Lunga trenă a primăverii - Poezii și poeme
Din clopotel un clinchet de sonet, Un sunet firav ca un Si pe-o coardă, Un firicel, încopitat de-o hoardă, Se tot ridică într-o rână, încet...
Îsi face loc cu greu prin praful tinei Nădăjduind către a apei rază- Mirajul însetatului spre-o oază... Nedumerită lumea-ntreabă: Cine-i ?
Se rupe-n franjuri armonia serii, Fragil se-nsiră trilul din penită, Cum creste iarba-n uscăciunea verii...
Şi când prind vreo petală pe iglită Îmi construiesc statui din fumul vrerii Si văd o primăvară în altită.
DOCHIA ȘI ZILELE DE MĂRȚIȘOR Amusetă si folklor 1 Astăzi Baba Dochia Și-a schimbat iar rochia, Fiindcă prea era de lână Și-o credeau prea multi bătrână! 2 A luat iie cu altite Cusute în cruciulite Și cu pui de borangic, Tors în vară, pe colnic... 3 Doamne sfinte, ce mai iie! Albă ca o colilie, Amintind de tinerete Și de vremi cu alte fete! 4 Cântă-n crâng întâia mierlă: Să ne scuturăm de sperlă Să stingem focul din vatră: De-acum vântul nu mai ,,latră”! 5 Si-a pus Dochia busuioc Să-i tină de mult noroc, Iar în păr un fulg de nea- Stie ea, ce stie ea... 6 Azi era un soare-n cer, Încălzind la rosu-un fier Ce fusese drug la poartă, Crezând Primăvara moartă! 7 Dochia... si nouă cojoace, Dar cum să le mai îmbrace? Vrea să păcălească-o lume Că vin zile calde, bune... 8 Însă ursul -brun-de munte, Bătrân, cu urechi cărunte, Când s-a scuturat ODATĂ Răspândind înghet si zloată A -ntepenit turma, toată! 9 Dochia-n iie si opreg S-a făcut un sloi întreg, Dar a rămas babă rea: Taie apa la cismea, Si îngheată ghioceii Când încep să zburde mieii.
Tot pe Ceahlău stă si azi Cu oile lângă brazi- Movilite tari de stean, Dar: ÎNVIE!!! AN DE AN!
POVESTE DE PRIMĂVARĂ
Un ghiocel cu o scufie cât un degetar, Cu glasul lui subtire de clestar, Vestea într-o bună dimineată: „Bun sosit” Printesei Primăvara.
A primit Solia lui de la bătrânul Lut, Rotundul Glob, ce toate le-a stiut, Dar cum Frumoasa alerga prea sus, Micul, plâpândul ghiocel s-a smuls Din brazda lui, de lângă mama tină, Suind spre a Primăverii albă mână …
Cling, cling, spuneau petalele de-omăt, Lovind în vântul ce zbura încet, Înfăsurând lăstari abia pocnind Și muguri proaspeti asternuti pe grind. În dansul ei, scânteietor, în soare, Măiastra fată presăra-n răzoare Din părul ei: cer, frunze si petale, Acoperind a iernii aspre zale.
El, mândrul ghiocel, întâiul sol Ce s-a trezit din patul de zăpadă Suna lumea de flori, din stratul gol Și razele grăbite să le vadă ! Și s-au tot dus în jocul lor sprintar Spre un castel ce se numea Florar !
P R I M Ă V A R A ÎN C U L O R I
Luna MAI scrie pe flori, Cheamă fluturii din nori Rândunelele, din sori.
În salcâmul înflorit, Albinele strânse-n roi, De cu zori, au poposit.
Sus, pe un ram, între flori Sunt în cuib, trei puisori; Jos, în iarbă si în rouă Stau, mici, cojile de ouă.
Îmbăiate în culoare, În mătase si candoare, Azi, lalelele tin sfat, Povestind ce - au îmbrăcat.
Gâze cu aripi de ceată, Si antene lungi, de ată, În vestminte de atlas, Cântă grav, la contrabas.
Cucul numără-n pădure Zilele: ,,să crească mure’’, Apoi lasă câte - un ou În alte cuiburi: ,, cadou ‘’ !
Luna MAI scrie pe flori : Primăvară, în culori…
P R I M Ă V A R A
Ger, zăpadă, au apus ! Si prin zări, departe, sus, Printre norii calzi, usori Zboară cârduri de cocori.
Totu-i viu si-ntinerit, Primăvara vine; Totu-i viu si-ntinerit Este cald si bine...
Rândunica ne-a sosit, Primăvara a venit, Este cald si bine...
F L O R I I
Fetitele se plimbă prin iarbă, Iedutii poartă flori si smicele în barbă, O barză se joacă prin bulboacă Si face pe schioapa! Broastele îi orăcăie în ,,nas’’ Şi fug speriate cînd ea face un pas, Pămătuful de papură plesneste de râs, Un sarpe se sperie si suieră: ,,sâââsss…! ‘’
Fetele încing o horă de flori Şi se nvârtesc de o sută de ori, Norii mici s-au oprit lângă soare; Stau uimiti de atâta miscare…
Păsările ciripesc agitate : ,,Ce sărbătoare este astăzi ? Surate ?’’
Un brotăcel se leagănă pe un pai Si din lac se aude un glas de buhai.
Aripatele se opresc să asculte, Apoi gâlcevesc : Au să-si spună, multe !!!
Băietii se joacă de-a oina, Codanele îngână doina. Tăpsanul se umple de veselie Când sosesc flăcăii cu fonfiu la pălărie.
Vine si lăutarul, agale, Isi pune repertoriul ,, la cale’’, Si cântă... si cântă... si cântă…
Ce mai zi de de Florii, înflorită!!! Ce bucurie!!! Rosteste lunca, uimită…
M I E L
Jucărie vie, de spumă Cu picioruse tremurător de subtiri si albe, Te-ai grăbit să mai prinzi ultima nea: A mieilor...
E plină de inele, inele, Blănita ta râvnită de lup.
Mugurii mici de coarne te împodobesc, Nu te pot apăra; Ascund sub ei urechile atente...
Retezi, neastâmpărat, firele plăpânde de iarbă, Şi suni zburdalnic din ochiul de snur clopotelul- degetar de aramă.
Miel mic si pur: Jucăria mea vie, de spumă !
HAIKU ADUCE ȘI GHIOCEI... Ghiocel galant,... ........(Glanthus nyvallis) Cum de ai iesit din neant, Pe un sol glisant?
Zboară iar prin crâng Clinchet fin de cling, cling, ding, ,,Nămeti se sting” !
Din neaua albă A iesit un clopotel, Fără cojocel!
Ning azi pe pământ Clopotei de albă nea: Pentru ,,Ziua ta!”
Ninge pe pământ, Prin cristal de beteală, Zeea vernală.
Veniti, păsări dragi, Nu mai vreau să trec sub fagi, Tristă, fără voi...
Furia iernii A trecut vijelios Dând totul pe dos !
Un sol mititel Arbora un clopotel Dorului: Castel!
SONET CU GHIOCEI Trec zilele zburând din calendar, Banal joc de cuvinte mă-mpresoară, În juru-mi doar comune rime zboară; Si filele le-am rupt, dar e-n zadar...
Alunecă pe lângă mine timpul, Simt primăvara coborând pe tâmplă, Mă înfăsoară în candoarea-i simplă: Mi-aduce ghiocei; si a golit câmpul...
Sub strasini, migăloase rândunele Pline de-ardoare-si rânduiesc căminul... Mă iscodesc din ochii de mărgele.
Poate de-atuncea simt ce e declinul, Și-mi port vibrând scheletul de surcele, Iar rimele m-au poreclit ,,străinul”.
O P U L E N Ţ Ă
Săgetile arzânde-ale lui Phoebus Transpar în petele de clorofilă, Păsări, colibri, luciu de reptilă, Si totu-i lunecos, ca o argilă.
Ca niste sulite-au împuns lăstarii Ozonul dens, albastru, după ploaie; Admir un curcubeu care se-ndoaie Peste întinderea de largi ampoaie.
Dintr-o sământă ce-a crescut eroic În atmosfera împâclită-n soare, Indiferentă si nestiutoare,
Că ar putea fi mono sau dioic, Perpetuează vegetal izvoare În jungla umedă, mistuitoare... C O N C E R T L A C U S T R U Țâsnesc din nori arome vegetale Pe care boabele le-ngurgitează Si-n plina de rumoare, dupăamiază Planează peste lacuri osanale
De-un cor întreg de guralive gusi… Si tonul este dat de vreun solist, Inconstient de harul lui de-artist; Coristii scărtâie cu voci de usi…
Închid îndată storul de pănusi, Să mă cufund în reverii adânci Cu mlastini fermecate si păpusi…
Pe fondul brotăcesc, fără arcus, Un cos de chei , în poală poti să strângi Si game ‘nalte, cât un derdelus…
de Melania Rusu Caragioiu
|
de Melania Rusu Caragioiu 3/20/2021 |
Contact: |
|
|