Venirea Sfântului Ioan Botezătorul
Rugându-se în templu, Zaharia,
Primește de la înger marea veste,
Căci prunc i se va naște, ce pentru Mesia,
Va fi-nainte mergătorul, minunii celeste.
Soția-i era stearpă și bătrână,
Deci, pe înger, el nu l-a crezut
Și-atunci, ca pedeapsă divină,
Zaharia, rămase pe loc mut.
Veni apoi la ei, Fecioara Maria,
Veste mare de la înger să le dea,
Că ea va naște-n curând pe Mesia,
Iar ei, pe pruncul Ioan îl vor avea.
Mama Sfântului Ioan, Elisabeta,
Recunoscu atunci că era grea,
Zaharia, tatăl, fu izbit, că vestea
Primită de la înger, se adeverea.
În ziua-n care s-a născut Ioan,
Minune mare li s-a întâmplat,
Căci Zaharia-și primi glasul iar,
Devenind predicator adevărat.
S-a născut, Sfântul Ioan Botezătorul,
Cel ce, despre Mesia predica,
Fiind pentru creștini, înainte mergătorul,
Care despre Iisus lumii vorbea.
Spunea: eu vă botez cu apă din Iordan,
Dar va veni Iisus și cu Duh Sfânt,
Va boteza pe cei ce-L vor urma
Și vor crede în sfântul Lui cuvânt.
Și a venit Iisus, iar Ioan l-a botezat
Și-atunci, un porumbel, pe umăr i s-a pus
Acesta, Duhul Sfânt era, L-a binecuvântat,
De-atunci a devenit Hristos, Iisus.
Și n-a tăcut Ioan, a predicat,
Până în ziua-n care a fost închis,
Irod a poruncit, capul i l-au tăiat,
Dar nici în cel din urmă ceas, n-a fost învins.
Ioan a rămas veșnic pentru noi,
Lângă Iisus, el a fost Sfântul cel dintâi,
Împreună cu Maria, se roagă pentru noi
La Tatăl Sfânt, ce ne va mântui.
|
