Povestitorul
Acum, când Texas-ul trăiește vremurile ceaușiste ale frigului și întunericului din timpurile comuniste, mă întreb ce este Vasluiul, ce este Iașul sau Bacăul. Pe vremea când mâncam salam cu soia și cafea din năut, am ajuns în vest să măncăm carne din petrol și chiftele din mucegai recomandate ca sănătoase, încă mai pretindem fericirea? Pretindem că nu știm, ne prefacem că nu e treaba noastră.
Cine sunt Trump, Biden sau Dumitru V. Marin? Sunt nume de oameni pe care îi poți întâlni pe stradă și saluta. Am vrut să scriu „noroc”, însă, am realizat, la timp, că nu mai e voie. Atât numele de persoane cât și cele de localități sunt cunoscute prin povestea lor obiectivă, vizuală, astfel devin realități pentru că le poți vedea și atinge. Tot așa, putem spune și despre animale, plante, bolovani etc. Diferența dintre noi și animale este că ele pot descrie doar realitatea: Uite, lupul zice oaia și toată turma fuge la behăitul disperat. Ele nu realizează că fiind mai multe și dacă s-ar organiza să-l întâmpine pe lup în grup avântându-se spre el, acesta ar lua-o la fugă schelălăind. Dar ele nu sunt oameni care să folosească povestea pentru unire și înțelegere.
Oamenii folosesc povestitul și scrisul nu doar să descrie realitatea, dar să și creeze noi realități imaginare prin poveștile și legendele inventate în scopuri de înălțare și împuternicire. Dacă toți credem în aceste povestiri înseamnă că toți urmărim aceleași norme de viață cu legi și valori culturale care unesc și cooperează, ajută să construiești împreună o societate civilă. Umanitatea a putut fi unită doar printr-o poveste în care s-au aflat interesați, sau indentificați cu toții. Așa s-au construit statele, țările și imperiile. 50 DE MUNCITORI ÎNTR-O BRUTĂRIE SAU LĂPTĂRIE PRODUC ȘI HRĂNESC UN ORAȘ, (DECI PRODUC DE SUTE DE ORI MAI MULT) ÎN COMPARAȚIE CU 500 DE SPARTANI/INDIVIZI IZOLAȚI ÎN CASĂ.
Legile prin care ne conducem ca grup sunt povești inventate de noi. Drepturile omului este o poveste inventată de noi de-alungul miilor de ani. Cele zece porunci primate de Moise pe munte sunt de fapt zece povești care stau la baza bunei noastre funcționări ca specie pe pământ, sunt zece norme morale. Întreaga Biblie e o „poveste” dăruită să unească în Pace și prosperitate oamenii. Ele sunt create să rezolve probleme. În politică, cel mai important lucru e națiunea și țara. Ce este națiunea? Ce este țara? Sunt povestiri. Ele nu sunt obiective precum bolovanul sau floarea ca să o arați oamenilor, și atunci creezi o poveste în care să ne indentificăm toți și în acest fel să ne unim sub steagul ei, povestiri de care devenim foarte atașați. Așa ne identificăm ca națiune.
Economia globală este o poveste creată de marii „vrăjitori” ai zilei, de către legislatorii puternici ai corporațiilor și companiilor transnaționale, de către specialiștii lor, numindu-le ficțiuni legale. De asemenea, pentru Bani se aplică același principiu: povestea - adică o hârtie pe care scrie un leu nu reprezintă nimic atâta timp cât nu poți cumpara o stivă de mere sau cartofi. Povestea banului îl face dorit și puternic. Bancherul și ministrul de finanțe vine și ne spune: Vezi hârtia asta? Valorează un kilogram de carne și dacă toți credem, atunci povestea funcționează.
Povestea Banului este cea mai reușită poveste de pe pământ. Toți cred în ea: omul bun și cel rău. Toți se bat pentru el. Cine e Trump sau Biden ne-o spune povestea lor, fără ea, ei ar fi doar niște nume nesemnificative. Ce ne spune Dumitru V. Marin sunt scrierile domniei sale și privind numai ziarul MERIDIANUL de Iași, Vaslui și Bacău prin care noi, cei din zonă existăm și ne identificăm. Povestirile din viața locală și interviurile cu oamenii locurilor ne țin treji la cine ne este familia și nivelul de trai și cultură. Ne ajută să vedem frumosul din noi, inițiativele și creațiile noastre. Ne conectează unii cu alții și contribuind la aceste instituții, devenim puternici și plini de încredere în viitorul neamului, a familiei noastre moldovenești, a României noastre. Fără povestirile și contribuția noastră ne pierdem reflecția din oglinda vieții devenind vampiri. Imaginați-vă cât de săraci devenim cu fiecare poveste pierdută.
Asistăm la reîntoarcerea regimurilor dictatoriale în lume și cu moartea poveștii, întunericul se lasă tot mai adânc. Diavolului, pe care noi l-am creat prin îndepărtarea de spiritualitate, îi e frică de lumină, vampirii ies la suprafață, vechile sisteme se sfărâmă, se prăbușesc și nivelul ipocriziei e intolerabil. Noile dictaturi sunt lipsite de povești noi, credibile, de aceea mențin vechile instituții pentru a se deghiza în democrație. Singura care merge înainte neschimbată e China. Educația a fost distrusă în așa fel încât nimeni nu mai știe ce e democrația cu adevărat.
Se pare, că azi, din ce în ce mai mulți, din mai toate țările lumii, doresc să se reîntoarcă la comunism. Lumea nu mai înțelege de ce toate sunt pe dos, nu mai știe ce înseamnă normalitatea. Inabilitatea de a vedea viitorul e destabilizatoare. „Viitorul va arăta glorios!” PROMIT Putin, Trump și Orban, viitorul va arăta ca trecutul. Biden taie din promisiunile lui Trump. Viteza schimbării e atât de mare încât nu-ți poți imagina viitorul.
Cum convingi oamenii că apare ceva nou? Lenin, Stalin și Hitler aveau o imagine a viitorului, despre cum va arăta el și aveau viziuni mărețe despre viitor. Conducătorii de azi nu mai au viziune de viitor, sunt foarte neimaginativi. Asta e doar o fază zic ei – nu mai e posibil să ne întoarcem la trecut. Globalizarea e un nou tip de orânduire – complet control, totalitarism din plin. Dictatorii de azi nu trebuie să mai livreze promisiuni – promit, dar nu se țin de ele. E modern! Câți prizonieri avem? Cum funcționează Justiția? Tribunalul? Dictatorii anuntță milioane de morți dar unde sunt cadavrele? Păi, cică au căi bune de a controla populația. Avem puține victime pentru că avem soluții. Adevărații monștri sunt carismatici și înconjurați de prieteni conjuncturali.
Se practică o Economie a terorii în care populația e sacrificată. Obsesia conducătorilor cu „agenda” la zi este ceva nou sau a fost dintotdeauna? Schimbarea sexului e la modă, frica de viitor și de nou. Această inversiune extremă îi sperie pe oameni. Nevoia de a te opri să întrebi ce sex e persoana din fața ta e groaznică. Ei vin să-ți distrugă familia și copiii și atunci te întrebi care mai e oare rolul guvernului în secolul XXI? Și ei îți răspund: Democrația are viitor pentru că e ușor adaptabilă. Suntem indispensabili ca guvern azi. Nu ne putem baza pe corporații și pe marile companii ca să ne reglementeze.
Cum rânduim inteligența artificială? Dacă regimul rus se va prăbuși pentru că e totalitar sau dacă Putin face vreo greșeală sau, în următorii ani, Navalnii va reuși să-l distrugă, vom reuși să-l implimentăm.
Toate aceste povestiri fabricate dispar doar în fața morții. În fața ei dispare orice iluzie/fantezie. Te afli într-o trezire maximă. Însă va fi prea târziu.
Tot respectul scriitorilor, artiștilor de orice grad care ne cântă cu dârzenie povestea.
La mulți ani, marelui povestitor Dumitru V. Marin!
Ben Todică / Melbourne
|
Ben Todică 3/6/2021 |
Contact: |
|
|
