Ganduri de Pasti
Pastele este, dupa parerea mea, cea mai mare sarbatoare, cel mai mare eveniment religios al crestinilor. Este o sarbatoare mantuitoare, care duce de la moarte la viata prin invierea lui Hristos. Bucuria acestei sarbatori se confunda intotdeauna cu inceputul primaverii cand natura reinvie si cheama omul la renastere cu trup si suflet.
Pastele din acest an este cel de-al doilea din timpul pandemiei. A fost si este inca o perioada cu totul exceptionala, pe care niciunul dintre noi n-am mai trait-o. Si anul acesta, oricat de intunecat ne este sufletul, datorita restrictiilor legate de pandemie, tre¬buie sã fim curajosi – binein¬teles, aparandu-ne si noi, respec¬tand ceea ce reco¬man¬da medicii, facand ceea ce ține de noi sa facem, cum zice o vorba din po¬por: „Apa¬ra-te, ca si Dum¬nezeu sa te apere!”.
In condițiile actuale, de spaime, de amenintari, de izolare, avem nevoie sa ne hranim cu rugaciune si dragoste, cu incredere in Dum¬¬nezeu. Si unde putem sa ne rugam cum trebuie, decat in Biserica? In biserica vom gasi in sufletele noastre resurse care vin de la Dumnezeu: de incurajare, de luminare, de bucurie, de intarire. Chiar si acum cand este inca o situatie incerta, credinciosii nu au pierdut contactul cu biserica. Am urmarit slujbele on-line, am mers pentru rugaciune, pentru spovedanie, pentru mantuire, respectand masurile de protectie. In aceste conditii nesigure si preotii s-au expus la contaminare dar au mers acolo unde au fost chemati, pentru a spovedi sau impartasi oameni bolnavi, pentru a le da curaj si speranta. Ei au pus mai presus de teama, credinta si datoria ca sunt doctori de suflete.
Intorcandu-ma cu gandul catre indepartata mea copilarie, imi amintesc slujbele de Inviere de la Manastirea Casin, corul care canta din balconul inalt de deasupra coloanelor. Vocile aveau un sunet ingeresc si siluetele coristilor, suspendate in aer, aproape de acoperis, pareau gata sa-si ia zborul spre ceruri.
In Saptamana Mare serile mergeam cu oarecare fior in suflet la Denii, slujbe profunde, frumoase si inaltatoare.
La slujba din Joia Mare sunt citite cele 12 evanghelii ale patimilor Mantuitorului. Procesiunea religioasa cuprinde Denia ºi Vecernia care sunt unite cu Liturghia Sfantului Vasile cel Mare.
In Vinerea Mare, seara mergeam la Denia Prohodului, una dintre cele mai spiritualizate, dar si „spectaculoase“ denii. Culegeam flori mergeam cu ele la biserica, si le puneam pe masa ce simbolizeaza catafalcul Domnului. In aceasta perioada, apare “floarea Pastelui”, o floare mica alba, firava si neluata in seama.
Se spune despre Floarea Pastelui sau Pastita, ca pentru o zi este regina florilor, iar acea zi este Sfanta Sarbatoare a Invierii- Pastele. Si aceasta pentru ca a fost printre martorii Invierii Fiului lui Dumnezeu. Atunci cand Domnul Iisus Hristos fusese rastignit si era dus catre mormant, tot drumul era presarat cu niste floricele mohorate ce plangeau alaturi de femeile mironosite.
Apoi….. cum sa nu-mi amintesc cum bucuroasa participam la ritualurile binecunoscute in care bunica, cu indemanarea ei de femeie simpla dar muncitoare, pregatea ouale, iar eu trebaluiam pe langa ea cuminte, ca un soldat gata oricand pentru noi ordine. Oul rosu a devenit simbol al creatiei si Invierii, prin exemplul Mantuitorului nostru Iisus Hristos, culoarea rosie insemnand Sangele Domnului cel curs de pe Cruce pentru noi ºi pentru mantuire.
Una dintre legende spune ca, pe cand Iisus era chinuit pe cruce, mama Sa a plecat spre Pilat cu un cosulet de oua gandind ca in acest fel sa-l induplece sa-l ierte pe fiul sau. Pentru ca, la un moment dat, a obosit, Maica Domnului s-a asezat la umbra unui copac sa se odihneasca si, cand s-a ridicat, a vazut ca ouale din cos se inrosisera.
Sambata seara, dupa ce toate treburile erau terminate si totul oranduit in jurul nostru, plecam cu totii la Inviere. Oamenii paseau tacuti, cu sfiala, rar se auzeau soapte, toti pareau coplesiti de importanta momentului.
In fiecare noapte de Inviere, cand ascult minunatul cantec "Hristos a inviat din morti, cu moartea pre moarte calcand, si celor din mormanturi viata daruindu-le...", ma cutremur si inteleg ca Iisus a murit in chinuri, pe cruce, din nemarginita sa iubire pentru oameni. Privesc cu bucurie lumina lumanarilor, lumina ce se revarsa peste multimile de credinciosi, alungand intunericul si transformand intreaga biserica intr-o adevarata candela pe harta noptii. La miezul noptii clopotele bat navalnic. Vestea Invierii lui Hristos strabate ca un fior multimea. "Veniti de luati lumina" canta tunator vocea preotului.
Ei bine, asa cum in noaptea magica a Invierii se ia lumina de la lumina, si bucuria trebuie sa aprinda alte bucurii. Pe aripile bucuriei de sarbatoare doresc ca miracolul Invierii sa ne aduca in casa lumina, tihna, speranta si credinta ca vom reveni curand la viata normala.
Paste Fericit!
Dorina Cornelia Aldea, Vancouver
|
Dorina Cornelia Aldea, Vancouver 4/30/2021 |
Contact: |
|
|
