Traditii si obiceiuri de Paste
Paștele, simbolizând învierea lui Iisus Hristos, este prima mare sărbătoare creștină după Crăciun (Nașterea lui Iisus Hristos).
În România există o serie de tradiții și obiceiuri de Paște care nu sunt legate numai de gospodărie, însemnând curățenia și pregătirea mesei îmbelșugate cu preparate din miel, ouă roșii, pască și cozonac.
Potrivit tradiției, în Joia Mare se vopsesc ouăle, cele mai multe în culoarea roșie, dar în ultimii ani se folosec din abundență și alte culori. În unele zone ale României, precum Bucovina, există obiceiul încondeierii ouălor de Paște.
În ziua de Paște, dacă se respectă tradiția, ciocnitul ouălor se face de la cel mai în vârstă către cel mai tânăr (de regulă cel mai în vârstă este primul care lovește oul). Mai întâi ciocnesc soții între ei, apoi copiii cu părinții, după care părinții cu celelalte rude, prietenii sau vecinii invitați la masă. În unele zone există obiceiul unei competiții a ouălor, cine reușește să spargă mai multe.
În multe zone rurale ale țării cojile ouălor înroșite sunt aruncate pe pământ pentru fertilizarea holdelor, viilor și livezilor sau se pun la hrana animalelor.
Potrivit tradiției creștine, Joia Mare este ultima zi în care se pomenesc morții, astfel că femeile merg la biserică și împart colaci de post, vin, miere și fructe.
În bătrâni se mai spune că în noaptea de dinainte de Joia Mare sau în dimineața acestei zile se deschid mormintele, iar sufletele morților se întorc la casele lor. În acest fel, pentru întâmpinarea lor, exista obiceiul ca bărbații să aprindă focuri prin curți, în fața casei sau în cimitire.
Tot în această noapte, se crede că Joimărița, zeitate a morții care supraveghează aceste focuri, dar și patroana torsului și a țesutului, care supraveghează hărnicia oamenilor, le blesteamă pe femeile leneșe.
În Vinerea Mare, cunoscută și sub numele de Vinerea Neagră, obiceiul este de a ține post negru, în semn de respect față de patimile lui Iisus. Celor care nu țin post li se recomandă să nu mănânce urzici sau să consume alimente cu oțet, deoarece, conform Bibliei, Iisus a fost bătut cu urzici și i s-a dat să bea oțet.
Sâmbăta este ziua în care se pregătesc ultimele bucate pentru Paște, precum friptura, drobul sau borșul de miel, precum și coșul cu bucate care este dus seara la biserică la sfințit.
Stropitul fetelor
O tradiție aparte de Paște are loc în Transilvania și se numește stropitul fetelor. Pe vremuri, fetele și femeile erau stropite cu apă de la izvor (în prezent sunt stropite cu parfum), în a doua zi a Paștelui, de către feciorii și bărbații satului. Scopul acestui obicei este ca acestea să rămână frumoase tot timpul anului.
Tot în Ardeal, în noaptea de Înviere, porțile de la casele în care locuiesc fete nemăritate sunt împodobite de flăcăi cu crengi de brad. Fetele stau la pândă, iar a doua zi îi răsplătesc pe flăcăi cu bani sau bucate făcute de ele.
Potrivit altei tradiții care datează din creștinismul timpuriu, în ziua de Paște se poartă haine noi, un simbol al împărtășirii noii vieți a lui Hristos.
De ce sărbătorim Paștele la altă dată, în fiecare an
De la an la an, data sărbătoririi Paștelui este diferită, iar acest lucru își are originea acum aproape 1800 de ani. În anul 325, în cadrul primului sinod ecumenic de la Niceea s-a stabilit că Paștele va fi sărbătorit întodeauna, în baza unui calcul făcut de Patriarhia din Alexandria, în prima duminică cu Lună plină de după echinocțiul de primăvară. A fost vorba de coroborarea calendarului solar, în funcție de care este stabilit echinocțiul de primăvară, cu cel lunar, stabilit în funcție de fazele lunii.
Totododată, dacă data Paștelui, calculată după prima regulă, cădea în aceeași zi cu Paștele evreiesc, atunci Paștele creștinilor trebuia amânat cu o săptămână.
Credit foto: Shutterstock
După introducerea calendarului gregorian, în 1582, Răsăritul și Apusul n-au mai serbat Paștele la aceeași dată decât din întâmplare. Catolicii calculează data Paștelui după o formulă de calcul a Lunii pline de după echinocțiul de primăvară, în timp ce ortodocșii calculează în funcție de Luna plină astronomică.
Prin decizia luată la Constantinopol, în 1924, toate Bisericile Ortodoxe trebuiau să se adapteze la calendarul gregorian. Nu toate au acceptat, astfel că Patriarhia Ierusalimului, Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Sârbă păstrează calendarul neîndreptat.
Ulterior, pentru a menține o unitate ortodoxă în serbarea Paștelui, în 1927 s-a decis ca toate bisericile ortodoxe să sărbătorească Paștele după calendarul iulian.
Timp de zece ani de la această hotărâre, românii ortodocșii au serbat Paștele o dată cu romano-catolicii. Ulterior, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis să revină asupra deciziei și să serbeze Paștele o dată cu ortodocșii care serbează Paștele după calendarul vechi.r.
|
Sabin Popescu 4/29/2021 |
Contact: |
|
|
