Gânduri de Anul Nou
Dacă nu vrea Dumnezeu de anul nou să fi cu mine
Las stelele ce-ți bat în geam, să te insoteasca în a ta casă
Dacă de anul nou nu pot să te imbratisez cum se cuvine,
Las lumina lunii noastre, să te înfășoare ca pe-o mireasă.
Dacă în ultima noapte, ce-și poartă drumul peste an
Nu voi putea să-ți aud glasul, ce cu atâta drag îl ascultam
Las vântul să te asculte, când trece-n fugă pe la geam
Eu voi gândi în singurătate, la clipa-n care o să te am.
Dacă prin puterea minții, n-o să pot, lângă mine să te aduc
Pe brațul meu să-ți șoptesc vorbe, de amor și să te culc
Las visele mele toate, să te incalzeasca în locul meu
Să poți trece în noul an, de mână doar cu Dumnezeu.
Dacă n-am să pot trimite, gândul meu spre tine o clipă
Plin de dragoste fierbinte, pe a nopții rece aripă
Las căldura cupei tale, cu vin cald îmbietor
Cu miros de busuioacă, să te încălzească cu al meu dor.
Dacă atunci când bate gongul, la cumpăna dintre ani,
Nu putem să fim alături, să ne spunem:- La mulți ani!
Lasa ochii tăi închiși să aducă, sărutul meu pe gura ta
Să nu-ți pară despărțirea, mult prea rece mult prea grea.
Dacă peste a ta durere, nu pot apleca a mea privire
Să-ți pot aduce, de anul nou, în locul ei doar fericire,
Las rugăciunea mea din urmă să-ți șteargă lacrima de dor
De pe ochii plini de vrajă, ce pentru ei poate am să mor.
Prin geamul tău, când zorii zilei, din noul an te vor privii
Eu am să fiu tăcut și singur, gândind la zorii ce-or venii
Ca să-i aducă Dumnezeu, să-ți lumineze calea înspre mine,
Să putem culege iar, în noul an, nenumărate clipe senine.
Adu-mi Doamne fericire, să-mi tin gindul mereu treaz
Să văd cum sub privirea mea, i se aprind bujori în obraz
Să-i simt iar strângerea de mână, ce de-atâtea ori am aflat
Să văd și eu în lumea asta, cum e când ești fericit și bogat.
Satule de pe valea noastră,
Ce mai faci? Unde mai ești?
De tine când voi mai avea parte?
Eu sunt azi atât de departe...
Într-o Țară de povești.
Mi-e dor de casa bătrânească
De oameni din sat, de ulița noastră,
De horele din Doșcior și cămin
Aș vrea satule, la tine să vin,
Căci al meu suflet de dor e plin
Și sunt departe în loc străin.
Merg pe drum, privesc la case
Dar nu seamănă cu ale noastre.
Satul meu... tu unde ești?
Cu flori de muscata la ferești?
Cine oare te-a mai cântat,
De când eu am plecat?
Trece vara călduroasă
Si vine iar toamna frumoasă,
Cu grădini pline de cocoșei
În satul părinților mei.
Pe aici iarna-i aproape,
De ea doar o câmpie ne desparte.
Nu sunt munți ca s-o oprească
Ca pe iarna Românească.
Dragii mei fârtați de glie
Puteți să-mi spuneți voi mie,
Porumbul e bun, la-ți adunat?
Grâul tot la-ți treierat?
Aveți ce duce la moară,
Căci a fost secetă prin țară?
Brânza ați luat-o de pe oi?
Ați dus pe luncă gunoi,
Pentru anul care vine?
Căci poate va fi mai bine.
De-aici din depărtare,
Vă trimit o salutare.
Să aveți de toate în casă,
Și de Crăciun pe masă
Dacă la anul voi fi bine
Voi fi iar în sat la mine,
Să sărut pământul care,
M-a hrănit m-a făcut mare.
Aici țara are grijă de bătrâni,
Dar suntem tot între străini,
Cine a îmbătrânit muncind,
Greu o duce trândăvind.
Sănătate la toți de la mine
Și să auzim numai de bine.
Așa este viața de la o vreme,
Când pământul vrea să te cheme.
Toronto
|
Acim Bucutea 1/4/2021 |
Contact: |
|
|
