T. S. Eliot (1888 - 1965)
THE WASTE LAND
I. The Burial of the Dead
April is the cruellest month, breeding
Lilacs out of the dead land, mixing
Memory and desire, stirring
Dull roots with spring rain.
Winter kept us warm, covering
Earth in forgetful snow, feeding
A little life with dried tubers.
Summer surprised us, coming over the Starnbergersee
With a shower of rain; we stopped in the colonnade,
And went on in sunlight, into the Hofgarten,
And drank coffee, and talked for an hour.
Bin gar keine Russin, stamm’ aus Litauen, echt deutsch.
And when we were children, staying at the arch-duke’s,
My cousin’s, he took me out on a sled,
And I was frightened. He said, Marie,
Marie, hold on tight. And down we went.
In the mountains, there you feel free.
I read, much of the night, and go south in the winter.
What are the roots that clutch, what branches grow
Out of this stony rubbish? Son of man,
You cannot say, or guess, for you know only
A heap of broken images, where the sun beats,
And the dead tree gives no shelter, the cricket no relief,
And the dry stone no sound of water. Only
There is shadow under this red rock,
(Come in under the shadow of this red rock),
And I will show you something different from either
Your shadow at morning striding behind you
Or your shadow at evening rising to meet you;
I will show you fear in a handful of dust.
Frisch weht der Wind
Der Heimat zu
Mein Irisch Kind,
Wo weilest du?
“You gave me hyacinths first a year ago;
“They called me the hyacinth girl.”
—Yet when we came back, late, from the Hyacinth garden,
Your arms full, and your hair wet, I could not
Speak, and my eyes failed, I was neither
Living nor dead, and I knew nothing,
Looking into the heart of light, the silence.
Oed’ und leer das Meer.
TĂRÂMUL PUSTIIT
(Fragmente)
I. Înmormântarea Morților
Aprilie este luna cea mai nemilostivă, prăsind
Liliecii în pământul mort, amestecând
Amintirile și năzuințele, înviorând
Cu ploi primăvăratice rădăcinile amorțite.
Iarna ne-a ținut de cald, acoperind
Pământul cu o ninsoare amneziacă,
Insuflând un pic de viață în tuberculii uscați.
Vara ne-a luat prin surprindere, venind peste Starnbergersee
Cu o ploaie torențială; ne-am adăpostit sub colonade,
Și când a ieșit soarele ne-am dus în Hofgarten,
Și am băut o cafea, și am vorbit un ceas.
Nici rusoaică nu sunt, mă trag din Lituania, nemțoaică neaoșă.
Când eram copii și locuiam la arhiduce
Vărul meu m-a luat cu el pe sanie,
Și m-am speriat. El mi-a zis: Marie,
Marie, țin-te bine. Și ne-am povârnit la vale.
Acolo sus în munți te simți fără griji.
Citesc mai toată noaptea, și iarna plec în sud.
Ce sunt rădăcinile acelea care se încaieră, ce ramuri odrăslesc
Din acest gunoi pietros? Fiu al omului,
Nu poți spune sau ghici, pentru că numai tu știi,
Un mușuroi de oglinzi sparte în care bate soarele,
Și copacul uscat nu dăruie adăpost, nici greierele liniște,
Nici în piatra seacă nu clipocește apa.
E doar umbră sub piatra aceasta roșiatică,
(Vino sub umbra acestei pietre roșiatice),
Și am să-ți arăt ceva mai diferit decât
Umbra ta pășind după tine dimineața,
Ori umbra ta înălțându-se seara să te întâmpine;
Îți voi arăta frica într-un căuș de țărână.
Curat adie vântul
Copila mea din Irlanda,
Unde m-aștepți?
“Mi-ai dăruit zambile întâi acum un an;
Și ei m-au numit fata cu zambile.”
-Și totuși când ne întorceam târziu din grădina de hiacint,
Cu brațele pline de flori, cu părul răvășit nu puteam
Grăi, avem ochii încețoșați, nu eram
Nici viu nici mort, și nu mai pricepeam nimic,
Cătând în inima luminii liniștea.
„Mohorâtă şi pustie este marea“.
IV. Death by Water
Phlebas the Phoenician, a fortnight dead,
Forgot the cry of gulls, and the deep sea swell
And the profit and loss.
A current under sea
Picked his bones in whispers. As he rose and fell
He passed the stages of his age and youth
Entering the whirlpool.
Gentile or Jew
O you who turn the wheel and look to windward,
Consider Phlebas, who was once handsome and tall as you.
IV. Moartea prin Înec
Phlebas Fenicianul, mort de două săptămâni,
A uitat țipătul pescărușilor și cum se umflă marea
Și profit și pierdere.
O vâltoare sub maree
I-a cules oasele șoptitoare. Când el se ridică și căzu
Când trecu treptele vârstei și ale tinereții
Și sub vârtejul apei căzu.
Gentile or Jew
O tu care acum rotești cârma după bătaia vântului,
Adu-ți aminte de Phlebas, care a fost cândva mândru ca tine.
V. What the Thunder Said
After the torchlight red on sweaty faces
After the frosty silence in the gardens
After the agony in stony places
The shouting and the crying
Prison and palace and reverberation
Of thunder of spring over distant mountains
He who was living is now dead
We who were living are now dying
With a little patience
Here is no water but only rock
Rock and no water and the sandy road
The road winding above among the mountains
Which are mountains of rock without water
If there were water we should stop and drink
Amongst the rock one cannot stop or think
Sweat is dry and feet are in the sand
If there were only water amongst the rock
Dead mountain mouth of carious teeth that cannot spit
Here one can neither stand nor lie nor sit
There is not even silence in the mountains
But dry sterile thunder without rain
There is not even solitude in the mountains
But red sullen faces sneer and snarl
From doors of mudcracked houses
If there were water
And no rock
If there were rock
And also water
And water
A spring
A pool among the rock
If there were the sound of water only
Not the cicada
And dry grass singing
But sound of water over a rock
Where the hermit-thrush sings in the pine trees
Drip drop drip drop drop drop drop
But there is no water
Who is the third who walks always beside you?
When I count, there are only you and I together
But when I look ahead up the white road
There is always another one walking beside you
Gliding wrapt in a brown mantle, hooded
I do not know whether a man or a woman
—But who is that on the other side of you?
What is that sound high in the air
Murmur of maternal lamentation
Who are those hooded hordes swarming
Over endless plains, stumbling in cracked earth
Ringed by the flat horizon only
What is the city over the mountains
Cracks and reforms and bursts in the violet air
Falling towers
Jerusalem Athens Alexandria
Vienna London
Unreal
V. Ce a Spus Tunetul
După ce lumina torțelor a îmbujorat fețele asudate
După liniștea glacială a grădinilor
După supliciul locurilor împietrite
Strigătele și plânsetele
Temnița și palatul și răsunetul
Tunetelor primăverii peste munții îndepărtați
Cel care trăia este acum mort
Noi care acum trăim, o să murim
Cu puțină răbdare
Aici nu există apă, ci doar stâncă
Stâncă și uscăciune și drum nisipos
Drumul șerpuind deasupra printre munți
Care sunt munți de stâncă fără apă
Dacă ar exista apă, ar trebui să ne oprim să bem
Printre stânci nu se poate opri sau gândi
Sudoarea este uscată și picioarele sunt în nisip
Dacă ar fi fost măcar apă printre stânci
Gura muntelui împietrită cu dinți cariați, dune de nisip
Aici nu se poate sta, nici minți, nici stare nu este
Nu există nici măcar liniște în munți
Doar tunetul steril și uscat, fără ploaie
La munte nu există nici singurătate
Doar fețele înroșite și ursuze care rânjesc și mormăie
Din ușile caselor de chirpici crăpat
Dacă ar fi fost apă
Și nici piatră
Dacă ar fi piatră
Dacă ar fi piatră
Și apă
Apă
Un izvor
Un iezer între stânci
Măcar un sursur de apă
Nu de cicade
Sau de iarbă uscată foșnind
Ci sursur de apă peste rocă
Unde sturzul-pustnic ciripește în pini
Pic, trop, pic, trop, trop, trop, trop
Dar nu este apă.
Cine este al treilea care umblă mereu lângă tine?
Când socotesc, suntem doar tu și eu împreună
Dar când mă uit înainte pe drumul știut
Întotdeauna există un altul care călătorește alături de tine
Elegant înveșmântat într-o pelerină cafenie, cu glugă
Nu știu dacă este bărbat sau femeie
- Dar cine este acela din partea cealaltă a ta?
Ce este vuietul acela care se ridică la cer
Suspinul acela de tânguială maternă
Gloatele acelea în hanorace năvălind
Peste nesfârșitele puste, poticnindu-se în crăpăturile pământului
Încercuite doar de orizontul plat
Ce a mai rămas din orașul acela din vârf de munte
Scindări și schimbări și agitații în văzduhul sânjeniu
Turnuri prăbușindu-se
Ierusalim, Atena, Alexandria
Viena, Londra
Incredibil
Rhapsody on a Windy Night
Twelve o'clock.
Along the reaches of the street
Held in a lunar synthesis,
Whispering lunar incantations
Dissolve the floors of memory
And all its clear relations,
Its divisions and precisions.
Every street lamp that I pass
Beats like a fatalistic drum,
And through the spaces of the dark
Midnight shakes the memory
As a madman shakes a dead geranium.
Half-past one,
The street-lamp sputtered,
The street-lamp muttered,
The street-lamp said, "Regard that woman
Who hesitates toward you in the light of the door
Which opens on her like a grin.
You see the border of her dress
Is torn and stained with sand,
And you see the corner of her eye
Twists like a crooked pin."
The memory throws up high and dry
A crowd of twisted things;
A twisted branch upon the beach
Eaten smooth, and polished
As if the world gave up
The secret of its skeleton,
Stiff and white.
A broken spring in a factory yard,
Rust that clings to the form that the strength has left
Hard and curled and ready to snap.
Half-past two,
The street-lamp said,
"Remark the cat which flattens itself in the gutter,
Slips out its tongue
And devours a morsel of rancid butter."
So the hand of the child, automatic,
Slipped out and pocketed a toy that was running along the quay.
I could see nothing behind that child's eye.
I have seen eyes in the street
Trying to peer through lighted shutters,
And a crab one afternoon in a pool,
An old crab with barnacles on his back,
Gripped the end of a stick which I held him.
Half-past three,
The lamp sputtered,
The lamp muttered in the dark.
The lamp hummed:
"Regard the moon,
La lune ne garde aucune rancune,
She winks a feeble eye,
She smiles into corners.
She smooths the hair of the grass.
The moon has lost her memory.
A washed-out smallpox cracks her face,
Her hand twists a paper rose,
That smells of dust and eau de Cologne,
She is alone
With all the old nocturnal smells
That cross and cross across her brain."
The reminiscence comes
Of sunless dry geraniums
And dust in crevices,
Smells of chestnuts in the streets,
And female smells in shuttered rooms,
And cigarettes in corridors
And cocktail smells in bars.
The lamp said,
"Four o'clock,
Here is the number on the door.
Memory!
You have the key,
The little lamp spreads a ring on the stair.
Mount.
The bed is open; the tooth-brush hangs on the wall,
Put your shoes at the door, sleep, prepare for life."
The last twist of the knife.
Rapsodie într-o Noapte Furtunoasă
Ora doisprezece la miezul nopții.
Strada cât cuprinzi cu privirea
Prinsă într-o efuziune lunară,
Incantațiile lunare șușotind
Dizolvau podelele memoriei
Toate legăturile clare ale acesteia,
Toate dezacordurile și exactitudinile.
Fiecare lampadar de pe strada pe unde trec
Bate precum o fatidică tobă,
Și prin ungherele întunecate
Miezul nopții îmi zgâlţâie memoria
Precum un nebun scutură o begonie uscată.
Ora unu și jumătate,
Lampadarul bodogănind,
Lampadarul mormăind,
Mi-a zis: „Ia seama la femeia aceea
Care se eschivează în lumina ușii
Care îi dezvăluie grimasa.
Uite cum tivul rochiei ei
Este zdrențuit și pătat de nisip,
Și cum te privește cu coada ochiului ei
Arcuit ca un cârlig îndoit”.
Memoria debordează inutile
Puzderii de gânduri;
O creangă noduroasă pe plajă
Întortochiată și lustruită
De parcă lumea s-a descotorisit
De enigmaticul său schelet
Țeapăn și albit.
Un arc fisurat într-o curte de fabrică,
Rugina care atârnă de forma părăsită de forță,
Greoi și încordat și gata să pleznească.
Două și jumătate dimineața,
Lampadarul a zis:
„Ia seama cum pisica se cuibărește în rigolă,
Cum scoate limba
Și devorează un dumicat de unt rânced."
La fel uită-te la mana copilului întinsă instinctiv
Care a vârât pe furiș în buzunar o jucărie găsită pe chei.
N-am putut citi nimic în ochii acelui copil
Dar am văzut ochi pe stradă
Încercând să privească prin obloanele luminate.
Un crab într-o amiază în heleșteu
Un crab bătrân ducând moluște în spate
S-a agățat de vârful bastonului pe care i l-am întins.
Trei și jumatate dimineața,
Lampadarul a pâlpâit,
Lampadarul a mormăit în întuneric.
Lamparul a îngăimat:
"Privește luna,
Luna nu ține nici-o ranchiună,
Luna face cu ochiul firav
Zâmbește din colțuri
Netezește părul ierbii.
Luna și-a ieșit din minți
Un vărsat de vânt îi cojește fața pală
Mâna sa răsucește un trandafir de hârtie
Care miroase a praf și a apă de colonie,
Este singura
Cu toate vechile mirosuri nocturne
Care îi trec și i se intersectează prin minte
Vine nostalgia
Mușcatelor uscate fără soare
Și praf prin crăpături
Miresmele castanilor de pe străzi
Și parfumurile femeilor de după jaluzele
Și damful țigaretelor pe coridoare
Și mirosurile de cockeiluri din baruri.
Lampadarul a zis:
"Este ora patru dimineața,
Iată numărul de pe ușă.
Memorie!
Tu ai cheia,
Becul împrăștie un halo pe scară.
Urc.
Patul e desfăcut; periuța de dinți agățată pe perete,
Descalță-te la ușă, dormi, pregătește-te pentru viață.”
Ultima răsucire a cuțitului.
Song
If space and time, as sages say,
Are things which cannot be,
The fly that lives a single day
Has lived as long as we.
But let us live while yet we may,
While love and life are free,
For time is time, and runs away,
Though sages disagree.
The flowers I sent thee when the dew
Was trembling on the vine,
Were withered ere the wild bee flew
To suck the eglantine.
But let us haste to pluck anew
Nor mourn to see them pine,
And though the flowers of love be few
Yet let them be divine.
Cântec
Dacă spațiul și timpul, așa cum spun înțelepții,
Sunt lucruri care nu pot fi,
Musca care trăiește o singură zi
A trăit atâta timp cât înțelepții și drepții.
Dar să trăim totuși cât ne e cu putință,
Cât iubirea și viața sunt încă un dar,
Căci timpul este timp și este fugar,
Deși înțelepții nu găsesc așa de cuviință.
Florile pe care ți le-am trimis când roua
Tremura pe frunzele viței de vie,
S-au vestejit când a zburat albina zglobie
Și le-a supt nectaru-amândoua.
Dar să nu ne grăbim să le smulgem și noi
Nici să le plângem când se usucă apoi,
Că deși florile iubirii sunt atât de puține
Florile-acestea sunt totuși divine.
Traduceri de Marin Mihalache
Chicago, USA
|
Traduceri de Marin Mihalache 4/1/2021 |
Contact: |
|
|
