Versuri
Te-aș aduna din praf de stele,
În calea vieții să-mi fii lumină,
Din stropi de rouă-n dimineți te-aș cerne,
Să-mi mângâi chipul și să-mi aduci tihnă.
Te-aș desena pe bolta albastră,
În bulgări de nori, te-aș îmbrăca,
Când privesc cerul de la fereastră,
Să am bucuria de a te vedea.
Te-aș compune din frunze, mii,
Să te privesc, să-mi fii culoare,
Să-mi bucuri ochii-n fiecare zi
Și-n fiecare zi, să-mi fii sărbătoare.
Te-aș scrie noaptea într-o stea,
În suflet să-mi fii poezie,
Din cuvinte frumoase, mi te-aș recrea
Și-n versuri gingașe, m-aș dărui ție.
Această taină, nu vreau s-o dezleg
Eram copii, când ne-am întâlnit,
Trăiam primii fiori, primele iubiri,
Atunci când te zăream, eram fericit,
Mă-ncercau tot felul de trăiri.
Nu știam că te-aș putea iubi,
Nu-nțelegeam încă, acest sentiment,
Copil neștiutor, învățam a trăi,
Mă tulbura intens, orișice moment.
Curând, aveam să aflu, ce e dragostea,
Și am înțeles cât era de mare,
Tu nu mai erai, m-am luptat cu ea,
Nu știam că doare-așa de tare.
După mai mulți ani, ne-am reîntâlnit,
A fost o pură întâmplare,
Realizez acum, ce mult te-am iubit,
Și am în inimă un sentiment ce doare.
Să fie regret, să fie iubire,
Dup-atâta timp nici, nu-mi dau seama,
Însă simt în suflet stropi de fericire
Când vorbim și mă cuprinde teama.
Mi-e greu să accept tot ceea ce trăiesc,
Aproape că refuz să înțeleg,
Nu vreau să recunosc, că încă te iubesc,
Această taină, nu vreau s-o dezleg.
|
