Searã Divinã
Frumoºii îngeri, din icoana serii,
Surâd din ochii limpezi ca mãrgeanul,
Aºteptând clipa sfântã-a Învierii.
E-atâta pace-n sãlcii înflorite,
ªi osanale cresc de pretutindeni,
Slãvind mâinile ce-au fost pironite...
Creºtinul pleacã fruntea la pãmânt,
ªtiindu-se-n pãcate îngropat,
Dar astãzi, gol este mormântul sfânt,
ªi TOATE spun: ,,Christos a Înviat !”
poezie de Melania Rusu Caragioiu
Adunați lângã Pãstor,
cu ochii la mâinile ce frâng trupul,
cu bucuria de-ai fi alãturi, nu vãd ,
nu simt seara umbrelor furișate
în spatele inocenților iubitori de Domnul lor.
Tãcere în rugã,
suflete închinate Luminii la frângerea Pâinii
și strigãtul iertãtor auzit doar de unii,
ce vine din coama unui deal, un deal de moarte...
dar și de VIATÃ!
Unii-și întind mâna în blid cu drag,
credincioșie și nãdejdea nedespãrțirii,
alții se gândesc la arãtarea semnelor ,
cuielor fericite sã -și strecoare
voluptatea nebunilor în trupul Rãstignitului...
Alții, recuperați din trãdare
mestecã lung dumicatul nemuritor
în lacrimi doar de Domnul vãzute...
Ultimul ...
își numãrã blestemații arginți,
cu gândul la averea nebunului
care și-a dat morții viața,
pe când trãia lângã Luminã...
poezie de Sanda Tulics.
C Â N T E C M I S T I C
Ce bine-ar fi dacã pe cer
Ar fi întotdeauna- o cruce
ªi-ar strãluci în plin eter,
Eu sã-mi plec fruntea ºi sã-i cer
Sã-mi ia poveri – ce nu pot duice...
Ce bine-ar fi ca înmgeri puri
S-o-mpodobeascã-n flori de crin;
Imnuri, din miile de guri,
Ce din înalt sã curgã lin,
Sã cânte imnul ei divin.
E bine-ar fi sã-mbrãþiºîm
A suferinþei ei povarã.
Urcând a penitenþei scarã,
În pulbere sã ne-nchinãm
Cu lacrimi aurii, de cearã.
Ce bine-ar fi s-o luãm cu noi
Purtând-o pe al vieþii drum,
Zdrobind pãcatele de scrum,
Iar timpul sã-l dãm înapoi
ªi tot ce-i rãu sã piarã-n fum !
poezie de Melania Rusu Caragioiu
|
de Melania Rusu Caragioiu 4/30/2021 |
Contact: |
|
|
