Trezirea de pe urma
Miroase a tristețe în tot ce ne-nconjoară.
Un clopot tot mai surd, rostește de afară, Cu dangăt lenes ce-a cuprins pământul.
Că lumea asta toată,
A încălcat Cuvântul.
De sus in jos
Este un nor de moarte
Și nimeni nu încearcă să l oprească,
Acum ,aici se scrie a noastră soartă
Fără de-apel ei vor sa ne-osândească!
Că niște miei ce merg la -njunghiere,
Suntem cu toții fara osebire
Și viața ne devine tot mai cruntă
Și apăsă jalnic vălul de orbire!
Dar,văi,cum fi va conștiința voastră ce nu dă semne c-ar putea fii vie?
Când chiar voi înșivă primiți pedeapsa.
Nu sunteți vrednici voi de nemurire!
Dincolo de părinți
Unde sunt oare părinții?
Unde se au mutat cărunții?
In ce locuri zăbovesc ?
Că acasă nu i găsesc!
Întreb unul,întreb altul,
Nimeni nu le poate spune dragilor părinți pe nume.
Dar,privind cerul înaltul
Eu acolo îi găsesc,
Primeniți in straie dalbe
Si-adunati în jurul lor,
Îngerii cu aripi albe ,
Adăpost făcând de zor!
El e tata ,ea e mama!Amândoi că ntr o minune, Blând rostind o slovă sfântă , La un ceas de rugăciune!
Gânduri pentru mama
Flori de Rai pe frunte mamă
Așezate rand pe rand,
Din a Înaltului podoabă,
Au sosit la mine n gând!
Și te simt mai mult maicuță,
In lumina tinereții,
Ce pare că nu sfârșește ,
De niciunde ,Taina Vieții.
Te așezi așa tăcută
Din adânc de tăinuiri
Și m atingi cu bucuria ,
Minunatelor priviri.
Dar din alte sfere nalte,
Ești chemata inapoi ,
Pentru Calea cea de raze,
De unde privești spre noi!
prof Rozalia Dorina Rusu
|
Rozalia Dorina Rusu 3/13/2021 |
Contact: |
|
|
