Dor de ghiocei
Cineva imi spunea odata despre primavara ca este un anotimp crud si ca toamna, cu lumina ei blanda, cu nuantele sale estompate, este de preferat...
Adevarat este ca fiecare anotimp are o frumusete anume.
Iar acum, la inceput de martie, la inceput de primavara, cand lumina soarelui devine intr-adevar mai puternica, poate chiar cruda prin stralucirea care ne raneste ochii obositi dupa zilele cenusii ale iernii, cand lucrurile toate capata parca astfel un contur mai bine definit, cand verdele (deocamdata anticipat) este parca mai verde ca niciodata, ce poate fi mai firesc decat sa te simti cuprins de un dor nedefinit... poate de copilarie sau poate de vara...
Sau poate este dorul de reimprospatare a firii, caci, intr-adevar, din toate punctele de vedere, primavara este un anotimp al renasterii si poate de aceea o si asteptam cu atata nerabdare.
Cu atat mai mult cu cat, in Canada, ea se lasa indelung dorita (Traditia locala spune chiar sa nu incepi gradinaritul mai devreme de 24 mai - sfat verificat, caci orice ai pune in pamant mai devreme de aceasta data ingheata.)
Poate doar ghioceii, traditionalii vestitori ai primaverii, sa aiba curajul si aici, in Nordul continentului nord-american, sa isi faca aparitia inainte de topirea zapezii. Din pacate insa, singurii ghiocei pe care i-am vazut de cand sunt in Canada sunt cei din ilustratii.
A trecut multa vreme de cand nu am tinut in maini un buchetel adevarat de ghiocei. Iar primavara fara ghiocei pare de neconceput... Este greu sa concepi ca exista oameni, ca exista copii care vor creste fara sa cunoasca gingasia unui ghiocel, care nu au avut sansa sa simta emotia unica pe care o traiesti atunci cand cuprinzi in palma plapanda tulpina a sfioasei flori, incununata de un melancolic cap plecat.
Chiar daca aici, in aceasta lume super-civilizata a noului continent, exista magazine specializate care ofera complicate buchete sau flori exotice, nimic nu poate intrece prospetimea unui ghiocel cules din padure sau din gradina, si cu atat mai putin aceasta nu o pot face florile din florariile moderne, mentinute artificial, inghetate, indopate cu substante chimice ca sa reziste cat mai mult...
Si poate tocmai acest gol face ca dorul nelamurit adus de primavara in sufletele noastre sa insemne putin si dorul de ghiocei. Poate ca unii vor clasifica aceste asteptari tainice drept o banala astenie de primavara... Nu stiu care este definitia exacta, insa stiu ca exista in lume un loc unde, la aceasta vreme a anului, o baba Dochie isi leapada cele sapte cojoace, unde aceasta Dochie are un fecior mandru ce se cheama Dragobete, unde de veacuri fetele leaga mandre fire impletite, rosu-ab, de crengile copacilor infloriti, unde mamele primesc din mana copiilor, in fiecare primavara, un ghiocel...
Oare am putea sa traim primavara fara sa ne aducem aminte de el?
Eliiza Ghinea
Toronto
|
Eliiza Ghinea 3/9/2021 |
Contact: |
|
|
