"Din lumea largă " - Cuvânt inainte
Se știe că, după o viață de muncă și eforturi susținute pentru pâinea cea de toate zilele, atunci când omul ajunge, în sfârșit, să fie gratificat cu pensia lui de bătrânețe, pe lângă beneficiul libertății de a face tot ce dorește cu timpul lui, este și acela că își poate permite să realizeze o seamă de proiecte pe care niciodată nu le-a putut înfăptui înainte, din lipsă de timp.
Mulți dintre ei pun în aplicare planuri de grădinărie, alții își amintesc de instrumentul muzical neatins de zeci de ani și, cu migală și multă răbdare, încep să-și reeduce degetele cu finețea necesară atingerii coardelor din instrument. Pe lângă alte proiecte, mulți se întorc la pasiunile tehnice din tinerețe, cum ar fi tâmplăria sau mecanica.
O cunoștință mai veche culegea mașinile vechi ale prietenilor care voiau să scape de ele, gratis și în garajul lui de acasă, cumpărând cărți și piese de schimb, refăcea motorul uzat într-unul nou.
Apoi dădea mașina unui tânăr care nu-și putea permite luxul unei mașini noi, pe o sumă de nimic.
Nu puțini sunt aceia care au căpătat pasiunea unei excursii și asta se transformă într-un eveniment de vis împlinit aievea.
Dacă viața mi-ar fi fost dirijată după partitura plănuită de mine, destinul ar fi trebuit să mă ducă pe alte cărări decât acelea pe care am pășit. Din copilărie, profesorii au descoperit în lucrările mele o înclinație spre poezie, utilizată ulterior de prieteni și colegi în scrisorile lor către iubite.
Dar sărăcia, autoritatea părinților și condițiile sociale m-au îndepărtat tot timpul de pasiunea mea pentru artă si scris. Decenii întregi, în care a intervenit și imigrarea, condeiul a rămas uitat cu desăvârșire într-un ungher, pentru că necesități mai importante trebuiau să-i țină locul.
Mi-am adus aminte de el, când fetița mea a împlinit șaptesprezece ani.
Atunci au picurat din inimă câteva versuri pentru ziua ei.
Odată cu ele, izvorul creației a reînceput să adune pe fundul albiei uitate un firicel plăpând de apă cristalină, din care am distilat câteva poeme și mai târziu o carte.
Cartea de față este rodul providenței, care a adus în fața mea oameni de o rară calitate morală și dăruire de sine, ca Dumitru Puiu Popescu și soția lui, Anca, ce au dedicat o mare parte din viața lor adunând, în jurul revistei Observatorul și al cenaclului Nică Petre, scriitori din imigrația română cu înalt grad de cultură, discernământ și enorm talent literar.
Sub căldura încurajărilor lor, modestele mele încercări literare, articole și comentarii au sporit de-a lungul anilor ce-au depășit un deceniu, și prin aceste rânduri doresc să exprim sincere mulțumiri, recunoștință și respect.
De asemeni, nu pot omite mulți dintre colegii revistei, al căror sprijin și încurajare au fost și sunt adânc apreciate: Veronica Pavel Lerner, Maria Cecilia Nicu și poetul Ion Segărceanu.
Cea mai adâncă recunoștință o datorez prietenului meu, scriitorul, cercetătorul și omul de știință Gabriel Watermiller (Gavril Iuliu Morariu).
Cunoștințele sale, cuprinzând un larg spectru extins în mai toate domeniile, literatură, istorie și știință, mi-au fost de un real folos în alcătuirea acestui volum, înlăturarea unor erori și, nu mai puțin, a corectării stilistice.
Cu aceeași prietenie și generozitate și-a dedicat timp și efort la întocmirea și promovarea primului meu roman autobiografic, zori încețoșate, apărut de curând. Mii de mulțumiri!Alte mulțumiri se cuvin doamnei Victoria Dimonie, care a găsit mereu cuvinte de încurajare la ceea ce am creat și ale cărei păreri și sfaturi au fost mereu apreciate. Mulțumiri speciale cititorilor revistei Observatorul, care în numeroase rânduri șiau dovedit aprecierile prin note la adresa redacției.La Editura Coresi, domnul și doamna Vasile și Michiela Poenaru și, în aceeași măsură, ospitalitatea Ginei Micloș, mi-au oferit căldură, înțelegere și sprijin. Vă mulțumesc!
Volumul de față cuprinde un număr de scrieri și impresii din călătoriile întreprinse la bordul unor nave, precum și o seamă de articole publicate de-a lungul anilor.
Multe din aceste articole au încercat să răspundă unor probleme actuale tim purilor respective astăzi, în parte depășite , dar care, văzute prin prisma istoriei, sunt pertinente. De acea am socotit necesar să introduc data creării fiecărui articol, ca mijloc de justificare a temei abordate în contextul istoric. Nu știu în ce măsură au ajutat cuiva la vremea respectivă, dar nădăjduiesc că cei ce vin în urma noastră vor găsi în ele un grăunte de adevăr, care să le limpezească îndoielile.
Toronto / Martie 2021
|
de David Kimel 3/11/2021 |
Contact: |
|
|
