Shakespeare - Sonnets XX1 and XXVIII
XXI
So is it not with me as with that Muse,
Stirred by a painted beauty to his verse,
Who heaven itself for ornament doth use
And every fair with his fair doth rehearse,
Making a couplement of proud compare
With sun and moon, with earth and seas rich gems,
With Aprils first-born flowers, and all things rare,
That heavens air in this huge rondure hems.
O! let me, true in love, but truly write,
And then believe me, my love is as fair
As any mothers child, though not so bright
As those gold candles fixed in heavens air:
Let them say more that like of hearsay well;
I will not praise that purpose not to sell.
Sonet 21
O, nu vă-nchipuiți c-aș fi poetul
Metaforei celeste, că de Sus
Aștept să mă învețe alfabetul
Vreo Muză, sau că stilul mi-am supus
Acestei mode plină de fervoare
A comparației: smaralde, sori,
Sau flori de-april, cu epitete car
Din grație divină, dau fiori.
Lăsați-mă să scriu precum iubesc,
Adevărat, cum pruncul e iubit
De mama sa; deși, mărturisesc,
Că de arhangheli nu mi-s dăruit
Cu har. Nu-s negustor, nu-mi laud marfa;
În liniște, mai bine sună harfa.
XXVIII
How can I then return in happy plight,
That am debarred the benefit of rest?
When days oppression is not easd by night,
But day by night and night by day oppressd,
And each, though enemies to eithers reign,
Do in consent shake hands to torture me,
The one by toil, the other to complain
How far I toil, still farther off from thee.
I tell the day, to please him thou art bright,
And dost him grace when clouds do blot the heaven:
So flatter I the swart-complexiond night,
When sparkling stars twire not thou gildst the even.
But day doth daily draw my sorrows longer,
And night doth nightly make griefs length seem stronger.
Sonet 28
Mai pot eu oare să-mi întorc destinul,
Când sufletul de-odihnă-i jefuit,
Și noaptea îmi desăvârșește chinul
Neliniștii, ce ziua l-a scornit?
Îmi pare că de-o vreme și-au dat mâna
Și-n ciuda dușmăniei, mă silesc
Să umblu ziua după tine,ntruna,
Iar noaptea, că nu ești, să te jelesc.
Ca s-o înduplec, zilei spun: mă crede,
Luminii lui de norii grei nu-i pasă.
Iar nopții: El e steaua ce se vede
În serile când negura se lasă.
Dar chinul zilei ține mai mult încă,
Durerea nopții să-mi rămână-adâncă.
N.O.
23 aprilie, ziua lui Shakespeare.
Sonetele (21 si 28) în original și în traducerea lui Radu Ștefanescu, un poet care a scos o superbă carte cu traducerile sonetelor lui și care a murit prematur pe 20 iunie 2020. V.P.L.
|
în traducerea lui Radu Ștefanescu 4/23/2021 |
Contact: |
|
|
