Vitulus aureus redivivus ( pe latinește: viţelul de aur reînviat)
Și întorcându-se Moise, s'a coborât din munte, având în mâinile sale cele două table ale Legii: table de piatră, scrise pe amândouă părțile – pe o parte și pe alta erau scrise./Tablele acestea erau lucrul lui Dumnezeu și scrisul era scrisul lui Dumnezeu, săpat pe table./Atunci, auzind Iosua zarva poporului răsunând, a zis către Moise: „În tabără e strigăt de război...“./Iar Moise a zis: „Acesta nu-i strigăt de biruitori, nici strigăt de biruiți puși pe fugă; eu aud strigăte de oameni beți“./Și dacă s'a apropiat de tabără, a văzut vițelul și jocurile; și aprinzându-se Moise de mânie, a aruncat din mâinile sale cele două table și le-a sfărâmat la poala muntelui./Apoi a luat vițelul pe care-l făcuseră ei, l-a ars în foc și l-a pisat mărunt și l-a presărat în apă și le-a dat-o fiilor lui Israel s'o bea. (Iesirea 32, 15-20,BVA)
Cu toate acestea, fii lui Israel și, mai apoi, cei altoiţi prin botez, pe trupul mistic al lui Hristos, Biserica, evrei și neevrei, au alunecat și alunecă până în ziua de astăzi spre câte un viţel de aur, sub cele mai diverse forme…
Acum la modă este viţelul numit vaccin…
Unii cheltuie timp, bani și chiar sănătate, în speranţa că vor dobândi imunitate, un fel de mântuire, aici și acum, iar cei care au turnat “ viţelul vaccin” își umplu buzunarele…
Aleargă la “ viţelul vaccin” oameni de toate rasele, de toate vârstele, de toate tagmele ( inclusiv preoţești și monahicești!). Cererea a devenit atât de presantă, încât “ viţelul vaccin” prototip nu face faţă și trebuie să fete alţi viţei…Se află în competiţie cu Sars-cov , care fată tulpini…
S-au împuţinat și se împuţinează alergătorii la Hristos, cei/cele care se încăpăţânează să continue lupta după legea lui Hristos.
„Gândurile celui rău, nălucirile lui, idolii (ideile fixe ale lui), momelile sale, aceștia sunt pruncii vavilonești sau «puii de drac», după cum îi numește Sfântul Maxim. Iar piatra este Hristos sau credinţa în El, temelia cetăţii sufletului, piatra cea din capul unghiului, pe care zidarii vremii de atunci nu au băgat-o în seamă (Matei 22,42). Or, întru nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer nici un alt nume dat nouă oamenilor, întru care să ne mântuim (Fapte 4, 11-12). De piatra aceasta trebuie să lovim pruncii vavilonești. Căci cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea ea, îl va spulbera (Matei 21, 44). De aceea Sfântul Ioan Scărarul zice: «Ca numele lui Iisus Hristos, armă mai tare, în cer și pe pământ nu este». Cerul este mintea și pământul este inima în care trebuie să se depene rugăciunea neîncetată a preasfântului nume: «Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul», întorcându-se ca o armă mereu întinsă asupra vrăjmașului.” (Sursa: Părintele Arsenie Boca „Cărarea Împărăţiei”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp.176)
Nu mai este Moise care sa ardă viţelul în foc, să-l piseze și să-l amestece cu apă…La așa anvergură a răului, pregătind mari înșelări, numai Dumnezeu poate pune capăt, intervenind tot la plinirea vremurilor, scurtând zilele acelea “ de dragul celor aleși”, altminteri “nici un trup n'ar mai scăpa” (Marcu 13,20,BVA) Vremurile istorice tind de la codul roșu, la codul vineţiu și chiar negru.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!
Nicușor Gliga
13 februarie 2021,de la Nașterea lui Hristos
și 7528 de la Facerea lumii
Sf. Cuv. Martinian; Sf. Ap. și Mc. Acvila și soția sa, Priscila; Sf. Ier. Evloghie, patr. Alexandriei
|
Nicușor Gliga 2/13/2021 |
Contact: |
|
|
