Principele Amza Pellea
Amza Pellea, unul dintre actorii canonici ai generatiei sale, ar fi împlinit astăzi 90 de ani. Craiova, Teatrul National sunt legate prin amintiri puternice de Amza Pellea, cel care a fost director timp de un an, imediat după inaugurarea noii clădiri a teatrului.
Născut la 7 aprilie 1931 în Băilestii Doljului, Amza Pellea a debutat ca actor pe scena Nationalului craiovean, unde a jucat după terminarea facultătii alături de alti colegi din ceea ce s-a numit mai târziu „promotia de aur” — Victor Rebengiuc, Silvia Popovici, Gheorghe Cozorici, Sanda Toma, Eliza Plopeanu, Dumitru Rucăreanu, Constantin Rautchi etc. Toti, sub ochiul si mâna atente ale lui Vlad Mugur. În cei aproape trei ani de stagiatură, din 1957 până în 1959, a interpretat 14 roluri, în spectacole ca 'Tudor din Vladimiri' de Mihnea Gheorghiu, 'Ce înseamnă să fii onest' de Oscar Wilde, 'Ani de pribegie' de Aleksei Arbuzov, 'Tragedia optimistă' de Vsevolod Visnevski, 'Gâlcevile din Chioggia' de Carlo Goldoni, 'Hamlet' de William Shakespeare , 'Ecaterina Teodoroiu' de Nicolae Tăutu, 'Soldatul Svejk' de Jaroslav Hasek, 'Fântâna turmelor' de Lope de Vega.
„Desi n-as fi vrut, destinul oltenesc m-a dus la Craiova. Am debutat cu 'O chestiune personală'; în spectacol, fostii mei colegi îmi erau copii. Pe această scenă am jucat mult, si Horatiu din 'Hamlet', si Otto Katz din 'Soldatul Svejk', si un rol mai putin obisnuit pentru pregătirea mea: Farfuridi. Cu craiovenii am obtinut premiul I în piesa 'Ultima decadă' de Vasile Nitulescu si Florin Vasiliu — la un concurs national. Evident, la Craiova am jucat si primul meu 'oltean' în comedia 'Colivia cu sticleti' de Lascăr Sebastian si Silviu Georgescu. Jucam un postas cu o 'moacă' si o dictie teribilă”, a mărturisi actorul, într-un interviu acordat lui Alecu Popovici, în revista Teatrul, mai, 1972.
Reîntors în Bucuresti, a jucat, între altele, rolurile Noah, în spectacolul 'Arca bunei sperante', de Ion D. Sîrbu, si Vlad Țepes, în spectacolul 'A treia teapă', de Marin Sorescu.
În martie 1973, Amza Pellea s-a reîntors la Craiova, în calitate de director al Teatrului National, iar în toamna acelui an s-a inaugurat noul sediu al teatrului, proiectat de arhitectul Al. Iotzu. Amza era mândru de a fi fost numit primul director al impunătoarei clădiri, pe care o considera (vezi interviul său din SpectActor nr. 3/2018 dedicat sărbătoririi a 45 de ani de la inaugurarea sediului TNC) superioară multor clădiri de teatru din Europa acelei vremi.
Amza Pellea a fost director al teatrului în perioada 23 martie 1973-24 septembrie 1974. Din „Istoria Teatrului National din Craiova” (1850-2000), de Alexandru Firescu si Constantin Gheorghiu, aflăm de proiectele directorului entuziast: îsi dorea să facă la Craiova un festival anual al teatrelor, să-i aducă pe Olga Tudorache si pe Toma Caragiu. Cât a fost director la TNC, Amza Pellea a jucat doar un singur rol, în spectacolul „Interesul general”, de Aurel Baranga (montat în stagiunea 1971-1972, intens promovat în turnee, însă, cu Amza în distributie). Era prins cu proiectele în capitală, îndeosebi în filmele care i-au adus un renume de neuitat, asa că anuntatele intentii au fost realizate în mică măsură. În timpul directoratului său au fost puse în scenă piese de Gh. Robu, Paul Everac, Mihail Sebastian, Arthur Miller, I.L. Caragiale (debutul ca regizor profesionist al lui Mircea Cornisteanu, la îndemnul lui Amza Pellea), Leon Kruczkowski, Camil Petrescu. Emil Boroghină a sustinut în acea perioadă două recitaluri personale: „A fi sau a nu fi”, respectiv „Glasul plaiurilor oltenesti”. Regizorul polonez Richard Sobolewski a fost invitat la Craiova pentru montarea spectacolului „Moartea guvernatorului”, de Leon Kruczkowski.
În interviul sus-mentionat, Amza Pellea a povestit despre primul său rol în „carieră”, chiar pe o scenă din la Băilesti: Tata, agricultor, a avut cinci copii: eu, singurul băiat. Am făcut scoala primară în sat si am debutat în clasa I în rolul Lupului din „Scufita Rosie“. Am ales acest rol pentru că, timid fiind, puteam apărea mascat. Îmi plăceau foarte mult poeziile, drept care apăream mereu în festivaluri scolare. Am urmat liceul la colegiul N. Bălcescu din Craiova, am urmat si o scoală electrotehnică, după absolvirea căreia am căpătat calificarea de ,,specialist în aparate de calcul de înaltă si joasă tensiune“. Am lucrat la uzina electrică din Timisoara, până în 1951, când după o preselectie, am dat examen la Institutul de cinematografie. Concuram la clasa de regie, dar comisia m-a repartizat la actorie.”.
În mitologia populară românească, Lupul este animal protector, initiatic. Copiii născuti slabi primeau al doilea nume, al Lupului, pentru a se întări. Nu a fost Amza un Lup mitologic, pe care l-am văzut aievea?
A fost, poate, actorul cel mai popular al României, într-o vreme când mari actori concurau pentru această onoare, greu de egalat în vremea de azi. În 1983, Ion D. Sîrbu îi mărturisea într-o scrisoare lui Ion Negoitescu: „Amza Pellea e pe moarte, mi-a fost Director, s-a purtat ca un print cu mine.” (Craiova, 6 iulie 1983).
Statura si talentul urias îl destinaseră pentru un rol de Principe, într-o epocă a tovarăsilor si a culturii de mase.
Cu dragoste si neuitare, maestre…
Nicolae Coande
|
Nicolae Coande 4/7/2021 |
Contact: |
|
|
