Ce greu a fost în noaptea asta! - o carte despre poetul crestin Traian Dorz
Pornind de la aserțiunea lui Petre Țuțea o personalitate este aceea care se dăruiește, nu se justifica, consider că Al. Florin Țene își onorează menirea de scriitor, lărgind orizontul cultural al limbii române cu încă un roman, pe care-l dedică poetului creștin Traian Dorz.
După lectura recentului volum, Ce greu a fost în noaptea asta!, publicat la Editura Casa Cărții de Știință, 2021, Cluj-Napoca, autor Al. Florin Țene, am tresărit și mi-am pus firești întrebări. Amintitul roman are o construcție riguroasă, 360 de pagini, 13 capitole, firul narativ derulează evenimentele cronologic, iar uneori apare retrospectiva, prin care se recuperează importante momente trăite de Traian Dorz.
Scriitorul supune atenției cititorului viața poetului Traian Dorz între realitate și poveste. Prefața are un titlu sugestiv Traian Dorz sau poezia noastră cea de toate zilele! fiind semnată de jurnalistul și scriitorul Ionuț Țene, care notează lapidar: Poezia lui Traian Dorz este o elegie modernă, cu instrumente clasice a manifestării dragostei de viață îmbrăcată în adevăr.
Titlul romanului sugerează sentimentul dominant de teamă, de nesiguranță, pe care eroul îl trăiește, strigându-și dorința de libertate. Incipitul creionează atmosfera specifică satelor din Ardeal, scriitorul ordonează ritmul narațiunii, încât imaginea bisericii rămâne întipărită în memoria cititorului, ca simbol al unei misiuni sacre pe care viitorul poet o are de îndeplinit. O particularitate a primului capitol constă în recompunerea atmosferei ținutului natal al lui Traian Dorz, prin descrierea locurilor, evenimentelor, dar și prin graiul specific zonei Beiușului, susținut prin numărul apreciabil de regionalisme.
Perspectiva narativă este obiectivă, iar naratorul omniscient. Modalitatea de construcție a personajului principal este cea des întâlnită în opera lui Al. Florin Țene, personajul intră în scenă, fixându-i momentul nașterii, 25 decembrie 1914, cătunul Râturi, azi Livada Beiușului, comuna Mizieș, județul Bihor, ca fiu al cuplului Constantin și Maria Dorz, apoi este prezentat evolutiv, în raport de evenimentele și de etapele vieții. Romancierul nu descrie locuri paradisiace, pline de tumultul vieții, ci zidește din temelii imaginea poetului Traian Dorz, generând o specială emoție.
Romanul îmbină tot ce este omenesc: sentimente și resentimente, credință, luări de poziție, resemnare, revoltă, asumare, umilință, trădare, obsesia morții, bucuria nemărginită de a se afla înconjurat de familie, blamarea, strigătul de neputință, ignorarea valorilor morale, creștine etc. Lumini și umbre definesc stările de suflet extrem de complicate ale personajului. Traian Dorz este privit din exterior, în relația pe care o are cu mediul de viață, societate, dar și din interior, actantul fiind preocupat de integritatea sa morală, de forța și convingerea gândurilor sale.
Secvențele cheie sunt fixate obiectiv, printr-o exprimare cuprinzătoare: momentul nașterii lui Traian Dorz, copilăria, adolescența, armata, căsătoria, detenția, viața sub toate aspectele posibile. Pornind de la datele existente, scriitorul creează și recreează o întreagă lume, o viață pusă sub semnul complexității și al divinului, puternica sa determinare. Motivele de îngrijorare ale personajului sunt permanente, viața năvălește peste el cu evenimente imprevizibile. Este atras de viața religioasă din copilărie, atitudinea aspră a tatălui, înjurăturile pe care copilul le suportă, își vor găsi leacul când Traian merge la școală, avându-l ca învățător pe Savu Halbac, o persoană deosebită, care conducea duminica cântările bisericești și-i insuflă acestuia evlavia și iubirea de Dumnezeu.
Romanul impune un personaj aparte, tipul țăranului ambițios, copleșit din copilărie de o religiozitate latentă, ce prinde contur la sfârșitul clasei a VII-a, când primește drept Premiu Special, pentru merite deosebite, Corabia lui Noe, autor preotul Iosif Trifa, o carte care-i va consolida credința nemărginită în existența lui Dumnezeu, cum bine gândea și spunea Petre Țuțea: Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal rațional și vorbitor, care vine de nicăieri și merge spre nicăieri.
Ca militant ortodox și lider al Oastei Domnului, Traian Dorz a căzut victimă organelor de represiune comuniste, din 1948, iar prin Decretul de grațiere, din 1964, îi vor reda libertatea. Romancierul evocă ritmul social al unei epoci frământate, la o mai atentă lectură constat că scriitorul a dorit să primeze nu doar faptele, ci și adevărul lor, viața în sine țâșnind mereu în forme noi, pendulând între sentiment și rațiune.
Valoarea romanului este conturată de tehnica detaliului semnificativ, unde este cazul scriitorul lămurește secvențele cu date suplimentare. Cea mai înverșunată luptă este cu tine însuți, afirma Voltaire. Poetul creștin, condamnat la muncă silnică pe o perioadă de 17 ani, nu este speriat de nefericita experiență a detenției, aici este locul unde îmbrățișează tot mai mult ideea unui Dumnezeu atotputernic, căci Pe oameni nu-i cunoaștem decât pentru a rămâne mai singuri cu Dumnezeu, cum atât de frumos a spus Emil Cioran.
Stilul romanului este clar, fără epatări, fără emfază, tehnica artistică ține tot de planul rațional. Octombrie a venit cu ploi multe și reci
Apa se prelingea pe geamurile sparte în unele locuri și se prelungea în camere, pe podelele conacului, iar ei nu mai aveau lemne de foc pentru a încălzi sobele de teracotă
Nici la câmp nu mai era de lucru. Deținuții erau ținuți în colonie cu program de voie.
Relația dintre incipit și final se construiește pe baza experiențelor trăite și a modului cum un tânăr crescut în condiții modeste se poziționează față de evenimentele trăite. Înțelesurile ultime sunt evidente. După propria-i mărturisire, Traian Dorz și-a previzionat ceasul despărțirii de lumea pământeană, 20 iunie 1989. Nici nu-mi scrieți pe-a mea cruce data morții-ntunecată / Eu am fost născut din ceruri, ca să nu mor niciodată / Nici nu-mi spuneți adio, ci-mi spuneți la revedere / Mâine vom cânta - mpreună la Întâia Înviere.
(Traian Dorz - Nu-mi acoperiți mormântul)
O postfața semnată de autorul Anton Ilica, din care spicuim: Traian și-a amanetat liniștea, crezând pătimaș într-o idee menită să evite decăderea sufletească a omului supus vremurilor tulburătoare întregește volumul.
În concluzie, romanul Ce greu a fost în noaptea asta! demonstrează priceperea și talentul indiscutabil al scriitorului Al. Florin Țene, care își construiește un stil original, un stil care-l individualizează, fiind hotărât să găsească puntea de legătură dintre scriitor și cititor. Crescut în credință și smerenie, poetul creștin Traian Dorz ar fi afirmat astăzi fără ezitare, asemenea lui Petre Țuțea: Iisus Christos este eternitatea care punctează istoria
|
Adriana Raducanu 4/15/2021 |
Contact: |
|
|
