27 Martie - Unirea Basarabiei cu România
Sfatul Ţării, întrunit în sedintă solemnă la Chisinău, a votat, la 27 martie/9 aprilie 1918, unirea provinciei românesti Basarabia cu România.
Presedintele Sfatului Ţării, Ion Inculet, care a anuntat rezultatul votului (86 de voturi pentru, trei împotrivă, 36 de abtineri si 13 absenti) a semnat, împreună cu secretarul Ion Buzdugan, Declaratia de Unire, potrivit volumului ''Istoria României în date'' (Editura Enciclopedică, 2003), în care se specifica: ''Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră si vechile granite cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută si mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric si a dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-si hotărască soarta lor, de azi înainte si pentru totdeauna se uneste cu mama sa România".
Martor al marelui eveniment, prim-ministrul României, Alexandru Marghiloman, a declarat în numele poporului român si al regelui Ferdinand I (1914-1927), că ia act de votul cvasiunanim al Sfatului Ţării si proclamă Basarabia unită cu România: ''Basarabia este de acum unită pe veci cu România''. În telegrama trimisă de regele Ferdinand I Sfatului Ţării se arăta: ''Sentimentul national ce se desteptase atât de puternic în timpurile din urmă în inimile moldovenilor de dincolo de Prut a primit prin votul înăltător al Sfatului Ţării o solemnă afirmare. Un vis frumos s-a înfăptuit''.
Prin pacea ruso-turcă de la Bucuresti (16/28 mai 1812), în urma căreia tinutul dintre Prut si Nistru asupra căruia administratia rusă extinsese numele de Basarabia, dat anterior numai părtii de sud al acestui teritoriu, a fost anexat de Rusia. Acest teritoriu românesc avea o suprafată de 44.422 km pătrati, notează volumul ''Istoria Basarabiei. De la începuturi până în 1998'' (Editura Semne, Bucuresti, 1998).
În primele decenii ale ocupatiei, Basarabia a fost supusă unei perioade de integrare treptată în Rusia, potrivit volumului ''Istoria românilor. Constituirea României moderne (1821-1878)'' (Vol II. TOM I, Ed. Enciclopedică, Bucuresti, 2003). La început, autoritătile au desfăsurat o politică moderată, respectându-se specificul etnic al provinciei, limba, traditiile si obiceiurile locale, drepturile si privilegiile stărilor sociale. Conducerea provinciei a fost încredintată unui guvern provizoriu. Boierul moldovean Scarlat Sturdza, care intrase în serviciul Rusiei, obtinând gradul de general, a fost pus pentru o perioadă în fruntea administratiei. Administratia civilă era supusă autoritătii guvernatorului general militar, initial cu resedinta la Tighina si, apoi, la Chisinău. Orasului Chisinău, prin ucazul din 1818, i se acordase rangul de capitală.
Totodată, prin ''Asezământul obrazovaniei oblastiei Basarabiei'' (1818), promulgat la Chisinău de către tar, era exprimată intentia de a se respecta autonomia provinciei si guvernarea acesteia în conformitate cu obiceiurile vechi. Conform volumului ''Istoria românilor. Constituirea României moderne (1821-1878)'', ''asezământul'' din 1818 a reprezentat un statut fundamental adevărat, larg si liberal, care situa Basarabia (în cuprinsul Imperiului) alături de Polonia, Finlanda si Georgia care primiseră aceleasi reglementări. După generalul Bahmatiev, în postul de guvernator militar al Basarabiei au urmat generalul Inzov, iar, din 1823, printul Vorontov, fost guvernator militar al Odessei.
Perioada consemnată de istorici drept o ''eră liberală'' s-a încheiat odată cu moartea tarului Alexandru I. Noul tar, Nicolae I, a cărui domnie a fost inaugurată în 1825, a impus un regim de aspre restrictii politice, de opresiune si chiar de exterminare natională. ''Asezământul obrazovaniei oblastiei Basarabiei'' a fost abrogat în 1828 si a fost înlocuit cu asa-zisul Regulament al lui Vorontov, sanctionat de tar la 29 ianuarie/10 februarie 1829. Autonomia Basarabiei a fost desfiintată. Întreaga putere a trecut în mâna guvernatorului general. Limba română a fost înlăturată din efectuarea actelor publice, iar detinerea slujbelor în administratie a fost conditionată de cunoasterea limbii ruse. Se poate spune că nu întâmplător, lichidarea regimului românesc din Basarabia a coincis cu instaurarea în Principate a protectoratului Rusiei tariste, în urma tratatului de la Adrianopol. Basarabia urma să să fie administrată la fel ca guberniile Rusiei.
Anul 1848, anul marilor revolutii europene, a reprezentat si pentru Basarabia momentul unei afirmări a sentimentului national românesc. Un grup de intelectuali moldoveni a cerut autoritătilor tariste permisiunea de a tipări un ziar în limba natională intitulat semnificativ ''Românul''. Guvernul rus a refuzat aprobarea acestei cereri. Acest act a căpătat o si mai mare valoare, deoarece, în acel an, în Basarabia au fost aduse numeroase trupe tariste, cu scopul de a opri valul revolutionar, potrivit volumului ''Istoria Basarabiei. De la începuturi până în 1998'' (Editura Semne, Bucuresti, 1998). Conducătorii miscărilor de revendicări politice, economice si sociale au avut în vedere, în permanentă, întregul teritoriu locuit, deci si spatiul cuprins între Nistru si Prut.
În urma Congresului de Pace de la Paris din 1856, rusii, învinsi în Războiul Crimeii (1853-1856) de coalitia formată din Marea Britanie, Franta, Imperiul otoman, Regatul Sardiniei, au retrocedat Moldovei, cele trei judete din sudul Basarabiei - Ismail, Bolgrad si Cahul. Însă acestea au fost încorporate din nou Rusiei, în urma Congresului de Pace de la Berlin din 1878, convocat în vederea revizuirii Tratatului de la San Stefano (19 februarie/3 martie), cu toate că Conventia ruso-română din aprilie 1877 prevăzuse în mod expres respectarea integritătii teritoriale a României.
Prima revolutie rusă din 1905-1907 a creat cadrul social si politic pentru ca românii basarabeni să-si poată organiza lupta pentru drepturile lor nationale. Astfel, la 30 octombrie/12 noiembrie s-a constituit la Chisinău, din initiativa lui Pavel Dicescu, Pavel Gore, fratii Suruceanu, C. Rusu, Emanoil Gavrilită s.a., Societatea moldovenească pentru răspândirea culturii nationale, cu scopul lărgirii si întăririi miscării nationale. Apoi, la 24 mai/6 iunie 1906, a apărut la Chisinău prima gazetă national-democratică, ''Basarabia'' (până la 18 februarie/3 martie 1907), sub directia avocatului Emanoil Gavrilită. Ziarul a initiat o vie campanie pentru libertăti democratice, introducerea limbii române în institutiile de stat, revendicând în acelasi timp o largă autonomie pentru Basarabia. În ultimul său număr publică poezia ''Desteaptă-te române!''. Ulterior, în jurul acestui ziar s-a constituit nucleul Partidului National-Democrat, care a elaborat un plan politic de oprire a rusificării românilor basarabeni. Printre colaboratori: Pan Halippa, Ioan Pelivan, Ion si Th. Inculet, Alexei Mateevici etc.
La câteva luni de la izbucnirea revolutiei din februarie 1917, a fost înfiintat, la Chisinău, Partidul National Moldovenesc al cărui program cuprindea revendicări social-politice (organizarea democratică a tării, împroprietărirea tăranilor) si nationale (obtinerea celei mai largi autonomii administrative, judecătoresti, bisericesti, scolare si economice a Basarabiei). Totodată, legile care priveau afacerile interne ale Basarabiei urmau a fi redactate de Dieta provincială (Sfatul Ţării) potrivit vechilor cutume si nevoilor tări. Programul mai cuprindea: introducerea limbii române în administratie, justitie si în scolile de toate gradele, garantarea autonomiei bisericii basarabene, care să fie condusă de un mitropolit român basarabean, organizarea unei armate nationale s.a., consemnează lucrarea ''Istoria României în date'' (Editura Enciclopedică, 2003).
În toată Basarabia au avut loc adunări si manifestatii populare, congrese ale cadrelor didactice, preotilor, cooperativelor sătesti etc., în care se cerea autonomia administrativă, religioasă, intelectuală si economică a Basarabiei, alcătuirea unui organ legislativ - Sfatul Ţării, introducerea alfabetului latin, predarea în scoli să se facă în limba maternă, etc.
Congresul Ostăsesc de la Chisinău (20 oct./2 nov.-27 oct./9 nov. 1917), la care au participat 898 de delegati reprezentând circa 300.000 de soldati aflati pe toate fronturile si în toate armatele rusesti, a proclamat autonomia teritorială si politică a Basarabiei si crearea Sfatului Ţării. În Sfatul Ţării au fost alesi 195 de deputati (150 români basarabeni si 45 de reprezentanti ai minoritătilor).
Lucrările Sfatului Ţării s-au desfăsurat la Chisinău, între 21 noiembrie/4 decembrie - 2/15 decembrie 1917. Presedinte al Sfatului Ţării a fost ales Ion Inculet. În contextul nou creat, Sfatul Ţării, devenit organul suprem al puterii de stat în Basarabia si Transnistria, a luat cele mai importante măsuri si hotărâri, între care: apărarea populatiei de anarhia si jaful soldatilor rusi, numirea de comisari în fiecare judet, adunarea dezertorilor si expulzarea lor în Rusia.
La 2 decembrie 1917, Sfatul Ţării a proclamat Basarabia drept Republica Democratică Moldovenească (în componenta Republicii Federative Democratice Ruse), care prevedea si ''includerea în componenta sa a judetelor populate de moldovenii din Transnistria''. Proclamatia a fost redactată si citită de Pantelimon Halippa, unul dintre fruntasii luptei pentru cauza Unirii Basarabiei cu România. La începutul anului 1918, Pantelimon Halippa se afla în fruntea curentului unionist, având o contributie esentială la actiunile care pregăteau unirea Basarabiei cu România.
La 24 ianuarie/3 februarie 1918, Sfatul Ţării întrunit în sedintă solemnă a votat în unanimitate independenta Republicii Democratice Moldovenesti, iar la 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Ţării a votat unirea cu România. La 9/22 aprilie 1918, regele Ferdinand a semnat Decretul regal de unire a Basarabiei cu România, contrasemnat de Alexandru Marghiloman, presedintele Consiliului de Ministri, si Dem. Dobrescu, ministru de Justitie.
|
Sabin Popescu 3/25/2021 |
Contact: |
|
|
