Credem in ratiunea noastră
Criza prin care trecem în prezent ne afectează profund viata de zi cu zi.
Nu stim ce să mai facem, cum să o depăsim. Dar credinta ne este afectată de această criză?
Iată o teribilă întrebare care ne frământă, care ne provoacă si care poate nici nu caută răspuns, ci mai degrabă clarificare.
Ceea ce pentru vremurile pe care le trăim înseamnă foarte mult.
Sunt momente în viata noastra când am simtit că lucrurile stagnează, că totul a devenit rutină si că am vrea să evadam cumva din ea. Am simtit nevoia de evadare din propria viată nu doar când simteam stagnarea ci si în cazul experientelor dificile, intense din punct de vedere emotional.
Si nu au fost putine in ultimul timp.
Desi simteam că trebuie să schimbam ceva, uneori nu stiam ce, iar alteori ne era teamă să facem un pas cât de mic în afara zonei de (asa zis) confort.
Teama de schimbare, de necunoscut. Ascultându-ne propriile povesti dar si pe ale celorlalti, constantam un lucru simplu dar important: că experientele pe care le trăim le percepem ca fiind dure sau chiar traumatizante în acel moment, dar, cu trecerea timpului, perceptia ni se schimbă astfel încât putem ajunge să le vedem drept necesare sau chiar benefice pentru devenirea noastră.
Pentru a deveni mai buni, mai blânzi, mai constienti. Toate perceptiile noastre, toate lucrurile care ne înconjoară par, câteodată, să ne coplesea-scă. Asteptăm renasterea naturii, primăvara, care echivalează cu renasterea spiritului omenesc : arborii îmbracă strai nou de verdeată si de floare, iar noi suntem gata pentru un nou început.
Obositi de a fi nefe-riciti spectatori ai propriilor noastre destine incomplete, asaltati de suferinta neîmplinirii, înconjurati de o realitate incertă si compromisă de zeul crud al relativitătii, ne refugiem în credintă.
Ne adăpostim în credintă, crezând si sperând în zile mai bune.
Credem în evolutie si sperăm ca selectia naturală să ne facă pe toti mai buni si mai capabili.
Credem în libertate si suntem gata să ne oferim viata pentru ca libertatea noastră si a semenilor nostri să fie respectată.
Credem în Dumnezeu si ne rugăm pentru tot ceea ce nu avem.
Credem în ratiunea noastră si, paradoxal, ratiunea noastră încearcă să ne convingă, cu dovezi solide, că actul de a crede nu are baza ratională.
Dar chiar si ratiunea trebuie să se încline în fata credintei.
Pentru că fără credintă nu am avea puterea să trecem mai departe atunci când ratiunea insistă să ne spună că totul este pierdut.
Credem în viată si ne străduim să o facem cât mai bună cu putintă pentru noi si pentru cei din jurul nostru. Credem în Paradis si în Iad.
Credem în existenta unui scop ultim al vietilor noastre si nu ne sfiim să îl căutăm, să-l urmărim atunci când îl descoperim undeva în inima noastră.
In pandemie, avem nevoie de credintă, sperantă si multă iubire. Iubire de noi, iubire fată de cei dragi, iubire de semeni..
Primăvara aduce pentru sufletele noastre , Floriile si Sărbătoarea Sărbătorilor - Sfintele Pasti.
Sărbatoare a [nceputului vietii spirituale a crestinătătii. Pastele comemorează in egală măsură moartea, răstignirea lui Iisus si resurectia,
Invierea Sa, a treia zi, "după scripturi", căci orice sf@rsit inseamnă nu mai putin un inceput.
Ne dorim sănătate deplină, ca oamenii să-si recapete viata normală, să aibă bucurie si belsug in toate cele folositoare.
Să ne luminăm cu prăznuirea, unii pe altii, să ne imbratisăm, mărturisind, prin aceasta, credinta nezdruncinată in vremurile care urmează si că vom asista la biruinta noastră asupra tuturor incercărilor.
|
Dumitru Puiu Popescu 4/28/2021 |
Contact: |
|
|
