locul osândei se depărta
Oțet cu fiere a primit ființa lui blândă, căci setea îl ardea atât de cumplit
În loc de apa vieții ce-i trebuia, un om bun la caratul crucii grele îl ajuta.
Batjocura soldaților, cu greu, pe drum a îndurat și nimeni nu la aparat
Iar ciocanele ce adânceau piroanele ascuțite, loveau mereu neobosite
Fără milă, în trupul lui însângerat, scuipat si lovit pe dușmanii ia lăsat
Cu adâncă milă, de mama lui, toate batjocurile soldaților erau privite.
Între doi tâlhari pe cruce ti-ai dat duhul tău spre ceruri de tatăl așteptat
Zicând, privind spre cerul zilei întunecat: - Tata! iartă-i ca nu știu ce fac!
În mâinile tale îmi încredințez sufletul! Am făcut, tot ce m-ai învățat
Și vin spășit la tine, tatăl meu din ceruri, de la cei ce încă nu mă plac.
O sulița a sutașului, în coasta, cu putere viața ți-a încercat
Bunul Iosif, prieten în ascuns, de la Pilat trupul lui IISUS la cerut
Și în rândul morților spre mormânt, cu mare jale te-au îndreptat
Înfășurând trupul în pânza de in curat, uns cu uleiuri cu miros plăcut.
Era ceasul al șaselea, când de moartea lui, centurionul a aflat
Și sa cutremurat când deodată, cerurile toate s-au întunecat
-Într-adevăr, omul acesta este fiul lui Dumnezeu! a exclamat
Și după el tot poporul îngrozit în jurul mântuitorului sa adunat.
În mormânt nou, săpat în stânca al lui Iosif din Arimateea, l-au așezat
Și-au pus piatra mare la intrarea mormântului spre veșnica odihna
Înmormântarea sa făcut în grabă, era ziua pregătirii începutului de sabat
Doi soldați puși să păzească mormântul, l-au sigilat, spre a lui tihna.
Fariseii știau că EL a spus Apostolilor ca a treia zi din morți va învia
Așa cum el însuși pe Lazăr, și pe fiica lui Lair din moarte veșnică ia sculat,
Aceasta frica, a fariseilor cum că Apostolii îl vor lua și cu EL se vor furișa
Sa arate poporului, așa cum a spus EL cu putere Dumnezeiasca a înviat.
După trei zile dimineața când femeile mironosițe la mormânt au venit
Cu miresme, doar doi îngeri erau și giulgiul cu care fusese înfășurat
Împreuna cu piatra mormântului de nu știu cine prăvălită, le-au găsit
Și de aceste fapte și de starea lui, în sinea lor, tare sau îngrijorat.
Au dat fuga la Apostoli și cu mare teama, pe cei găsiți, i-au anunțat
Despre minunea de la mormântul răvășit, cu îngrijorare le-au vorbit
Nu cumva, cineva din dușmanii învățătorului nostru sa nu-l fi furat!
Sau IISUS a ÎNVIAT și la Tatăl lui, cu mare cinste, în cer sa sa suit!
Jale mare și multe întrebări în jurul mormântului, Apostolii au căutat
Dar, femeilor mironosițe pe drum plecate, Iisus li sa arătat și le spune:
-Pacea sa fie cu voi! Fariseii au spus poporului ca frații m-au furat
Dar sa le spuneti fraților ca-i aștept în Galileea sa vadă marea minune!
Și Mariei i se arată dar nu-l recunoscu, doar când, bland îi vorbește.
-Învățătorule!..la strigăt și să nu-l piardă, sa prins de EL cu putere .
-Nu te mai prinde de mine, ca nu am plecat, încă la tatăl, ia spus, privește!
Pe Apostoli multe ia învățat, căci patruzeci de zile li sa arătat lor la vedere
După patruzeci de zile, petrecute încă pe pământ, din fata lor sa urcat la cer
Dar nu înainte de a le da duh sfânt Apostolilor să ducă la toate neamurile
Învățătura Evangheliei, credința în unicul Dumnezeu căci niciodată nu pier
După care sa înălțat în slavă și stă de-a dreapta tatălui acoperind veacurile.
,,Dar iarăși va sa vina, cu slava, sa judece viii și morții,
A CĂREI IMPARATIE NU VA AVEA SFARSIT “
30 Aprilie 2021 Toronto
PLANETA MEA
Strecoară zorii zilei, spre ochii tai lumina
Iar razele de soare cu marea lor voluptate
Să-și facă loc spre tine, se lupta cu Luna
Dar nimic nu le oprește, spre tine a răzbate.
Părul despletit de aur ti-l piaptănă duios
Strecurându-si jocul prin fereastra deschisă.
După o noapte cu vise, tu repeți pe derost
Povestea planetei, ce de oameni e învinsă.
Imensitatea distrugerilor, a pus stăpânire
Peste planeta mea și a celor ce nu doresc
Sa o mai lase urmașilor, ca sfântă moștenire
Din distrugerea ei, nicicând nu se mai opresc.
Bolnavă și bătrână, planeta ești murdara!
Vad trupul tău cum zace în mâlul deznădejdii
Nu vrei sa te acoperim cu flori de primăvară,
Sau cu puterile noastre, sa te apar de primejdii?
De ce taci și lași oamenii rai, sa te sfideze?
Hai sa ne luptăm cu ei! Lovește-i cu o stâncă!
Distruge-le obiceiurile și fa-i sa se întristeze
Să aibă o altă orientare în mintea lor prea natangă.
Coboară din cerul albastru, nemăsurată lumina
Și ia cântecele universului și înconjoară-te cu ele
Să devii Planeta Mea, a raiului sfântă gradina
Și nu vei înceta, sa ne fi sprijin în vremurile grele.
Am scris aceste versuri, din crezul omenesc
Căci lumea prea modernă, n-a învățat menirea
De a o păstra și pentru urmașii, ce si-o doresc.
Dar pedepsele tale vor putea sa-i învețe iubirea!
Ei nu știu... căci ea ne tine, de zeci de mi de ani,
Și nu-i bine la urmași, sa le distrugă moștenirea?
Sa se gândească si la tine, nu numai la bani!
Planeta mea bătrână, cât mai rabzi tu omenirea?
De-ar fi sa trecem o vreme în cântec și voie buna
Peste ale tale, minunate plaiuri, de Dumnezeu date
Vom înțelege cu toții, ca Ea... nu-i jucărie ce suna
Și despre distrugeri, nu vom vorbi, nici în șoapte.
Am sa te însoțesc iubito în aceasta lupta disperată,
Când mulți doar trâmbițează, iubirea pe pământ.
Oare-n mintea lor bolnavă, nu s-au gândit vreodată,
Căci distrugând pământul, nu-si vor găsi loc în cerul sfânt?
Toronto Aprilie 2021
|
Achim Bucutea 4/30/2021 |
Contact: |
|
|
