Câteva învătături, indicii si referinte, necesare si utile, despre Taina Sfântului Botez
Ce este botezul?
Sfintele Taine sunt lucrări văzute, instituite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos si încredintate Bisericii, prin care se împărtăseste credinciosului harul Sfântului Duh. Săvârsitorul Sfintelor Taine este Iisus Hristos prin slujitorii săi: episcopi si preoti. Necesitatea Sfintelor Taine este de netăgăduit, pentru că împărtăsesc harul lui Dumnezeu care este conditia obligatorie pentru mântuire. Locul săvârsirii, de obicei în biserică. Numărul Sfintelor Taine în Biserica Ortodoxă este de sapte.
Credinta si Botezul sunt două conditii ale mântuirii si sunt legate în chip nedespărtit una de alta. Pe de o parte, credinta se desăvârseste prin Botez, iar pe de altă parte, Botezul se întemeiază pe credintă, ambele sunt depline prin invocarea acelorasi nume. Pentru că, după cum credem în Tatăl, în Fiul si în Duhul Sfânt, la fel ne si botezăm în numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh. Mărturisirea precede credinta, care duce la mântuire, însă Botezul, cel ce pecetluieste asentimentul nostru, îl urmează de aproape.
Botezul este Taina – adică lucrarea harului lui Dumnezeu – care, prin afundarea în apă si chemarea Sfintei Treimi, împărtăseste harul care sterge păcatul strămosesc si celelalte păcate si face pe cel ce o primeste membru al Bisericii, născut la o viată nouă în Iisus Hristos. Botezul deschide împărătia cerurilor celor ce-l primesc.
Prin Sfântul Botez, adică prin scufundarea omului în apă în numele Sfintei Treimi, se produce moartea omului vechi si renasterea lui la viata adevărată a lui Iisus Hristos. Odată cu aceasta, omul se spală de păcatul strămosesc si de toate păcatele săvârsite mai înainte, si se imprimă chipul lui Iisus Hristos în el. Prin aceasta, omul, unindu-se cu Iisus Hristos, este introdus în Biserică.
Unul din cele mai mari daruri pe care Dumnezeu îl face omului, sunt copiii. “Lăsati copiii să vină la Mine, si nu-i opriti că a unora ca acestia este Împărătia cerurilor” (Mt 19, 14)… ne spune Mântuitorul, întelegând prin aceasta că ni-l încredintează pe copil ca apoi să I-l încredintăm noi Lui. Copilul care se naste din noi nu este rodul întâmplării sau numai al propriei noastre dorinte ci el vine prin hotărârea lui Dumnezeu de a aduce pe lume un suflet prin noi, făcându-ne astfel împreună creatori cu El. Prima grijă pe care noi o avem este Botezul – nasterea din nou din apă si din Duh – prin care copilul este înfiat, adică devine si fiu al lui Dumnezeu.
Prin Taina Mirungerii, se dau celui nou botezat darurile Duhului Sfânt, prin ungerea cu Sfântul si Marele Mir, ca să sporească si să se întărească în viata duhovnicească. Dumnezeu îl înfiază pe copil, dăruindu-i harul, care, după cum spune si Sfântul Apostol Petru, îl pune în rândul semintiei alese, al preotiei împărătesti, si al neamului sfânt. În Vechiul Testament, mirungerea era aplicată numai regilor si proorocilor, iar în Noul Testament, “preotia împărătească” este dată fiecărui crestin.
Pentru a întretine viata este nevoie de hrană. De ea are nevoie si viata duhovnicească a copilului, renăscută prin Sfântul Botez. Dumnezeu ne hrăneste prin Taina Euharistiei – copilul fiind împărtăsit la sfârsitul slujbei Botezului cu însusi Trupul si Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.
Botezul este Sfânta Taină care prin întreita cufundare în apă si invocarea numelui Sfintei Treimi se sterge celui botezat păcatul strămosesc si celelalte păcate săvârsite până în acel moment (dacă cel botezat este adult), se naste la o viată nouă, spirituală, si devine membru al Bisericii lui Iisus Hristos. Botezul este numit si "usa tainelor", fiindcă numai prin botez devenim fii ai lui Dumnezeu după har si mădulare vii ale trupului Sau mistic si numai astfel, botezati fiind, putem primi si celelalte Taine. Botezul este întemeiat ca Taină de către Mântuitorul prin cuvintele: "Mergând, învătati toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh" (Matei 28,19).
Săvârsitorii Tainei Sfântului Botez sunt episcopii si preotii, căci lor le-a încredintat Mântuitorul Iisus Hristos puterea de a săvârsi Sfintele Taine. Numai în caz de nevoie poate boteza si diaconul, iar în cazuri cu totul deosebite poate face acest lucru si un simplu credincios, având însă grijă să rostească cuvintele care arată că lucrarea se face în numele Sfintei Treimi. In acest caz, dacă cel botezat trăieste, trebuie chemat preotul pentru citirea rugăciunilor din rânduiala Botezului si administrarea Tainei Mirungerii si a Sfintei Împărtăsanii. Formula botezului este: „Se botează robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui, Amin, si-al Fiului, Amin, si-al Sfântului Duh, Amin, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin”. Botezul nu se repetă.
În ziua întâi, după nasterea pruncului, se face rânduiala pentru femeia lăuză
În prima zi, îndată ce femeia naste un prunc viu, sotul acesteia sau o rudă a mamei aduce la biserică o sticlă cu apă curată (plată) pentru sfintire, iar preotul se roagă pentru iertarea păcatelor mamei si pentru îndepărtarea tuturor răutătilor si pentru vindecare. Cu această apă sfintită se stropeste casa, lăuza, pruncul si toti ai casei.
Apoi preotul citeste trei molitve pentru femeia lăuză, în care se roagă pentru grabnica ei ridicare din patul nasterii, pentru iertarea păcatelor ei, pentru ocrotirea ei si a pruncului de bântuiala duhurilor necurate si pentru curătirea mamei de întinăciunea trupească pricinuită de nastere.
În a doua rugăciune, preotul cere Domnului s-o miluiască pe mamă, pe prunc, trimitându-le îngeri luminati si strălucitori, ferindu-i de toată fermecătura si de asuprirea duhurilor rele. Se citeste si rugăciunea de curătenie pentru cei care s-au atins de lăuză, considerându-se "necurati", după Levitic (12, 1- 4). Dacă preotul face această molitfă acasă, stropeste cu apă sfintită pruncul, casa si pe cei ai casei; iar copilul însemnat cu semnul sfintei cruci la frunte, la gură si la inimă.
Din apa sfintită cu acest prilej se obisnuieste a se pune în baia (scăldătoarea) copilului, în primele trei zile după nastere.
La opt zile după nastere, se face rugăciunea la însemnare si de punere a numelui pruncului
La opt zile după nastere, este chemat preotul acasă unde se află pruncul născut si face rugăciunea de punere a numelui copilului. Preotul îl binecuvântează, făcându-i semnul crucii la frunte, pentru luminarea mintii si a gândurilor; la gură, pentru sfintirea cuvântului si a suflării si la piept, pentru ferirea inimii de poftele si patimile trupesti; apoi îi citeste o rugăciune pentru punerea numelui. În timpul din urmă, preotii împreunează această rânduială fie cu cea din ziua întâi, fie cu cea a botezului.
Datina/obiceiul de a pune numele pruncului a opta zi după nastere este veche, fiind mostenită din Legea Veche, care orânduise această zi pentru curătirea pruncilor de sex bărbătesc, prin tăierea împrejur si prin punerea numelui (Lev. 12, 3). Noi, crestinii, am păstrat-o fiindcă si Mântuitorul însusi a fost tăiat împrejur a opta zi după nastere, când I s-a pus numele de Iisus (Luca 2, 21).
Numele care se dă la botez pruncului este de obicei numele nasului, sau al sfântului zilei, sau al altui sfânt pe care părintii îl aleg copilului ca patron sau ocrotitor. Este bine să se pună nume de sfinti din calendarul ortodox. Sfântul al cărui nume îl purtăm trebuie să fie pentru noi nu numai un ocrotitor sau păzitor, ci si un model de urmat si un îndemn statornic spre adevărata vietuire crestinească.
Botezul grabnic sau de urgentă
Se cuvine a sti că, dacă pruncul născut este slab si nu suge, ci trage să moară, nu trebuie să astepte, cum rău zic unii, până la a sasea sau a opta zi, spre a-l boteza; ci în ceasul în care s-a născut, spălându-l, un bărbat sau orice persoană botezată îndată să-l si boteze, spre a nu muri nebotezat. Dacă va trăi pruncul, acesta se va aduce la biserică, unde preotul va continua rânduiala botezului.
Despre nasii de botez
Părintii pruncului născut trebuie să rânduiască nasii de botez de credintă ortodoxă si cucernici. Nasii de botez vor învăta pe de rost Simbolul de credintă (Crezul), pe care îl vor rosti la momentul potrivit. Nasul are îndatorirea să îngrijească de viata sufletească a finului său, învătându-l, la vremea cuvenită, adevărurile dreptei credinte spre a face din el un bun credincios, mădular sănătos al Sfintei Biserici. Dar si finul este dator cu ascultare si cu respect fată de nas, în aceeasi măsură cum îi ascultă pe părintii săi trupesti.
Când se programează un Botez?
Programarea oficierii Sfântului Botez se face la 1-2 săptămâni după nasterea pruncului, numai la biserică (nu prin telefon), duminica după oficierea Sfintei Liturghii (aproximativ orele 12,00 - 14,00).
În vederea cunoasterii tuturor lucrurilor necesare, pentru săvârsirea unui botez, părintii si nasii vor participa la activitătile specifice, de catehizare ale Bisericii, pe care aceasta le organizează în zilele de miercuri sau joi, dupăamiază.
Cele necesare pentru Sfântul Botez
Pentru oficierea Tainei Botezului ai nevoie de următoarele:
- să completezi cererea tip pentru săvârsirea Tainei Sfântului Botez, care se găseste la pangarul de lumânări al bisericii; la această cerere se anexează o copie a certificatului de nastere al copilului si copii de pe CI ale părintilor copilului;
- o pânză albă 1/1m;
- o fasă (se procură de la mercerie);
- o sticlută cu ulei de măsline (100 - 250g);
- cruciulite de botez (numărul lor diferă în functie de câti invitati are familia);
- două prosoape;
- două săpunuri.
Cum se pregăteste nasul pentru Sfântul Botez?
Nasul va trebui să învete pe de rost Crezul (Simbolul de credintă);
Nasul dăruieste în ziua Botezului o icoană cu sfântul al cărui nume îl va purta copilul pe care îl botează si care va deveni după Botez ocrotitorul spiritual al pruncului;
Recomandări după Sfântul Botez
La opt zile după botez, mama luând pruncul si lumânarea de la botez vine la biserică, unde i se fac rugăciunile de curătire de 40 de zile a mamei si de îmbisericire a copilului. Acestea amintesc momentul când Maica Domnului, la împlinirea zilelor curăteniei, a adus dumnezeiescul Prunc la templu, unde a fost primit în brate de dreptul Simeon, binecuvântând pe Dumnezeu că a văzut mântuirea asteptată de Israel (Luca, 2, 22-30).
Preotul citeste molitvele de curătire, rugându-se întâi pentru mamă, ca Dumnezeu să o curătească de întinăciune si să o învrednicească a intra din nou în sfântul locas si a se împărtăsi cu Sfintele Taine; se roagă apoi pentru prunc, pentru ca Dumnezeu să-l crească, să-l binecuvânteze si să-l sfintească.
După terminarea rugăciunilor - citite în pronaosul bisericii, preotul luând pe brate pruncul deja botezat, îl închină la sfintele icoane, ca Domnul Iisus Hristos si Maica Domnului să-l ocrotească în viată rostind cuvintele: "Se îmbisericeste robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh. Amin"; iar dacă este băiat merge cu el si în altar, închinându-l în cele patru părti ale Sfintei Mese si la Proscomidie, apoi în mijlocul bisericii, rostind de fiecare dată cuvintele de îmbisericire. Si încredintându-l mamei îi miruieste pe amândoi.
După săvârsirea Tainei Botezului, tatăl pruncului va solicita eliberarea certificatului de botez.
În cazul pierderii Certificatului de botez, un altul nu va mai putea fi eliberat, decât în urma declarării nulitătii aceluia în «Monitorul Oficial».
Este recomandat ca pruncul să fie împărtăsit lunar, în prima duminică din lună, la biserică, înainte de începerea slujbelor, între orele 8 - 9.30.
Molitva ce se face la femeia care a avortat copilul
De se va întâmpla ca femeia să avorteze copilul, cu voie sau fără de voie, de îndată să alerge la preotul ei duhovnic să se spovedească, să primească canonul de pocăintă, după rânduială si să-i citească molitva de curătire. În rugăciunea de iertare preotul spune: "...Însuti si pe roaba ta aceasta (n) care astăzi a căzut în păcatul uciderii cu voie sau fără de voie si a lepădat pe cel zămislit într-însa.... vindecă-i durerile, sănătate si putere trupului si sufletului dăruieste-i si cu înger de lumină păzeste-o de toată năvălirea nevăzutilor vrăsmasi...".
Despre Apa sfintită sau Agheasma – mare si mică - lucrare sfintitoare a Duhului Sfânt
Introducere
Agheasma sau Sfintirea apei este slujba cel mai des săvârsită în viata crestinului. Cuvântul agheasmă desemnează atât apa sfintită, cât si slujba de Sfintire a ei. Agheasma este: mare si mică. Agheasma mare se săvârseste o singură dată pe an, la Bobotează; iar cea mică, în foarte multe si diverse împrejurări. Agheasma mică se mai numeste sfestanie, de la cuvântul slavon care înseamnă luminare; denumirea provine tocmai de la sfintirea săvârsită la Bobotează, sărbătoare numită si Ziua luminilor sau a luminării.
Pregătire aperceptivă
Cărtile de slujbă prezintă slujba Aghesmei, imediat după Sfintele Taine, ca prima dintre ierurgii. Slujba Aghesmei mici este o slujbă de sine stătătoare „care se face spre toată trebuinta“, recomandată a fi săvârsită la fiecare început de lună „în biserici, în mănăstiri si în case“ pentru „a stropi pe oameni... si toate ale lor“. Apoi, există multe alte situatii în care slujba de Sfintire a apei însoteste rânduieli si rugăciuni pentru binecuvântarea caselor, gospodăriilor si vietii credinciosilor sau în legătură cu unele sărbători.
Anuntarea temei
Prezentăm cele mai frecvente situatii în care se săvârseste slujba de Sfintire a apei sau în care rugăciunea preotului este urmată de stropirea cu apă sfintită, făcând o clasificare a acestor rânduieli si rugăciuni, pentru a descoperi ce daruri ale Duhului Sfânt se asteaptă în fiecare împrejurare.
Tratare
1. Rânduieli de Sfintire a apei premergătoare Tainei Botezului:
a. Sfintirea apei în ziua întâi la femeia lăuză. Molitfelnicul începe chiar cu această rânduială de Sfintire a apei, care să le fie „celor ce vor gusta din ea sau o vor lua sau se vor stropi, spre alinarea durerilor, spre iertarea păcatelor, spre depărtarea tuturor relelor, spre tărie, vindecare si sfintire a caselor“;
b. Stropirea casei femeii lăuze în a opta zi după nastere;
c. Sfintirea apei de Botez.
2. Sfintirea cea mică a apei precedă, de regulă, rugăciunile de binecuvântare a casei, precum la:
a. Rugăciunea la începerea temeliei casei;
b. Rânduiala binecuvântării casei noi;
c. Rugăciunea pentru casa ce este supărată de duhuri rele.
d. Însă la rânduiala care se face la casa sau la locul ce sunt supărate de farmece sau de descântece preotul va stropi „casa si locul casei pe dinafară“ cu apă sfintită de la Botezul Domnului.
Dacă nu o are la îndemână, preotul face Sfintirea cea mică a apei.
3. Sfintirea cea mică a apei precedă, de regulă, rugăciunile de binecuvântare a diferite lucruri si activităti din viata casnică a omului, precum:
a. Rugăciunile la începutul si la terminarea săpatului unei fântâni;
b. Rânduiala binecuvântării la începerea semănatului;
c. Rugăciunile la sădirea si la culesul viei;
d. Rânduiala binecuvântării corabiei sau a luntrii celei noi, care este adaptată si pentru binecuvântarea unui autovehicul.
4. Stropirea cu apă sfintită spre curătire se face, de regulă, cu Agheasmă de la Botezul Domnului, precum la:
a. Rânduiala ce se face când a căzut ceva spurcat în fântână, când preotul trebuie să toarne în fântână „în chipul crucii, de trei ori, apă sfintită de la Botezul Domnului“;
b. Rugăciunea la sfintirea vasului spurcat;
c. Rânduiala ce se face la tarini (holde), la vii si la grădini, când se întâmplă să fie stricate de sălbăticiuni sau de alt fel de vietăti, la care se face stropirea cu Agheasmă de la Botezul Domnului si undelemn din candele de la icoanele sfintilor protectori ai holdelor, viilor si grădinilor.
5. Stropirea cu apă sfintită în cazul unor boli sau neputinte:
a. Pentru oameni, astfel de stropiri se fac cu Agheasmă mică, dacă preotul săvârseste mai întâi sfestania, sau cu Agheasmă de la Bobotează, precum la rugăciunea pentru dureri de cap (deochi);
b. Pentru animale există rânduiala care se face când se îmbolnăvesc animale de orice fel,precedată de Sfintirea cea mică a apei, cu care se stropesc animalele bolnave.
6. Sfintirea apei sau stropirea legată de anumite praznice:
a. Cea mai importantă si fastuoasă slujbă de Sfintire a apei este cea săvârsită la Bobotează. Mântuitorul a sfintit nu numai apele Iordanului, ci însăsi firea apelor, a apelor de pretutindeni. De aceea o numim Agheasma mare;
b. Rugăciunea la binecuvântarea salciei la Florii se încheie prin stropirea cu Agheasmă a ramurilor de salcie;
c. Rânduiala specială pentru Agheasma mică asa cum se face după Pasti, în toată Săptămâna Luminată;
d. Rugăciunea la binecuvântarea în Sfânta Duminică a Pastilor a pâinii care este numită de popor pasti, se încheie prin stropirea pâinii cu apă sfintită;
e. Rugăciunea de binecuvântare a brânzei si a ouălor în Sfânta si Marea Duminică a Pastilor este precedată de Sfintirea cea mică a apei.
7. Stropirea cu Agheasmă spre sfintire a lăcasurilor si obiectelor de cult:
a. Rânduiala la punerea temeliei bisericii si la înfigerea crucii, ca si cea de târnosire a bisericii;
b. Rânduielile binecuvântării si sfintirii noului chivot în care se vor păstra dumnezeiestile Taine; a îmbrăcămintelor dumnezeiescului prestol si ale jertfelnicului; a vaselor de slujbă si a acoperămintelor acestora; a cădelnitei, vasului pentru anafură, copiei si vaselor pentru vin si apă; a vesmintelor liturgice; a icoanelor; a clopotului; a crucii si a troitei celei noi, inclusiv a crucii ce se asază la mormânt.
Recapitulare
Prin stropirea sau gustarea din Agheasmă, crestinul nădăjduieste curătire de toată întinăciunea, ferire de rele, binecuvântare si sfintire. Cel mai concentrat si mai complet, aceste asteptări ale credinciosilor sunt cuprinse în rugăciunea de la Slujba Aghesmei celei mari, rânduită într-o formă prescurtată si la Taina Botezului: „Si-i dă ei (apei) harul izbăvirii, binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe ea izvor de nestricăciune, dar de sfintenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, de puterile cele potrivnice neatinsă, plină de putere îngerească. Ca toti cei ce se vor stropi si vor gusta dintr-însa să o aibă spre curătirea sufletelor si a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfintirea caselor si spre tot folosul de trebuintă...“
Asociere
La facerea lumii, Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor (Fc. 1, 2). Mântuitorul îi descoperă fariseului Nicodim că de nu se va naste cineva din apă si din Duh, nu va putea să intre în Împărătia lui Dumnezeu (In. 3, 5). Iar pe femeia samarineancă si pe toti cei ce credem în El ne lămureste că Duh este Dumnezeu (In, 4, 24) si, deci, apa cea vie nu poate fi decât cea asupra căreia se poartă Duhul lui Dumnezeu, făcându-se în cel ce o primeste cu credintă izvor de apă curgătoare spre viată vesnică (In. 4, 14).
Generalizare
Apa binecuvântată sau sfintită a jucat un rol important în viata tuturor popoarelor, dintotdeauna; ea a fost întrebuintată ca mijloc principal de spălare si curătire a oamenilor si lucrurilor, fiind considerată simbolul cel mai expresiv al puritătii si curătirii spirituale. În Biserica crestină apa nu rămâne doar un simbol, ci elementul material - predominant în structura trupului omenesc - care, atunci când se umple de Duhul Sfânt, îl face pe om să renască.
Aplicare
Primul contact al omului abia născut cu Duhul lui Dumnezeu se face prin apa sfintită în ziua întâi; ca o preînchipuire si pregătire pentru nasterea din nou, din apă si din Duh. Pentru ca să nu fie ispitit, precum Eva de sarpe, să se depărteze de Duhul lui Dumnezeu, crestinul, prin Agheasma folosită în atâtea împrejurări ale vietii pământesti, caută să-l aibă permanent pe Dumnezeu aproape; pentru curătenia sufletului, dar si a trupului. Chiar si după ce sufletul se întoarce la Dumnezeu, de unde fiintă si-a luat, trupul crestinului care se desface în cele dintru care a fost alcătuit nu rămâne lipsit de Duhul lui Dumnezeu; căci este stropit cu vin, simbolul sângelui, adică al sevei de viată. Uneori, vinul este înlocuit cu Agheasmă, cu nădejdea ca apa sfintită să se facă în el izvor de apă curgătoare spre viata vesnică.
8. Despre Agheasma Mare în constiinta populară
Semnificatiile apei sfintite în ziua de Bobotează sunt cunoscute în profunzime de teologi, care, nu de putine ori, au scris studii si articole privind harul sfintitor pe care aceasta îl poartă, însă si traditia populară acordă o cinste aparte acesteia, dăruită omului spre binecuvântarea si sfintirea întregii creatii.
Agheasma Mare este strâns legată de Botezul Domnului pentru că doar la acest praznic se săvârseste Sfintirea cea mare a apei, care este folosită de preoti pentru a binecuvânta casele credinciosilor. Foarte multi credinciosi merg la biserică în ziua praznicului Bobotezei pentru a participa la Sfânta Liturghie si pentru a lua Agheasma Mare să o ducă si la casele lor, pentru vindecarea bolilor trupesti, dar si pentru vindecarea sufletului de păcate. Ea se păstrează nestricată vreme îndelungată si rămâne tot asa de proaspătă, de curată si plăcută la gust. Însăsi rânduiala slujbei din cadrul praznicului Epifaniei lămureste de ce este necesar să ne împărtăsim din apa sfintită la Bobotează. În sfintele rugăciuni se reliefează beneficiile Aghesmei Mari, pentru că ne sfinteste sufletele si trupurile, casele, gospodăriile, pământurile si întreg spatiul în care ne desfăsurăm activitatea. Prin această sfintire a naturii, a tot ceea ce îl înconjoară pe om, sfânta noastră Biserică ne arată că Dumnezeu trebuie mărturisit si lăudat nu numai în biserică, ci si în afara ei. Trebuie să avem convingerea că apa sfintită ne vindecă, întrucât ne sporeste credinta si dragostea fată de Dumnezeu si fată de semeni.
Binecuvântarea cu Agheasmă aduce rodire holdelor
În multe zone ale tării noastre este o frumoasă traditie ca oamenii după ce îsi stropesc casele, să meargă la livezi să stropească cu Agheasmă si holdele, atât pomii fructiferi, cât si terenurile, ca să aducă rod bun în anul care tocmai a început. Legat de mergerea la câmp cu Agheasmă este si traditia ruperii unui băt în pomii fructiferi, ornat cu motive populare. Semnificatia acestui băt are o conotatie agrară, dar ea reprezintă belsug de roade, pentru că asa cum se rupe bătul, asa să se rupă si crengile copacilor cu rodul lor. Acest băt numit „colendă“, sculptat cu motive populare, iar în vârf având ate de lână colorate, este purtat de către copii atunci când merg cu colindul de Crăciun, bătând cu el în pământ pentru a-si anunta sosirea la casele gospodarilor, care la rândul lor îi răsplătesc cu daruri. De aceea, acest băt este luat de către un membru din familie în ziua Bobotezei, atunci când merge cu Agheasma Mare pentru a stropi holdele, în livezile cu pomi fructiferi si este pus într-unul din copaci, pentru că asa cum bătul a adus daruri copiilor atunci când au mers cu colindul, tot asa să aducă roadă si pomilor fructiferi. În tot timpul cât oamenii stropesc cu Agheasmă holdele, ei spun rugăciuni si cântă troparul praznicului „În Iordan“.
În loc de concluzii si încheiere - de retinut si de luat aminte: Agheasma Mare nu înlocuieste Sfânta Împărtăsanie!
Sfântul Chiril al Ierusalimului spune că: "Dacă cineva ar dori să cunoască pentru ce harul se dă prin apă, nu printr-un alt element, acela să ia dumnezeiestile Scripturi si va găsi răspuns.
Apa este mare lucru si cel mai nobil dintre cele patru elemente care sunt în lume. Cerul este locuinta îngerilor, iar cerurile sunt din apă. Pământul este locul de locuit al oamenilor, dar din apă este si pământul. Înainte de facerea tuturor lucrurilor săvârsite în cele sase zile, Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apei. Apa este începutul lumii, iar Iordanul, începutul Evangheliilor." Apa sfintită cu puterea Sfântului Duh la diferite ocazii din cursul anului bisericesc se numeste Agheasmă. După importanta si modul ei de întrebuintare, Agheasma este de două feluri: Agheasmă Mare si Agheasmă Mică.
Agheasma Mare se sfinteste în ajunul Botezului (5 ianuarie), dar si la 6 ianuarie, în cinstea sărbătorii Botezului Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Aceasta are putere sfintitoare deosebită si se foloseste pentru binecuvântarea crestinilor, a caselor si a tarinilor; a persoanelor si a lucrurilor ce sunt stăpânite de duhuri diavolesti; pentru curătirea lucrurilor ce au fost spurcate (fântâni, vase); pentru sfintirea prapurilor, a Crucilor, a troitelor, a clopotelor si a tuturor obiectelor si vesmintelor liturgice; dar mai ales la sfintirea bisericilor, a antimiselor si a Sfântului si Marelui Mir folosit la Taina Mirungerii.
Agheasma Mare se poate lua timp de opt zile începând cu sărbătoarea Botezului Domnului sau cu binecuvântarea duhovnicului atunci când nu ne putem Împărtăsi din cauza unor păcate grele; desigur, după ce am tinut post sau ajunare.
Agheasma Mare nu înlocuieste Sfânta Împărtăsanie! Însă, când am primit Taina Împărtăsaniei, se poate lua de îndată; ori înainte de a lua anafură, pe nemâncate.
Agheasma Mică se poate sfinti oricând au nevoie credinciosii. Ea se foloseste la binecuvântarea caselor (a casei nou-construite sau renovate) când se săvârseste slujba "Sfestaniei"; la sfintirea fântânilor, a izvoarelor, a icoanelor si a unor locuri de trebuintă din viata omului. Prin această apă sfintită se izgonesc nălucirile diavolesti si gândurile cele întunecate; mintea se curăteste si bolile sunt izgonite.
Agheasma Mică se poate lua în orice zi, în special în zilele de post; pe nemâncate.
Agheasma se păstrează la loc de cinste, în vase curate, iar când se învecheste (nu se strică) nu trebuie aruncată oricum, ci vărsată în locuri curate pentru a nu fi pângărită…
Câteva referinte bibliografice:
- Pr. Lect. Univ. Dr. Alexandru Gabriel Gherasim - http://ziarullumina.ro/invataturi-ortodoxe/agheasma-lucrare-sfintitoare-duhului-sfant - 27.05.2013
- Diac. Pavel Cernea - http://ziarullumina.ro/spiritualitate/agheasma-mare-constiinta-populara - 09.01.2015
- Pr. Răzvan George Topală - http://ziarullumina.ro/agenda-crestinului/sfaturi-practice-biserica-agheasma-mare-nu-inlocuieste-sfanta-impartasanie - 17.03.2010
|
Stelian Gombos 1/6/2021 |
Contact: |
|
|
