Sfântul Gheorghe și balaurul
Când a lovit Sfântul Gheorghe
Balaurul nu era încă seară
A mai trecut mult timp
După aceea până-a amurgit
Si balaurul tot n-a murit
Si a mai miscat din coadă
Până la asfințitul soarelui
Si a însângerat pământul
Si văzduhul până la orizont
Si s-a umplut marea roșie
De atâta vărsare de sânge.
Si de durere s-a încolăcit
Balaurul în jurul fructului
Oprit din grădina edenului
Si s-a întins ca o umbră
Până a ajuns să-și muște
Din propria coadă în partea
Cealaltă nevăzută a lumii.
Dar deși rănit și în agonie
Balaurul tot nu a murit
Și a mai mișcat din coadă
Si s-a răsucit ca o frânghie
Pe un ghem de umbră
Si a clătinat pământul
Luna și stelele de pe cer
Precum furtuna pântecul
Unei corăbii în naufragiu.
Când se va însera mai bine
Balaurul își va da în sfârșit
Duhul și-i va înghiți pământul
Măruntaiele înmormântându-le
Sub lespezile întunericului.
Dimineața când se vor ivi zorile
Dacă va mai fi ca balaurului
Să-i mai crească alte șapte capete
Ori dacă ar fi să se reîntrupeze
Ucide-l dintr-o singură lovitură
Odată pentru totdeauna
Sfinte mare mucenic Gheorghe
Să nu ne mai tulbure nouă
Încă două mii de ani inimile.
Marin Mihalache
Chicago
|
Marin Mihalache 4/21/2021 |
Contact: |
|
|
