Gânduri mărturisite - În căutarea adevărului
Nu-mi pot ascunde dezamăgirea creată de recenta clasare a dosarului privind reprimarea brutală a manifestanților la Mitingul Diasporei din 10 august 2018. Aceasta este cea mai recentă acțiune de ascundere a adevărului, prin decizia de nu-l mai căuta. Ce mai contează un adevăr în plus sau în minus într-o lume în care falsul, minciuna și imaginea lustruită sunt la putere? Oricum adevăruri mult mai dureroase cum ar fi cele privind Revoluția din decembrie 1989 sau „mineriadele” par îngropate pentru totdeauna.
Dar ce este adevărul? Dicționarul explicativ al limbii române definește „adevărul” ca fiind „Concordanța între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă; oglindirea fidelă a realității obiective în gândire; ceea ce corespunde realității, ceea ce există sau s-a întâmplat în realitate.”. Cum am putea să aflăm ce s-a întâmplat în realitate, dacă nu întrebând, cercetând, mărturisind. Am încercat măcar să căutăm aceste adevăruri, sau ne-am mulțumit să-i exilăm pe cei care încă le mai caută, iar atunci când s-au întors să ne amintească i-am trimis la plimbare cu bastoane și jeturi de apă?
Dar pentru asta trebuie sa ai dorința de a afla și a rosti adevărul, de a avea acea „cutezare proprie oamenilor de geniu de a spune fără șovăială ceea ce crezi”, după caracterizarea făcută lui Arthur Schopenhauer de către Bogdan Petriceicu Hașdeu în lucrarea „Sic cogito”. Poate că adevărul în sine nu este atât de important cât este căutarea acestuia. Lech Walesa în lucrarea autobiografică „Drumul spre adevăr” mărturisește „ De fapt, viața umană în sine este o sarcină, de vreme ce toată viața trebuie să căutăm adevărul. Dacă renunțăm la acest lucru, ne pierdem rostul.”
Uneori nu atât aflarea adevărului cât întrebarea pusă la locul și momentul potrivit a făcut diferența. Un astfel de moment a fost vizita la Casa Albă, în vara anului 1972, a legendarului compozitor și interpret american Johnny Cash, la invitația Președintelui Richard Nixon. Împotriva recomandării președintelui, Johnny Cash a ales să interpreteze în fața unei audiențe înmărmurite compozițiile proprii „What is Truth” (Ce este adevărul) și „The Man in Black” („Omul în negru” – cântec care i-a dat supranumele).
Ambele melodii au fost adevărate critici la adresa politicilor lui Richard Nixon, reprezentând solidaritatea autorului cu lupta tinerilor pentru libertatea de exprimare, cu săracii de la marginea orașelor, cu bătrânii fără speranță și cu cei care mureau pe front crezând că suntem cu toții de partea lor. Rostirea adevărului în mod public a fost începutul sfârșitului pentru Richard Nixon. Câte dintre personalitățile publice de astăzi au curajul să se manifeste împotriva abuzurilor de care din nefericire nu ducem lipsă pe oriunde trăim, acasă sau în lumea largă, pe durata pandemiei dirijate?
Cea mai mare pierdere însă nu este ne aflarea adevărului, ci crearea mentalității că adevărul nu contează, că un singur adevăr nu există, că e doar creația celor de la putere, mentalitatea că istoria e scrisă numai de învingători, mentalitatea de slugă opresată, fără drept de a privi în sus, fără drept de a pune întrebări, fără drept de apel. Adevărul trebuie spus măcar în glumă cum sugera Sigmund Freud („Glumind putem spune orice, chiar și adevărul”), sau la un pahar de vin cum zice-un vechi proverb latin. Trist dar adevărat, fondatorul psihanalizei știa el ce știa.
”Minciuna se naște din însoțirea sufletului cu trupul pământesc” scria B.P. Hașdeu în „Sic cogito”. Mințim și ascundem adevărul pentru a ne perpetua bunăstarea trupească, uitând de povara pe care opunem pe umerii sufletului, de ocara pe care o aducem Creatorului, și de consecințele asupra copiilor noștri. Îi izgonim sau îi punem în închisori pe cei care rostesc adevărul și am vrea să trăim fericiți. „Doamne, vino, Doamne/ Să vezi ce-a mai rămas din oameni?” se întreba Valeriu Sterian după Revoluție. Cine se mai întreabă astăzi ce va mai rămâne din oameni?
De aceea „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane” a lui Radu Gyr, sărbătorit recent pe 2 martie, rămâne un deziderat, omul cinstit este tot în genunchi, dar nu în fața icoanei ci tot în fața stăpânirii. De asta și spectacolele „cu mască, fără mască” vor continua până când adevărul va ieși la lumină, vorba lui Leonard Cohen „There is a crack, a crack in everything/ That's how the light gets in.” (Există o fisură, o fisură în toate/ Așa intră lumina).
Cuvântul grec pentru adevăr (αλήθεια) înseamnă „a face vizibil ceea ce este ascuns” implicând și căutarea acestuia. Să nu renunțăm nici noi la visul de a căuta adevărul prin forțe și mijloace proprii atunci când acesta ne este ascuns. „ Înfrânt nu ești atunci când sângeri,/ nici ochii când în lacrimi ți-s./ Adevăratele înfrângeri,/ sunt renunțările la vis.” din ”Îndemn la luptă” de Radu Gyr.
Descoperirea și rostirea adevărului este și calea spre mântuire dezvăluită prin cuvintele Mântuitorului în „Cuvântarea de despărțire. Făgăduința Duhului Sfânt.” (Ioan Cap. 14.6) „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.”
Ioan Cojocariu
Martie 2021, Toronto, Ontario, Canada
|
Ioan Cojocariu 3/22/2021 |
Contact: |
|
|
