Mãrțisor
Ne cheama bunul Dumnezeu,
sa fim . Tot prospeti. Vii. Mereu.
Sa ne sculam si din mormant.
Sa facem viata pe pamant.
Desi e greu, e-atat de greu.
Ca sa te scoli. Din vis. Mereu.
Ca si cand nici nu te-ai trezi.
Sa dai cu orbul, de copii.
Ce nici nu-i poti, din somn, trezi.
Sa mai apuce inca-o zi.
Sa se mai bucure. Usor.
De-un inceput de martisor.
Ne cheama bunul Dumnezeu.
Cum este el. Schimbat la leu.
Pe cer senin. Pe ger. Pe vant.
Pe sete. Foame. Pe pamant.
Pe spor. Belsug. Si pe cuvant.
Sa prinzi si dintr-un scai de nor.
Un martisor. In pieptul lor.
Sa fim. Tot proaspeti. Mereu. Vii.
Insarcinati cu poezii.
Si ele, brose, sau sirag
de martisoare pe-un meleag
al sufletelor noastre-n scald
sa n-aiba nicio greutate.
Nicio durere. Sau etate.
Sa crestem, doar, in libertate.
Fara din fire retezate
de nervi, a ne ciunti, si zbate,
sa fim chiar noi.
Copiii. Poate.
Lumii de-aici. Sau celeilalte.
|
Jianu Liviu-Florian 3/1/2021 |
Contact: |
|
|
