De vorbă cu Profesorul Dr. Marin Lițoiu de la York University Toronto
- Bun găsit domnule profesor, mulțumim pentru bunăvoința de a ne răspunde la câteva întrebări și a le comunica cititorilor revistei Observatorul din Toronto. La început am dori să vă prezentați.
- Mai întâi, aș dori să vă mulțumesc pentru invitația la dialog. Sunt profesor de Computer Science și Directorul programului de Masterat în Tehnologia Informației la York University. În același timp, sunt și Directorul programului Național Canadian de educație și Cercetare în Internet of Things (DITA) și sunt de asemenea fondatorul și Chief Scientist (Directorul Științific) al unei companii private în domeniul IT, Bitnobi Inc., ce promite să devină o companie de succes. Am și multe alte funcții de conducere în societatea academică națională și internațională, lider și organizator de conferințe internaționale, etc. Când îmi rămâne timp, sunt și om de familie, soț și tată.
Traseul meu prin lume și viață seamănă cu cel al multor români din Canada: sunt educat în România și desăvârșit profesional în țara de adopție. Port în mine o ambivalență.
Când sunt invitat să țin prelegeri în toată lumea, când sunt premiat, se spune foarte simplu, Marin Lițoiu - Canada. Dar sunt în mare parte o creație a României. Sunt născut în Vâlcea, la Zătreni, am studiat Automatica la Universitatea din Craiova. Mi-am început cariera universitară ca asistent la Politehnica din București, Facultatea de Automatică și Calculatoare, unde mi-am și luat primul doctorat.
- Ne puteți spune care sunt cele mai importante realizări ale dvs. de până acum?
- În 2020, am fost onorat cu “The 2020 Faculty of the Year Award” acordat de IBM, pentru “outstanding scientific and technical abilities and for delivering innovation that matters” care s-ar traduce, aproximativ: “celui mai bun profesor al anului, pentru abilități științifice și tehnice ieșite din comun și pentru inovații care contează, ce schimbă lumea.”
Ca să explic ce înseamnă asta, o să încep cu o introducere, pentru cei ce sunt mai puțin familiari cu ceea ce înseamnă software, și o să explic o singură contribuție, poate cea mai importantă.
Lumea noastră s-a schimbat radical în ultimii 25 de ani și motivul principal al acestei schimbări sunt calculatoarele, dar mai ales acea parte a calculatorului pe care nu o vezi și nu o auzi, software-ul. El a schimbat felul în care lucrăm, comunicăm unii cu alții, software-ul e cel care creează majoritatea inovațiilor în diverse domenii. Software-ul e pentru calculator ce e mintea pentru creier, acea parte imaterială pe care nu o vedem dar care ne face deștepți.
Până acum 15 ani, software-ul era puțin “dumb”, în sensul că făcea doar ce fusese programat să facă. Cam prin 2005, împreună cu un grup de colegi din Canada și din întreaga lume ne-am pus următoare întrebare: poate software-ul să se auto-perfecționeze, să învețe de la mediul în care lucrează și de la oamenii cu care interacționează și să devină în acest fel mai deștept?
Această simplă întrebare împreună cu viziunea noastră de cum ar arăta un astfel de software a dus în acești peste 15 ani la multe articole, invenții, crearea de conferințe internaționale, un sub-domeniul al software-lui, numit “self-adaptive software,” adică software care se auto-adaptează, care devine mai versatil, mai rezilient, care se auto-corectează și auto-optimizează.
Am luat multe premii pentru lucrări care au influențat aceste direcții de cercetare și care au avut cel mai mare impact în ultimele decenii.
Astăzi, “self-adaptive software” se predă în universități, a fost adoptat de companii și există o șansă să fie prezent în programele pe care le folosesc și cititorii revistei dvs. Consider că aceasta este marea mea realizare, pe tărâmul științei, crearea unui nou domeniu de cercetare și de practică, la care s-au raliat mii de alți cercetători și practicieni, și care va continua să influențeze software-ul în anii ce vin. Este unul dintre motivele pentru care IBM mi-a acordat acest premiu anul acesta, pe lângă alte premii pe care le-am primit în anii precedenți, și care au la bază sute de articole, cărți și invenții în acest domeniu.
Printre alte recunoașteri notabile se numără și NSERC Synergy Award pentru Inovație, acordată de către guvernul Canadian, ca urmare a colaborării mele la conlucrarea dintre academie/universități și industrie. Deasemenea, IBM mi-a acordat premiul pentru Contribuții Remarcabile pentru viziunea în cercetare în Cloud Computing, dar lista e lungă.
- Ce v-a motivat/îndemnat cel mai mult?
- Cred că, fundamental, mă motivează curiozitatea și nevoia de joacă.
Invenția științifică e asemănătoare jocurilor copilăriei, “hai să ne imaginăm”, cu diferența că trebuie să demonstrezi că ce ai imaginat e și posibil în lumea reală. Pentru demonstrație ai un laborator, cu studenți masteranzi și doctoranzi sau doctori în științe care te ajută să demonstrezi și apoi să îți imaginezi alte lumi. Am mulți cercetători în laboratorul meu și multe companii contribuie cu fonduri care îmi permit să experimentez.
Sigur, am și o doză mare de ambiție românească, ce m-a ajutat mult în anii de început, o îndârjire moștenită de la părinți, unde nu era loc de ‘nu pot’, precum și o încredere în mine, desigur oltenească, la fel ca-n versul “Dunăre dacă n-aveam, Jiul Dunăre făceam.”
- Ce rol are familia în cariera dvs.?
- Familia a avut și are un rol esențial și ca suport și ca inspirație. Mă întreb cum aș fi trecut peste șocul schimbărilor de orașe și țări, precum și adaptarea la Canada, fără soția mea? Cum m-aș gândi cu speranță la ziua de mâine fără fiul meu Alex? Amândoi sunt și suport și sursă de inspirație pentru gândire originală și creativă.
- Ce planuri aveți de viitor?
- Am multe proiecte științifice în lucru, dar mi-aș dori tare mult să pot crea o punte de legătură științifică și academică între România și Canada. E un of al meu mai vechi. Există legături de la profesor la profesor dar nu este ceva instituționalizat ca între Canada și alte țări. Nu e un lucru simplu, e nevoie de suport pentru asta, dar cred că se poate face. Sper să demarez acest proiect curând.
- Ce alte plăceri/hobbies aveți ? Ce alte speranțe?
- Îmi place fotbalul, tenisul, ski-ul, golf-ul, îmi place tot ce e joc și competiție.
Îmi plac călătoriile, am un fel de trepidație când mă îmbarc spre alte țări, lumea este așa de frumoasă. Am avut noroc să călătoresc mult pentru a prezenta la conferințe sau a colabora cu oameni de știință din lumea largă.
Nu în ultimul rând, îmi place poezia lui Sorescu, am poeziile lui pe noptieră, citesc La lilieci când mi-e dor de limba care se vorbea când eram copil. Sunt născut aproape de Bulzești, locul de naștere al poetului.
- Ce altceva doriți să împărtășiți, care ar interesa cititorii noștri?
- Pentru cititorii interesați în tehnologie, aș vrea să spun că software-ul va continua să schimbe lumea în mod dramatic. În viitorul nu foarte îndepărtat vom călători cu mașini care se conduc singure, vom fi înconjurați de lucruri dotate cu inteligență artificială (Internet of Things), realitatea se va îmbina cu realitatea virtuală, etc.
Dacă e bine sau nu depinde de locul de unde privești, e clar că diverse aspecte etice trebuie lămurite – va fi nevoie de legislație care să ghideze astfel de implementări.
Există aplicații practice așa de încurajatoare, e imposibil ca lucrurile să mai dea înapoi, dar sper că oamenii vor folosi această nouă abilitate în modul cel mai constructiv și responsabil posibil, într-o lume computerizată în care inteligența artificială va conlucra cu cea umană. Posibilitățile sunt multe și sunt optimist că vom valorifica șansele ce ni se deschid înainte.
Pentru toți cititorii dvs., să ne menținem speranța că în anul 2021 ne vom întoarce la o viață mai plină și că anii ce vin ne vor duce mai departe pe calea într-ajutorării și a înțelegerii umane, inclusiv a descifrării altor posibilități de manifestare a naturii noastre creative.
La Mulți Ani Observatorului, o revistă pe care o apreciem, precum și colaboratorilor și cititorilor săi!
Observator /
Toronto - 1 februarie 2021
|
Observator 2/1/2021 |
Contact: |
|
|
