Searã Divinã
Frumoºii îngeri, din icoana serii, Surâd din ochii limpezi ca mãrgeanul, Aºteptând clipa sfântã-a Învierii. E-atâta pace-n sãlcii înflorite, ªi osanale cresc de pretutindeni, Slãvind mâinile ce-au fost pironite... Creºtinul pleacã fruntea la pãmânt, ªtiindu-se-n pãcate îngropat, Dar astãzi, gol este mormântul sfânt, ªi TOATE spun: ,,Christos a Înviat !”
poezie de Melania Rusu Caragioiu
Adunați lângã Pãstor,
cu ochii la mâinile ce frâng trupul, cu bucuria de-ai fi alãturi, nu vãd , nu simt seara umbrelor furișate în spatele inocenților iubitori de Domnul lor. Tãcere în rugã, suflete închinate Luminii la frângerea Pâinii și strigãtul iertãtor auzit doar de unii, ce vine din coama unui deal, un deal de moarte... dar și de VIATÃ! Unii-și întind mâna în blid cu drag, credincioșie și nãdejdea nedespãrțirii, alții se gândesc la arãtarea semnelor , cuielor fericite sã -și strecoare voluptatea nebunilor în trupul Rãstignitului... Alții, recuperați din trãdare mestecã lung dumicatul nemuritor în lacrimi doar de Domnul vãzute... Ultimul ... își numãrã blestemații arginți, cu gândul la averea nebunului care și-a dat morții viața, pe când trãia lângã Luminã...
poezie de Sanda Tulics.
C  N T E C M I S T I C Ce bine-ar fi dacã pe cer Ar fi întotdeauna- o cruce ªi-ar strãluci în plin eter, Eu sã-mi plec fruntea ºi sã-i cer Sã-mi ia poveri – ce nu pot duice... Ce bine-ar fi ca înmgeri puri S-o-mpodobeascã-n flori de crin; Imnuri, din miile de guri, Ce din înalt sã curgã lin, Sã cânte imnul ei divin. E bine-ar fi sã-mbrãþiºîm A suferinþei ei povarã. Urcând a penitenþei scarã, În pulbere sã ne-nchinãm Cu lacrimi aurii, de cearã. Ce bine-ar fi s-o luãm cu noi Purtând-o pe al vieþii drum, Zdrobind pãcatele de scrum, Iar timpul sã-l dãm înapoi ªi tot ce-i rãu sã piarã-n fum !
poezie de Melania Rusu Caragioiu
|
de Melania Rusu Caragioiu 4/30/2021 |
Contact: |
|
|