Contemporanul nostru, Cuza…
Miroase a dimineaţă însorită Muza
Tăcerile treceau pe nesimţite-n mers,
Contemporan fiind cu Domnul Cuza
Trăiesc întruparea lui în vers.
Bucură-te lumină cu dantelă de stele
Pentru unitatea din zilele mele,
Bucură-te istorie scrisă sub Feleac
Când trece Cuza pietrele tac.
Cânta amiaza tristeţea-n flori
Uitase să înbobocească şi mălinul,
Cerul desena o cruce din cocori
Ridicând la rang de virtute chinul.
Bucură-te drum atins de-o rază de lună
Vibrând a unire pe-o singură strună.
Bucură-te Dunăre cu malurile pline
Când amintirea lui în suflete mai vine.
Amurgul jelea în nuanţe închise
Şi câmpul trimitea culorile la culcare
Pe când clipele albe cădeau ucise
Cele ne-ntoarse din nou în soare.
Bucură-te piatră de călcâiul lui atinsă
Aripă peste poteca spre Moldova întinsă,
Bucură-te statuie ecvestră neclintită sub ploi
Cînd Cuza aduce unirea în noi.
Și azi noaptea mă înveleşte cu frig,
Mă tem de visul care iată vine,
În miezul întunericului mai strig:
Cuza îţi mulţumesc! Sunt contemporan cu tine!
Bucură-te amiază de sub aripă de cocori
De unde ne priveşte eroul în zori,
Bucură-te veşnicie pentru clipa ce se-mparte
Când trece Cuza prin noi mai departe.
Dumnezeu, Țara Maicii Domnului o mirunge…
Mi-e dor pe-un ștergar de turta arămie
Pusă de țărancă în țest să crească
De trilul coborât din înalt de ciocârlie
În Transilvania, Moldova și Țara Românească.
E anotimpul când satul îl colind
Și-l înveșnicesc în vers pentru mâine,
Prin centenarul acesta suferind
Mă întorc acasă pe-o punte de pâine.
Ziua scrie cu lumină în brazde poezie
Holda aurie mai trece și-n povești,
Iar poemul scris cu brațul ridică-n chindie
Imn Transilvaniei, Moldovei și Țării Românești.
Izvoarele susură imnuri sub nuci
Iar ceasul bate secundă de popas
Pe când ascult cânt de guguștuci
Și dorul nestins în vers rămas.
Mi-e dor pe ștergar de turta arămie
Pusă de țărancă în țest să crească
De trilul coborât din înalt de ciocârlie
În Transilvania, Moldova și Țara Românească.
Prin răscrucea de veac trec cirezi,
Dinspre ogradă urlă un câine,
Sunt singur și tu mă visezi
Întorcându-mă în Țară pe-o punte de pâine.
Ziua scrie cu lumină în brazde poezie
Holda aurie mai trece și-n povești,
Iar poemul scris cu brațul ridică-n chindie
Imn Transilvaniei, Moldovei și Țării Românești.
Caut în Biblie vibrații de iubire
Și munții memoriei în noapte dor
Când sfinții îmi toarnă argint în potire
Nopțile albe își pun la vis tricolor
Din albastru aerului scriu acum
Călare pe-o lună roșie ce curge
Deasupra galbenului holdei pe drum
Dumnezeu, Țara Maicii Domnului o mirunge….
Mi-e dor pe ștergar de turta arămie
Pusă de țărancă în țest să crească
De trilul coborât din înalt de ciocârlie
În Transilvania, Moldova și Țara Românească.
|
Al.Florin Țene 1/27/2021 |
Contact: |
|
|
