Cu Marius Gabriel Trașcă - despre cartea Cel mai iubit dintre căpșunari
Marius Gabriel Trașcă s-a născut pe 24 decembrie 1984 în Slatina, județul Olt. Copilăria și-a petrecut-o în Balș, orășelul de pe malul Oltețului, situat între Slatina și Craiova. A făcut liceul Teoretic Petre Pandrea tot în Balș, profil uman. În Reșița a terminat studiile Universității Eftimie Murgu Facultatea de Științe Economice și Administrative, profil Administrație Publică. La câteva luni după terminarea facultății, mai exact în octombrie 2008, a pășit pentru prima dată în Spania, unde îl aștepta familia stabilită aici de câțiva ani.
Într-o perioadă în care zâmbetul a devenit tot mai invizibil si superficial, am ales să invălui trista realitate a vieții din străinătate cu o folie cu sclipici. Să faci haz de necaz atunci când pământul îți fuge de sub picioare, îți poate da aripi. Marius Gabriel Trașcă
Cel mai iubit dintre căpșunari este clovnul care ziua râde, iar noaptea plânge. Este omul care trăiește între doua lumi diferite, fără să știe exact unde îi este locul. Îl poți iubi sau îl poți urî, îl poți înțelege sau îl poți critica. Unii îl văd erou, iar alții oaie neagră. El este singurul personaj fără nume, pentru că poți fi chiar tu.
Când a fost publicat romanul, în ce tiraj și cum au reacționat cititorii pâna acum?
Cel mai iubit dintre căpșunari a fost publicat în decembrie 2020 la Editura Armonii Culturale, în România. Prima ediție a avut un tiraj de o mie de cărți, care s-au vândut în mai puțin de două luni. Am fost nevoit să scot o a doua ediție, din care s-au vândut deja 300 de cărți în prima lună.
Care este tema cărții și care a fost impulsul cel mai important ce v-a determinat să o scrieți?
Tema cărții este viața românului plecat peste hotare pentru un trai mai bun. Deși acțiunea personajelor se petrece în Spania, mulți oameni se pot regăsi în această carte. Spre bucuria mea a avut succes în toată Europa, dar și în afară. Impulsul de a scrie cartea, a venit în urmă cu patru ani, când am început să postez pe grupul românilor din Spania, diferite întâmplări inventate, care stârneau râsul tuturor. Miile de aprecieri și de comentarii pozitive, m-au făcut să-mi dau seama că asta trebuie să fac. Mi-am dat seama că românii mei au nevoie să zâmbească. Am creat apoi o pagină de Facebook, care se numește Ladronu de zâmbete, unde am adunat aproape 9 mii de urmăritori. Din textele adunate timp de patru ani, a reieșit această carte și vor urma încă trei. Dorința mea a fost, ca în această epoca a internetului, când toți oamenii care merg la lucru, cu trenul sau autobuzul, stau cu ochii în telefoane, în acea atmosferă apăsătoare, undeva într-un colț, un român va zâmbi citind o carte.
De unde pasiunea pentru scris?
Pasiunea pentru scris am avut-o încă de mic copil. Fără să vreau am obținut-o, datorită tatălui meu, care era ziarist și autorul a patru cărți. Deși îmi plăcea să scriu, o făceam doar pentru mine, scriam poezii și povești pentru copii. Recunosc că am preferat să-mi trăiesc viața de adolescent, departe de lansările de carte și evenimentele culturale, la care tatăl meu era invitat.
Cum v-a influențat pandemia vânzarile? În ce relație sunteți cu alți scriitori din Spania? Există o comunitate? Participați la viața socială și culturală din regiune?
Sincer să fiu, acum nu particip la evenimente, din cauza pandemiei, dar există destule asociații de români, cum ar fi Pro Vita Lex din Torrejon de Ardoz, care organizează foarte multe spectacole și lansări de carte, la care am participat. Alți scriitori din Madrid nu am avut plăcerea să cunosc personal, în afara prietenilor noștri de familie, Cornel Drinovan, ziarist și realizator radio și Dragoș Popa, autor al unui volum de poezii. Mă bucur că v-am descoperit pe dumneavoastră recent, prin minunatul roman de dragoste și aștept cu drag următoarele cărți.
Care a fost traseul dumneavoastră din România în Spania? Ce ați reușit sa realizați acasă înainte de a pleca și ce ați reușit aici?
După cum am mai spus, după terminarea studiilor, am venit direct în Spania la familia mea, așa că în țară nu am realizat prea multe. În cei 12 ani petrecuți aici, pot spune că am lucrat cam de toate, am încercat și în construcții, am împărțit pliante, mult timp am lucrat de pază, iar de vreo 5-6 ani, mi-am deschis un Barber shop cum se zice acum, mai pe românește o frizerie.
Cum se va numi următoarea carte și când va vedea lumina?
Lucrez deja la volumul 2 din Cel mai iubit dintre căpșunari, care sper să fie mult mai bun decât primul, dar până atunci aș vrea să scot o carte cu două personaje foarte îndrăgite pe pagina mea de Facebook și anume Otiliu și Lilișor. Este vorba despre o poveste de dragoste cu năbădăi, în care cei doi protagoniști dialoghează prin scrisori comice.
Ce trăsături care vă definesc v-ar place sa proiectați într-o carte?
În general, mi-ar plăcea să aibă câte puțin din toate. Îmi plac mult contrastele, realitatea îmbinată cu ficțiunea, umorul cu drama, inocența și fericirea găsită în lucruri simple cu pragmatismul.
Ce este în spatele imaginii de pe Facebook?
În spatele imaginii de pe Facebook, este același om, simplu și vesel, care nu se ascunde după deget și spune lucrurilor pe nume, chiar dacă uneori mai subtil.
Care este rutina succesului pentru dumneavoastră?
Probabil apropierea față de oameni, empatia și limbajul comun pe care-l folosesc. Aș putea adăuga încăpățânarea de a duce la capăt tot ce mi-am propus și exigența față de mine însumi.
Ce sunteți dispus să oferiți și ce vă place sa primiți?
Pornind de la vorba aceea populară , eu obișnuiesc să întind toată mâna încă de la început, așa pot să-mi dau seama dacă acea persoană își ia doar degetul de care are nevoie sau profită de toată mâna. Se zice că e mai bine să nu ai așteptări din partea nimănui, dar eu ofer dublu atunci când primesc ceva. Acum sper să nu-i vină cuiva ideea să-mi dea un milion de euro.
Care sunt valorile ce vă încarca de energie?
Bucuria pe care ți-o pot aduce lucrurile simple, dragostea față de familie și cei apropiați, solidaritatea dintre oameni în general și dorința de a evolua, de a nu rămâne pe loc.
Ce planuri de viitor aveți?
Pe plan personal o să continui cu mica mea afacere, iar în materie de scris, am de gând să mai scot încă trei cărți deja conturate.
Care este cel mai bun sfat primit?
Într-o zi taică-meu mi-a zis .
Mi-a fost greu să diger adevărul vorbelor lui, mai ales că mi-am dat seama că lui i-au trebuit 65 de ani ca să-și dea seama de asta. Pot spune că pe lângă pasiunea de a scrie, am moștenit și naivitatea lui, pentru că eu încă mai cred că toți oamenii sunt buni.
Adina Alexandrescu
Jurnalul romanilor din Anadaluzia
|
Un interviu realizat de Adina Alexandrescu 4/23/2021 |
Contact: |
|
|
