Semne de înnoire...
As vrea sã trimit un semn de ...primavarã tuturor româncelor noastre, un gând curat de înnoire de anotimpuri, sã culeg ghiocei si sã îi astern mamei în suflet ca sã mã simtã acolo unde este ea acum...
Sã nu deranjez muntii din hibernarea târzie, doar sa pãsesc incet, delicat ca sã ating cumva ca într-o vibratie de diapazon auzul celor drage.
Sã mã însotesc vântului din ponoare si sã topesc zãpezile încãpatânate, care anul acesta au coplesit multe din tinuturile românesti. Apoi sã am puterea magicã de a descreti poalele muntilor, sã netezesc fruntile dealurilor, sã insuflu caldurã florilor din campii. Sã vad mijind pe cãrãri flori de primavarã, ghioceii imblânzitori de ninsori, ca semne de-ntrebare si de victorie asupra frigului, narcisele galbene, viorelele, mâtisorii si câte si mai câte, daruri sfinte trimise in fiecare an de Dumnezeu.
Suntem in postul Pastelui nostru ortodox si simt mângaietor pe obraji freamãtul de schimbare al naturii din diminetile de odinioara. Era încã rece la Sacele-Brasov, dar plãcut si bisericile noastre începeau sã- si orânduiascã cu migalã pregatirile dinaintea praznicului; se tineau Deniile, lumea mergea la slujbe, îi vizita pe cei plecati la morminte. Biserica veche din Cernatu, centrul orasului meu natal era mereu luminatã de stele , lumea mergea cu cosuri de parastase, se slujea direct la morminte,se aprindeau lumânãri si la '' vecini'' ca sã fie vestincã punte de legãturã cu cei de dincolo.In centrul orasului, în functie de vreme, erau rânduite pregatiri florale,într- un fel de strigat de bucurie solarã, care însotea tarabe sau mese cu daruri ale naturii. Uneori vedeai tigãnusi cu buchetele de ghiocei, sau grãmãjoare de verdeturi(leurdã, urzicute) de vânzare alãturi de mãrtisoare multicolore si toate ca un strigãt de energie si binecuvântare solarã.
Asteptam ca fiecare zi prinos de '' înverzire'', ''înmugurire”, reîntoarcere a pãsãrilor ca sã ne purificãm sufletele. Nu se putea trece pe neobservate la celãlat anotimp farã probele de culori, parfumuri caldute de afarã, sau farã obiceiuri crestinesti.Bunica ne indemna la post si încercam dupã puteri sã ne pregãtim pentru cuminecaturã duminica, iar mai târziu, cam în sãptãmâna mare, de spovedit si impartasit. Noi, copiii posteam cam trei zile înainte de împãrtãsanie si ne simteam parcã mângâiati si ocrotiti de Dumnezeu tot anul. De obicei, luam în servetel la sfârsitul slujbei de duminicã câteva bucatele de prescurã sã ne binecuvânteze in zilele din cursul sãptãmânii, sã ne ajute la scoalã, examene si în familie.
Copiii erau buni pãstrãtori ai ritualurilor primaverii. De 1 martie era o bucurie generalã cã fiecare astepta sã intre în clase la scoalã cu martisoare si ghiocei sã le daruiasca profesorilor. Resimit si acum inflorindu-mi în gând ghiocei si emotia de a-i fi oferit mamei,profesoarelor mele câte o floare în semn de pretuire. Nicãieri nu am simtit cãldura sufleteascã a copiilor mai mult ca în Romania in zilele tineretii si copilariei mele. Cei mici erau respectuosi si aveau darul ceresc sã daruiascã celor mai vârstnici zambete, cuvinte si gesturi simple ,dar adanci. Stiau sa pretuiascã parintii, profesorii, vecinii fiindcã fuseserã crescuti cu bun simt si respect fatã de valorile familale si traditionale.
In ajun de 9 martie- femeile noastre se pregateau in stil Transilvãnean pentru sãrbãtoarea Mucenicilor: faceau colãcei mici din aluat simplu în forma de opt, îi fierbeau în sirop de zahar vanilat si nuci, era o tratatie anualã.
Nu vreau sa omit ziua femeii de pe 8 martie, care, în pofida interpretãrilor dupã perioada comunistã, a fost totusi si cred ca este in continuare, o ocazie de destindere, apreciere pentru gingãsia si tandretea femininã. Este in primul rand o zi internationala, ar merita sa fie mentinutã în calendarul primaverii, sã nu fie uitata. E poate si un lãstar de legãturã cu sufletele dragelor noastre mame, cu femeile romance, care s-au strãduit de-a lungul timpului sã isi pãstreze individualitatea , cu un bagaj de culturã si traditii inconfundabile. Sãrbãtorile din martie ar trebui sa ne fie si un model de mândrie ,de aduceri aminte pretioase, sã nu ne fie uitate sau neglijate indiferent unde traim. Sã ni le reînviem ca semn al nasterii noastre pe pamânt românesc, sã le povestim cu har celor mai tineri din zilele noastre.
Nova Scotia CA
|
Laura Dincã Mason 2/28/2021 |
Contact: |
|
|
