Matematică și matematicieni - Leonardo din Pisa, cunoscut drept Fibonacci
Leonardo din Pisa, cunoscut drept Fibonacci, a fost probabil singurul matematician european remarcabil între anii 300 și 1300. S-a născut la Pisa, în 1180, dar a fost educat în nordul Africii, în actuala Algerie, unde tatăl său avea un post diplomatic.
Călătorind prin lumea arabă, s-a convins de avantajele sistemului matematic arab față de cel roman și l-a popularizat în Europa în lucrarea sa Liber abaci, Cartea socotelilor, scrisă imediat după întoarcerea la Pisa, în 1202.
Cartea a avut un mare impact asupra dezvoltării economice a regiunii, ea demonstrând avantajele ținerii contabilității, a conversiei unităților de măsură, a calculelor dobânzilor etc. cu noul sistem de numerație.
Cu toate acestea, noul sistem, cel zecimal, nu s-a răspândit deplin decât după aproape trei sute de ani, o dată cu inventarea tiparului.
Se știe că Fibonacci a scris mai multe cărți, dar, cum pe vremea aceea, tiparul încă nu exista, cărțile erau copiate de mână, în puține exemplare și unele au dispărut.
Au ajuns însă până la noi Cartea pătratelor (despre ecuații în numere întregi, diofantice cum le spunem azi; este socotită contribuția cea mai importantă în teoria numerelor de la Diofantus până la Fermat), Practica geometriei (un compendiu de geometrie și trigonometrie) și Flos (soluțiile unor probleme propuse de Johann din Palermo, de la curtea lui Frederic al II-lea, împăratul Sfântului Imperiu roman de apus.
Dintre cărțile lui pierdute, se știe că una se ocupa cu aplicațiile aritmeticii în calculele comerciale, iar alta conținea comentarii la Elementele lui Euclid, în special o discuție asupra numerelor iraționale din perspectivă algebrică, nu geometrică, așa cum găsim la Euclid.
În ultimii săi zece ani de viață, începând din 1240, drept recunoaștere a meritelor sale, Fibonacci a primit un salariu din partea orașului Pisa, dar încă înainte fusese recunoscut de împărat care voise să-l cunoască atunci când a vizitat Pisa.
Influența lui Fibonacci nu a fost atât de mare pe cât ar fi meritat descoperirile sale dintre care multe au rămas necunoscute vreme îndelungată, fiind redescoperite și atribuite altor autori.
Și astăzi, pentru multă lume, numele său este legat de problema înmulțirii iepurilor pe care el a formulat-o așa: Presupunând că gestația la iepuri durează o lună și că femela rămâne gestantă la vârsta de o lună, presupunând că de fiecare dată dă naștere unei perechi mascul femelă, câte perechi de iepuri vom avea pe 2 ianuarie 1203 dacă pornim cu o pereche de nou născuți pe 1 ianuarie 1202? Numărul de perechi de iepuri crește după regula 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55 etc. Acesta este șirul lui Fibonacci în care fiecare termen e suma celor doi dinainte. În 1730, Abraham de Moivre, un matematician francez, a descoperit că șirul lui Fibonacci este legat de proporția de aur , numărul s egal cu jumătatea lui 1 plus radical din 5. Anume, al n-lea termen al șirului este numărul natural cel mai apropiat de s la n pe radical din 5.
Subiect Selectat de Liliana Usvat
www.mathematicsmagazine.com
Liliana Usvat / Toronto
www.mathematicsmagazine.com
www.ucbooksale.com
www.lilianausvat.com
www.myereservation.com/
|
Liliana Usvat 3/9/2021 |
Contact: |
|
|
