Coltul spiritual - Floriile
Pentru că se apropie Pastele, am să vă spun, în doar câteva cuvinte, povestea copacului care l-a plâns întâia oară pe Iisus: salcia cea cumplit plângătoare.
Pe scurt, povestea spune că, pe vremea când Hristos colinda lumea ca să-si spună învă\ăturile, nu era, niciunde, copac mai falnic si mai mândru ca salcia.
Înalt, trufas, drept, cu ramurile gata să rănească albastrul cerului.
Asa era atunci salcia. Un astfel de copac s-ar fi aflat si în apropiere de Sinedriu, unde Pilat din Pont Îl judeca pe vinovatul fără vină de atunci, Iisus. Îl asculta, Îl privea, Îl judeca si nu găsea, în El nici o vină.
Dar, îsi spusese Mesia si, trebuia să fie dat ca exemplu si altora.
Asa că, Pilat a chemat străjile si le-a spus să facă ce-or sti, dar să-l schingiuiască pe judecat până va recunoaste că e vinovat.
Ostenii au găsit cu cale să rupă din ramurile delicate, dar ferme, zvelte si puternice ale salciei din grădină, câteva nuiele cu care să-l „altoiască“ peste tot trupul pe condamnatul dat pe mâna lor de Pilat.
Şi au rupt si iar au rupt crengi usturătoare din copacul falnic.
Salcia privea cu îngăduin\ă excesul solda\ilor, căci nu bănuia pentru ce foloseau ei acele ramuri.
Dar, după o vreme, Iisus a fost adus în grădină si legat chiar de tulpina salciei. Hainele i-au fost smulse fără milă, mâinile si picioarele ferecate, iar călăii s-au pus să-l lovească tocmai cu ramurile rupte mai devreme.
Din trupul Mântuitorului \âsnea sânge năvalnic si rosu si salcia s-a cutremurat. S-a îngrozit. S-a pus pe bocet si jelit. Se spune că se sim\ea vinovată că devenise, fără să vrea, obiectul de tortură al lui Iisus. Şi, din mândră cum fusese de înăl\imea si tulpina sa dreaptă, salcia si-a aplecat pe dată, cuprinsă de durere si rusine, ramurile. Şi atâta le-a aplecat, de a ajuns cu ele la pământ.
A sărutat cu frunzele sale firul de iarbă si a cerut iertare lui Hristos.
Iar Domnul, care nu vărsa o lacrimă, care luase asupra Sa toate păcatele lumii, care iertase întreaga omenire, i-a dat si salciei îndurare si crezământ.
De atunci, copacul mândru nu a mai existat. Salcia a rămas cu ramurile plecate si plângăre\e să străjuiască lumea.
Într-o variantă populară românească, în versuri, a legendei salciei pletoase, desi ramurile nu îi sunt folosite pentru a-L tortura pe Iisus, salcia îsi pleacă, totusi, crengile, plângându-L pe Mântuitorul: „Lângă o salcie pletoasă,/Maica Sfântă se ruga/ Și cu vocea ei miloasă/ Către salcie grăia:/-Dacă îmi cunosti durerea/ Și voiesti să mi-o alini,/Dă-mi din ramurile tale/ O cunună fără spini./…/De-atunci salcia înaltă/Nu s-a mai uitat în sus/Și-a rămas asa plecată,/Ca să-L plângă pe Iisus.”
De aceea, în această zi oamenii duc la biserică flori si ramuri de salcie, pentru a fi sfin\ite.
Cu ramurile de salcie, simbol al primăverii si al fertilită\ii, se ating animalele si copiii mici, ca să crească si să înflorească precum salcia. Ramurile sfin\ite se pun apoi la icoane sau deasupra usii si sunt folosite în timpul anului, ca leac împotriva bolilor, sau ca mijloc de apărare împotriva dezastrelor naturii.
Mai sunt câteva zile până la cea mai mare sărbătoare a crestinătă\ii, Învierea Domnului.
În această ultimă săptămână a Postului Mare, să postim mai mult pentru iertarea păcatelor noastre, să ne împăcăm si să iertăm tuturor celor care ne-au gresit.
Să plecăm de la biserică cu hotărârea ca în săptămâna următoare să fie o săptămână a lipsei de nervi si supărare, să căutam să fim mai blânzi si mai buni, rugând pe bunul Dumnezeu să ne ajute să petrecem sărbătorile Învierii Domnului în liniste sufletească si bucurie.
Tuturor celor care azi îsi serbează ziua onomastică purtând numele Florin sau Florica precum si numele unei flori, le doresc sănătate, fericire si la mul\i ani !
Preot Gheorghe Nicolae Sincan
|
Preot Gheorghe Nicolae Sincan 4/24/2021 |
Contact: |
|
|
