10 Mai - continuitate - inedit - traditie, la Cenaclul Observatorul
Intalnirea trecuta a cenaclului nostru, care isi avea ca scop principal sarbatorirea zilei de Zece Mai – ziua Independentei si Regalitatii Romanesti, Ziua Eroilor cazuti pentru apararea pamantului stramosesc – a implinit din nou aceste deziderate : continuitate, inedit, traditie !
Ca simplu membru al cenaclului, ca ocazional corespondent al revistei, imi arat uimirea, din pornire, fata de abnegatia, de tenacitatea redactiei Observatorului, in deosebi a dlui Puiu Popescu si in ceea ce priveste intretinerea interesului pentru intalnirile noastre lunare.
Organizatorii si mediatorul “desfasurarii programate” au optat si de data aceasta pentru o formula atractiva : spectacol cu miez, pentru membrii cenaclului, dar si pentru o audienta din afara.
La curent cu evenimentele importante ale comunitatii romane din Nord – America, asa cum sta bine ziaristilor de soi, s-a ingemanat scopului de baza : sarbatorirea zilei de Zece Mai, o vizita la scola de dans a profesoarei Amalia Dina.
Astfel, suavii si superbii dansatori ai scolii de dans modern, care au adus in Toronto, chiar de 1 Mai, laurii unei medalii de aur, de la un mare concurs organizat de Federatia Canadiana de Dans, pe langa poeziile si cuvantarile noastre, au inviorat, au intinerit, au inaripat sufletul spectatorilor.
Eram intr-o euforica simtire cu totii, parintii dansatorilor, prietenii lor de familie, cititorii revistei chemati de ineditul “sezatorii”, alaturi de membrii cenaclului, de corespondentii publicatiei.
Dintre noi nu puteau lipsi maistrul Nicapetre, care in repetate randuri a stat de vorba cu Majestatea Sa Regele Mihai I si “tanarul” octogenar Ovidiu Creanga, privilegiat de intamplare, in copilarie, in Basarabia, sa se afle fata-n fata cu Majestatea Sa.
La un loc, ne-am simtit ce eram, parinti,ba chiar bunici, dar cu sufletul plin de dulcele vis al acestor copii si adolescenti, al copilariei noastre de altadata.
In miezul sezatorii cenaclului, s-au audiat cu interes si participare cele cateva cuvinte despre tripla dimensiune istorica a zilei deZece Mai : consolidarea unirii Principatelor Romane intr-o singura tara prin alegerea lui Carol I ca domnitor, dupa Cuza ( 1866 ), independenta Romaniei ( 1877 ), ridicarea statului la rang de regat, prin recunoasterea lui Carol I ca rege de catre marile puteri europene ( 1881 ). S-a subliniat ascendenta Romaniei in autodeterminare, nivel economic si prestigiu politico-diplomatic, sub Regele Ferdinand I, pe timpul caruia, dupa primul razboi mondial, in 1918, s-a infaptuit unirea tuturor romanilor, asa zisa Romanie Mare, prin alipirea Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei si Banatului.
In acest inceput de mileniu, dupa mai bine de jumatate de secol de stagnare, de separare in estul zidului de la Berlin, departe de influienta si competitivitatea celor mai avansate, celor mai democratizate state europene, tara noastra tocmai culege roadele unei indelungi diplomatii post-comuniste intru redresarea ei, intru recastigarea prestigiului politico-social, a dreptului la convietuire sigura, civilizata, prospera, intre popoarele lumii si Europei. S-a subliniat in plus aportul generos, substantial al Majestatii Sale Regele Mihai I, pentru dobandirea credibilitatii in aceasta nazuinta a romanilor din partea Marilor Puteri, in deosebi S U A si Anglia.
Dealungul unor guvernari post-comuniste, dupa 1989, Majestatea Sa si-a inchinat anii batranetii aceluiasi tricolor ridicat in glorie de unchiul Sau, de bunicul Sau Carol I, respective, Ferdinand I.
Dupa repetate intalniri cu importanti si influienti oameni de stat, Majestatea Sa Regele Mihai I, inca din 2002, intr-un discurs tinut la Copenhaga, afirma, referindu-se la admiterea Romaniei in NATO si Uniunea Europeana : “ Am hotarit sa fiu avocatul pozitiei Romaniei, pentru ca in aceasta privinta este dorinta unanima a romanilor…
Preocuparea mea principala este intarirea securitatii si transformarilor democratice din tara mea… Raman deplin optimist, intrucat aliatii nostri Americani par sa fie de partea noastra!” Si iata optimismul Majestatii Sale s-a adeverit : dupa admiterea in NATO, chiar in acest Mai al anului 2005, s-a cucerit ultima “reduta” diplomatica, prin semnarea actului de intrare a Romaniei in Uniunea Europeana ( 2007 ).
Fiind un an jubiliar al Observatorului, 15 ani de la infiintarea revistei, 10 ani de la infiintarea cenaclului, raportorul, participantii la cuvant, ca si mediatorul intalnirii, dl. Puiu Popescu au indreptat laude si multumiri celor care, inainte si peste cumpana noului mileniu, prin scris, prin versuri, prin recitari si cantece, printr-o participare entuziasta, au reamintit, au insufletit traditia si importanta istorica a zilei de Zece Mai.
Alaturi de expozitia “Monarhia in Romania” si de cartea dr Francisc Dworschak din Ottawa, “ Epoca Monarhiei in Romania, lansata cu aceasta ocazie, au fost desfasurate sub ochii celor prezenti primele pagini din fiecare numar al revistei aparut de Zece Mai, ca si articolele din interior dedicate Marii Sarbatori, scrise de corespondenti din Toronto, din Ottawa, din Montreal, din New York, din Los Angeles, din Bucuresti, etc.
Dintr-un interviu acordat de Majestatea Sa Regele Mihai I ziaristului Andrei Badin, la zece ani de la revolutia din 1989, pe care revista noastra l-a publicat in intregime, s-a citit in incheiere cuvantul Regelui privind Marea Sarbatoare :
“ Am considerat intotdeauna Zece Mai ca fiind ziua noastra nationala… De ce unii fug de aceasta aniversare ?… fiindca ei stiu ca e inseparabila de Monarhie si de traditie… sunt impotriva celor care vor sa reinventeze istoria. “
Revista si cenaclul Observatorul, intr-un gand cu intreaga comunitate romana din Nord – America, indeamna tara de bastina, pe fratii de acasa sa reaseze ziua de Zece Mai in drepturile ei istorice, de Mare Sarbatoare a Romaniei moderne si contemporane !
|
Stelian C. Ilie - Toronto 5/27/2005 |
Contact: |
|
|
