Elena Farago – 143 de ani de la nașterea poetei românce de origine greacã
Poeta Elena Farago, desi este de origine greacã, nu este cunoscutã în Grecia.
Scopul acestui mic articol este de a informa pe cititorii greci despre existenta acestei scriitoare a cãrei literaturã e complexã si emotionantã.
Scriitoarea s-a nãscut lin 1878, la Bârlad, fiica lui Francisc Paximade din insula Tenedos si a Anastasiei Thomaide din Sparta. Elena era mândrã de originea sa greacã, de la pãrintii ei mostenând cultura, inteligenta si dragostea pentru frumos.
Familia Paximade a avut sapte copii, trei bãieti si patru fete, Elena fiind al doilea copil si cea mai mare dintre fete. Copilãria poetei n-a fost usoarã, mama ei murind când ea avea 10 ani, asa cã a trebuit sã îngrijeascã de ceilalti frati mai mici, tinând loc de mamã.
Peste putin, la 17 ani, va primi a doua loviturã prin pierderea tatãlui.
Copiii sunt rãspânditi pe la rude, ea ajungând la un unchi din Brãila.
Urmãtorul pas este la Bucuresti, unde îl va cunoaste pe marele scriitor român de origine greacã, I. L. Caragiale, în casa cãruia va locui timp de doi ani (1897-1898), în calitate de guvernantã a copiilor sãi.
Aici îl va cunoaste pe Francisc Farago, un om de o aleasã culturã, cu care se va cãsãtori si în cele din urmã vor ajunge la Craiova, în anul 1907, unde vor locui pânã la sfârsitul vietii.
În cei 47 de ani de viatã la Craiova, Elena Farago a avut o activitate culturalã foarte bogatã devenind o personalitate marcantã a orasului. Scrie volume întregi de poezie si literaturã pentru copii:
„Sã nu plângem“, „Sã fim buni“, „Într-un cuib de rândunicã“, „A ciocnit un ou de lemn“, „Într-o noapte de Crãciun“, iar în 1908, cu volumul de versuri „ªoapte din Umbrã“, obtine marele premiu al Academiei Române.
În 1938, ca o recunoastere a operei sale, a fost distinsã cu Premiul National pentru Literaturã, fiind recunoscutã drept cea mai mare poetã a timpului.
În anul 1921, Elena este numitã în functia de directoare a Fundatiei „Alexandru si Aristia Aman“, post pe care îl ocupã pânã la sfârsitul vietii sale.
S-a stins din viatã pe data de 4 ianuarie 1954, la vârsta de 75 de ani.
Acum vreo 20 de ani l-am informat pe poetul Nikos Tentas, care pregãtea o antologie de poezie pentru copii, despre existenta poetei Elena Farago si despre minunatele ei poezii pentru copii.
L-am ajutat sã traducã poezia „Hai nani, nani, Lumina mamei…” pe care o atasez în continuare.
În încheiere doresc sã multumesc prietenului Lucian Dindiricã, actualul director al Bibliotecii Judetene „Alexandru si Aristia Aman“, care îsi are biroul exact în clãdirea unde a activat cu pasiune si dragoste Elena Farago, pentru informatiile si fotografiile oferite.
Hai nani, nani,
Lumina mamei…
Sã-ti cânt si-n seara asta, lumina mea, sã-ti cânt…
Dar uite-ncep un cântec si altu-mi vine-n minte,
ªi-acela, dragul mamei, e fãrã de cuvinte
ªi plânge-asa cum plânge cumplitul ãst de vânt…
Hai nani, nani…
Sã-ti cânt, lumina mamei, si iar încep si iar
Cuvintele-si pierd sirul, cã vezi, în astã searã
I-atât de-amarnic cântul ce-l spune vântu-afarã,
De parcã-ar plânge-ntregul sãracilor amar…
Dar tu astepti un cântec – cã tu ce stii de vânt?!
ªi ce sã stii ce spune-n amarnica-i poveste?
O, tu nu poti pricepe nimic din toate-aceste…
…Sã-ti cânt si-n seara asta, lumina mea, sã-ti cânt…
Hai nani, nani,
Lumina mamei…
…ªi iar rãmân de parcã nu mai gãsesc cuvânt
Din tot ce-ti spun alt-datã în cântecele mele,
ªi feti-frumosi, si zâne, si cer, si flori, si stele
ªi-au amutit povestea de parcã nu mai sânt…
Hai nani, nani…
Adormi în caldu-ti leagãn, lumina mea, si taci –
Nu pot cânta si încã nu esti destul de mare,
Ca sã-ti pot spune basmul cel nesfârsit, în care
Se sting de frig si foame copiii cei sãraci…
............................
Apostolos Patelakis – prof. Institutul de Studii Balcanice din Salonic
|
Apostolos Patelakis 4/26/2021 |
Contact: |
|
|
