Vremea si vremurile
Avem o iarnă blândă la Toronto și majoritatea stăm în casă. Toate motivele lumii ne țin la căldură.
Și vremea și vremurile. Unii așteptăm cuminți și toleranți, alții nu mai găsim răbdare la magazinul de răbdare, nici de cinci cenți. Dar viața trece și dacă stăm în casă și dacă mergem la job, și dacă muncim, și dacă lenevim.
E clar pentru noi toți că lumea nu va mai fi la fel. Să iei lumea din mersul și din ritmul ei și să îi spui: stop joc, și să o ții așa, fără să îți pese că e ambalată, că vrea afară, că vrea la restaurant și la mall, nu e lucru puțin. Omenirea s-a oprit câteva clipe divine, se scarpină în cap și se gândește cum și ce va fi next.
Caută răspunsuri.
Economia are hainele jerpelite și e tot mai flămândă, oportuniștii trag spuza pe turta lor, nemulțumiții fac gălăgie, optimiștii văd jumătatea plină și roz a paharului, iar pesimiștii spun că paharul s-a golit demult și luminița de la capătul tunelului s-a stins pentru că e pană de curent.
Unii s-au întors la credință, alții, dimpotrivă, și-au pierdut credința.
Însă ceasul uman ticăie la fel pentru fiecare și noi dimensiuni trebuie învățate.
Nu am trecut prin atrocitățile războaielor, nici prin foamete ori friguri cumplite. Unii am pierdut oameni dragi, victime directe sau indirecte ale pandemiei. Ne-au fost puse lacăte la ușile avioanelor și mașinilor și bariere pe drumuri. S-au pierdut job-uri.
Însă, cu toate acestea, viața a fost și este generoasă cu noi. Secolul XXI joacă cinstit.
Își ia taxa de putere, își culege victimele, dar ne dă lista cu instrucțiunile de folosință ale vieții.
Pe listă sunt trecute: masca, distanțarea socială, izolarea și prudența.
Unii nu credem.
Punem la îndoială și ne războim, uitând că avem un acoperiș atât de confortabil deasupra capului, că ne e cald și bine, că avem cărți, computere și televizoare, că e deschis și Costco și Walmart-ul, chiar și LCBO.
Avem, în plus, și una bucată de timp pe care o putem domestici cum vrem noi. Pe zile.
Putem să fim supărați, să dăm din picior că vrem să fie ca înainte, să depănăm teorii peste teorii conspiraționiste, ori să ne luăm înțelepciunea din pod și să deschidem ochii, pricepând că asta e viața pe care o trăim.
Asta și nu alta.
Poate că singurătatea ne mușcă pe unii. Pentru că izolarea nu e ușoară.
Dar atunci să aruncăm o privire în trecut, pe vremea bunicilor și străbunicilor noștri, când scrisorile făceau luni de zile până la destinație și erau singurele mijloace de comunicare, pe vremea lemnelor ce trebuiau aduse din pădure, tăiate și apoi făcut focul, ca dimineața jarul stins din sobă să concureze cu gheața de afară, pe vremea când prin cămară bătea vântul lipsurilor și al nevoilor.
Străbunii nu puteau nici să pună mâna pe telefon când o undă de dor le bătea în geam, nici să intre pe Skype și nici să fixeze termostatul la temperatura dorită. Cu toate astea aveau credință, încredere și speranță în ziua de mâine.
Și soarele lor răsărea întotdeauna.
E un februarie calm și înțelegător pentru om.
Aproape fiecare zi e însorită. Se pregătește venirea primăverii.
Se simt deja în aer primele zvâcniri ale renașterii.
Pomul și iarba își caută spre cer verdele.
Vine înflorirea pe pământ!
Em Sava
Toronto / Februarie 2021
|
Em Sava 2/5/2021 |
Contact: |
|
|
