Amintiri - o carte de Anna Timotin
Prin venele Annei Timotin curg Moldova natală și literatura.
Urmărind penița fermă, verbul hotărât, onestitatea scriiturii și figurile de stil lejer dantelate, construind povești picturale, e greu să crezi că Amintiri este un volum de debut.
Deși trăiește de ani buni în Canada, filonul tradițional nu a cunoscut alterarea înstrăinării, limbajul este dulce și adesea colorat dialectic.
Cartea cuprinde douăzeci și nouă de povestiri distincte, însă este un tot unitar, însumând icoanele copilăriei și adolescenței scriitoarei, petrecută parcă într-o altă lume, mult mai simplă și mai curată.
Viața își cântă timpul și în satul Puhoi al Moldovei de dincolo de Prut, oamenii trăiesc și visează, soarele răsare și apune, copiii cresc și își urmează destinele, iar nostalgia dulce a autoarei, aflată astăzi la mii de kilometri distanță, își pune amprenta pe fiecare literă.
Amintiri este un poem în proză al dorului de casă, concretizat în portretele celor dragi.
Mama „este un fir de iarbă. Pe care îl calci și se ridică la loc. Pe care îl tunzi, cum ai tunde visele, și el crește și mai mare și mai verde”. Cât timp e mama prin spitale cu fratele mai mare, pe care îl și pierde, „tata ne era mamă”, însă acesta e „un fel de modificare genetică de tip sovietic.
Mulți tați au fost modificați așa în Moldova. Parcă le-au infiltrat în sânge o dorință chioară de a fi mereu agresivi și patriarhali”. Galeria se întregește cu imaginea bunicii, „mama mamei.
Este firul de ață roșie ce se întinde dintr-o generație în alta, de secole”, cu figurile dăscălițelor: doamna Galina, doamna Tatiana, profesoara de istorie, și chiar cu un autoportret al femeii de astăzi, privind meditativ, în oglindă, copila ce a fost odată.
Moldova ei arhaică se îmbină perfect cu Montrealul prezentului.
Ana, Anica din trecut este Anna, punte de legătură, cratima dintre două limbi, două culturi, două țări, aflate de-o parte și de cealaltă a pământului.
Ținutul natal este binecuvântat de cer, iar ograda îi cheamă acasă pe cei plecați departe, în lumea largă, ori la cele veșnice. Instantanee surprind diferite imagini: satul cu ulițele, tăiatul porcului, mersul la oraș cu torba ca să vândă brânză, școala, săniușul.
Dar și ritualul făcutului de mămăligă și de pâine. Gustul amintirilor este sublim, departe de ceea ce atât de automatizata Canadă poate să ofere modernei Anna.
Cartea este caldă și olfactivă „ograda mirosea a plăcinte și a pâine coaptă”, iar Chișinăul avea iz de fum ars de motorină, obiceiurile sunt atavice, mămăliga aurie hrănește trupul, credința adapă sufletul – „Moldovenii cred în Dumnezeu” – și cartea e viitorul copiilor. („Învață, Anica, învață. Eu am fost prost, mă-ta a fost proastă, dar tu învață! Să nu ajungi să stai la sapă așa, ca noi.”)
Atât pe copertă, cât și în interior, cartea cuprinde lucrările pictorului moldovean Mihu, alias Mihai Ungureanu, iar „mândrele” de pe pânză rimează perfect cu textele scriitoarei, fiind străbătute de același filon tradițional, bogat și unic.
Scriitoarea-și iubește țara visceral, iar filmul blând al amintirilor ei curge ca o miere nostalgică în paginile acestei cărți extrem de frumoase.
Em Sava / Toronto
Nota Observatorul ;
vezi coperta cărtii la rubrica - evenimente culturale
|
Em Sava 4/6/2021 |
Contact: |
|
|
