Colțul spiritual
Niciodată mâine nu va fi precum azi
Trăia cândva într-o casă din munți un om care moștenise o statuie veche. O ținea undeva într-un colț al curții între buruieni. Într-o zi, a trecut pe potecă un drumeț care observă dincolo de gard statuia neîngrijită. Îi propuse stăpânului casei să-i cumpere sculptura cu un ban de argint. Omul se învoi. Dădu statuia gândindu-se satisfăcut la ce afacere făcu.
După o vreme, a fost nevoit să meargă la oraș după niște cumpărături. În fața unei clădiri, văzu o mulțime de oameni care așteptau la coadă să intre. Lângă intrare, un om striga din când în când: poți vedea una dintre cele mai frumoase statui din lume dacă plătești 2 arginți.
Omul fu curios. Se așeză la coadă, plăti doi arginți și intră. Înăuntru era expusă statuia pe care el o avusese în curte atâția ani și pe care o vânduse cu un argint. Și de-abia acum când n-o mai avea, a înțeles cât de valoroasă e.
Păcatul își pândește prada
În anul 1939, o navă de coastă canadiană a pornit într-o croazieră spre zona cercului polar. La un moment dat, în timpul voiajului, unul dintre marinari a zărit un urs polar care mergea legănat pe un ghețar aflat foarte aproape de navă. Entuziasmat de acea apariție, marinarul a început să arunce ursului din mâncarea pe care o avea pentru micul dejun: salam, unt de arahide și ciocolată.
Când marinarul a terminat de aruncat ceea ce avea în farfurie, ursului abia i se trezise apetitul. De aceea s-a întors spre marginea ghețarului a sărit în apă și a început să se cațere pe scara de acces spre navă. Când și-a dat seama de pericol, marinarul a luat furtunul de incendiu de pe puntea navei și a îndreptat jetul de apă spre ursul care începuse deja să înainteze pe scară. Când jetul de apă a atins ursul, acesta în loc să se sperie și să fugă, s-a ridicat în picioare cu labele din față îndreptate în sus, așteptând cu o deosebită plăcere ca jetul de apă să-l spele sub braț. Plin de frică, marinarul a început atunci să arunce spre urs tot ceea ce a găsit pe puntea navei, până ce într-un târziu acesta, a renunțat la ospățul pe care și-l dorea și s-a întors pe sloiul de gheață.
Din această întâmplare, marinarul a învățat ce înseamnă să hrănești un urs polar. Asemenea acestui marinar, sunt unii oameni care fac aceeași greșeala, hrănind însă păcatul, care apoi se ține după ei și de care nu mai pot scăpa.
|
Preot Gheorghe Nicolae Șincan 2/18/2021 |
Contact: |
|
|
